2,766 matches
-
de revolver și din oblonul scos din țâțâni au sărit așchii. Apoi a fost din nou tăcere. De departe, și după tumultul zilei, asta i se părea lui Rieux cam ireal. ― E fereastra lui Cottard, a spus deodată Grand, foarte neliniștit. Dar Cottard a dispărut totuși. ― De ce se trage ? l-a întrebat Rieux pe agent. ― Ca să-l amăgească pe cel din casă. Așteptăm o mașină cu cele necesare, pentru că trage asupra celor ce încearcă să intre pe ușa imobilului. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
asigura aproape același confort ca cel oferit de părinți. Trece perioada de concurs, revine acasă spunând: „Măi tată, am făcut niște lucrări... că nu se poate să nu reușesc, doar cine știe ce ghinion să am ca să nu fiu admis”. Așteptare nerăbdătoare, neliniștită acasă, dar nici un semn. După un timp tatăl adoptiv se duce la Facultatea unde odorul lui trudise din greu pentru reușită și constată, stupefiat, că nici măcar nu figura printre înscriși, darămite printre reușiți?? Ieșind la iveală escrocheria săvârșită, cu tupeu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în retragere. Predau declarația și întreb dacă pot pleca în garnizoana de unde venisem. Cel ce mi-a primit declarația (căpitan) o parcurge rapid cu privirea și mi răspunde scurt: - Nu, rămâi la dispoziția noastră până la noi ordine. Intrigat și foarte neliniștit îmi făceam tot felul de probleme. Peste noapte, mii de gânduri m-au frământat. În ziua următoare, după ora 12, sunt rechemat la același căpitan care mă liniștește, dar mă și întreabă dacă îmi mențin sau nu declarația și dacă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Washington, duminică, 10.43 a.m. Nu era o surpriză. Și-a dat seama de asta imediat ce a menționat Africa și ONU. Povestea viața ei, ca și cum ar fi fost a lui. Era o șmecherie perfidă. Totuși, nu de asta era ea neliniștită: a mai avut de-a face cu lichele. Omul ăsta părea să știe totul despre ea. Inclusiv despre - cum o numise? - „greșeala“ ei. Nu sunt aici să te cert. — Dar nici pentru o mediere nenorocită de divorț, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Și, iată al Treilea Război Mondial. Maggie încuviință din cap, dându-i de înțeles lui Davis că mica lui dramatizare își atinsese scopul. — Până acum lucrurile au decurs cum trebuie. Dar a sosit momentul încleștării, R&I, iar taberele devin neliniștite. N-au tot vorbit despre refugiați și Israel până acum? Voia ca Davis să-și dea seama că știe codul. Ca orice domeniu, diplomația avea jargonul ei; iar în cadrul acestuia, diplomația Orientului Mijlociu avea propriul dialect. După un an petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de droguri, acesta era domeniul lor de interes. Directivele veniseră de sus. Politicienii, presați de tabloide, voiau să țină la distanță cocaina, heroina și albanezii - nu ciudatele fragmente mozaicate. După cum îi explicase Henry de mai multe ori soției sale extrem de neliniștite, oamenii în uniforme de la Heathrow jucau în The Sweeney, nu în nenorocirea aia de Antiques Roadshow. Într-adevăr, Tony ieși în curând cu un teanc de hârtii și zâmbetul lui obișnuit: probabil că funcționarii de la vamă făcuseră semn că actele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îi spusese la telefon că ar trebui să primească suvenire pentru turiști. Henry fusese intrigat, presupunând că acesta e un cod pentru lucrurile aduse în Iordania din alte părți. Dar cum dezlipi primele straturi de spumă și bandă adezivă, deveni neliniștit. Văzu un set de șase cutii muzicale, toate în formă de cabane elvețiene, pictate în culori țipătoare, de prost gust. Ridică acoperișul primeia și, spre mare lui dezamăgire, începu să răsune o melodie. Edelweiss. Sub ele erau niște sticluțe oribile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că acele suvenire îmi aparțin și m-au costat foarte mulți bani. Sper că nu mă vei dezamăgi. Pentru binele tău. Henry începea să transpire. Ascunsese obiectele în cel mai mare seif cu uși duble din magazin, dar era încă neliniștit. Știa că erau obiecte de mare valoare: Jaafar nu ar fi investit atâta efort ca să le ascundă dacă nu ar fi fost așa. O sună pe Lucinda de la Sotheby’s, o mutare care avusese întotdeauna un iz de disperare. Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Costello. Țara asta arde mai repede ca o cruce Ku Klux Klan. Acum s-au răsculat arabii israelieni: Galileea, Nazaret, nenorocita de Grădină Ghețimani, din câte știu eu. Și Hezbollahul trage șapte clopote de rahat în nord. Israelienii devin foarte neliniștiți. Înțeleg. — Sper că înțelegi, domnișoară Costello. Fiindcă trebuie să-ți spun, președintele și o grămadă de alți oameni au investit prea mult în acest proces de pace ca să-l vadă transformându-se acum într-o grămadă de rahat. Ăsta, Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai puțin de-o săptămână, dinainte de asasinarea lui Guttman, pare atât de departe... două părți care fac schimb de învinuiri... zvonuri ostile din partea statelor arabe, zăngănit de săbii în Iran și Siria... lobby pro-Israel în Statele Unite condus de evanghelici creștini neliniștiți, lucrând cu grupurile mișcării teroriste israeliene ca să organizeze un teleton difuzat pe Rețeaua Creștină de Difuziune duminică noaptea... izbucnirea violenței în zona Muntelui Templului astăzi, după ce forțele de ordine israeliene interveniseră cu gaz lacrimogen asupra adoratorilor Moscheii Al-Aqsa, doi palestinieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
domeniul securității, oare putem să ne asigurăm 100% în permanență că vom fi pregătiți? Nu. Dar ne putem apropia mult mai mult de nivelul la care vom fi pregătiți pentru ceea ce ne rezervă viitorul. S-ar putea să deveniți acum neliniștiți. Poate nu sunteți sigur că doriți să știți prea multe despre terorism, crima organizată si amenințările care vă pândesc existența și viitorul. Acestea nu sunt altceva decât instincte naturale. Dar negarea nu este un răspuns în fața riscului. Capitolul de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ziua cu slujnica ei vorbitoare de spaniolă. Și tipa arăta bine, la douăzeci și opt de ani, își spuse Sindler. Iar asta nu era în favoarea ei. Barry Sindler putea să vadă tema centrală conturându-se destul de frumos. Iar Whitey Wilson părea puțin neliniștit. Probabil că intuia unde-o să-ncerce să ajungă Sindler. Sau poate că Whitey era deranjat de faptul că Sindler asista la depoziție. Pentru că, de obicei, Barry Sindler nu conducea personal depozițiile soților. Le lăsa în grija peonilor amărâți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
n-o să fie nici un proces, spuse Brad. Veni chelnerița. Îi făcu semn să plece. — De ce ne întâlnim aici? — Trebuie să fiu în tribunal, la Van Nuys, la ora zece. Mi s-a părut mai convenabil. Brad se uită în jur, neliniștit. — Locul ăsta e plin de oameni. Actori. Care vorbesc mult. — Nu vom discuta detaliile cazului, zise Johnson. Dar vreau să stabilim structura apărării tale. În acest caz, propun o apărare genetică. — Apărare genetică? Ce înseamnă asta? — Oamenii cu diverse anomalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lor în orice moment al zilei. Se duse în cealaltă cameră ca să răspundă la telefon și deschise documentul, ca să examineze cifrele. Cinci minute mai târziu, fiica ei strigă: — Pa, mamă! Și Georgia auzi ușa din față trântindu-se. Era foarte neliniștită. Avea un presentiment. Formă numărul laboratorului soțului ei, din Bethesda. De data aceasta Rob nu era în nici o ședință și i se făcu legătura imediat. Îi spuse toată povestea. — Ce crezi că ar trebui să facem? întrebă ea. — Controlează-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de urgență, programată după-amiază. Probabil că trebuia să-l sune în jur de patru după-amiaza. Mai era o veșnicie până atunci. Porni spre La Jolla. Capitolul 82 E ultimul lucru de care aveam nevoie, își spuse Henry Kendall. Musafiri! Privea neliniștit cum Lynn își arunca brațele în jurul lui Alex Burnet și se apleca să-l sărute pe copilul lui Alex, Jamie. Alex și Jamie tocmai apăruseră, fără nici un avertisment prealabil. Femeile discutau agitate, fluturându-și brațele, fericite să se revadă, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
era pe punctul să mute Încă o pereche de piese albe În spațiul deschis, Armanoush s-a oprit brusc, palidă și Îngrijorată. — O Doamne, cum de n-am fost În stare să-mi dau seama de asta!? a exclamat Armanoush neliniștită. Nu e vorba de mama, vezi tu, ci de tata. Ăsta e exact felul În care ar reacționa mama dacă tătălui meu i s-ar Întâmpla ceva rău... sau familiei tatălui meu... O Doamne, i s-a-ntâmplat ceva tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe care o ținea acolo pentru astfel de zile chinuitoare: o sticlă cu vodcă. A dat repede peste cap, Însă cu gesturi din ce În ce mai greoaie, un sfert de sticlă. Acum, după patru țigări și șase duști, nu se mai simțea deloc neliniștită, de fapt, nu mai simțea nimic, decât că Îi era foame. Tot ce avea de mâncare În camera ei era o pungă cu stafide aurii pe care le cumpărase de la un vânzător ambulant slab și Încovoiat care striga prin fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nu te gândi la asta acum, a Încercat s-o liniștească Aram. Ia o pauză. Ești prea aspră cu tine. Vino aici mâine dimineață la prima oră. — Of, dragostea mea... cât aș vrea să pot... Mătușa Zeliha a Întors chipul neliniștit de parcă ar fi putut-o monitoriza prin receptor. — Se așteaptă să mă duc la aeroport să-i Întâmpin. Sunt singura din familie care conduce, ai uitat? Aram a tăcut, admițând lucrul ăsta. — Nu-ți face griji, a șoptit mătușa Zeliha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aceasta fiind prima ei călătorie Într-o țară În care engleza nu era prima limbă vorbită, iar oamenii nu mâncau clătite stopite cu sirop de arțar la micul dejun, Rose s-a trezit că era În același timp Încântată și neliniștită. Adevărul e că nu fusese niciodată o exploratoare și că, dacă n-ar fi fost acea călătorie de vis, mult dorită, Însă niciodată Înfăptuită, la Bangkok, ea și Mustafa nici măcar n-ar fi avut pașapoarte. Nu se aflase niciodată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la trîntă cu tata Într-o carte. Dintr-odată nu mai Îndrăznesc să le pun Întrebări despre el. Poate că mi-ar furniza totuși o grămadă de anecdote. Madeleine mi-a spus Într-o zi: — Era un violent și un neliniștit. Se simțea că trebuia să facă eforturi ca să se stăpînească, să-și canalizeze pornirile. Ți-aduci aminte ziua cînd a fost cît pe ce să te bată? — Da! Parcă-l văd cum venea după mine pe coridor gata-gata să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe jos de la mine de acasă pentru cineva normal sau pentru un agorafob vindecat sau pentru un agorafob care ține un cîine În lesă - Îi spuneam șoferului să mă ducă la celălalt capăt al Parisului, sau exclamam cu un aer neliniștit: „La Orly! Să ne grăbim! Avionul meu decolează peste cincizeci de minute!“ și, de Îndată ce suma Înscrisă pe contor era suficient de mare, spuneam: „Mi-am uitat pașaportul!“ (În versiunea plecării spre Orly) sau: „Am un drum mai urgent de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru mine. Milioanelor de globule roșii pe care inima lui le propulsa În sistemul circulator li se adăuga această dîră de lavă fluidă, această pastă compactă amestecată cu cristale și bazalt - orgile bazaltice! - a dragostei posesive și dominatoare, ale dragostei neliniștite, anxioase, Înspăimîntătoare, pe care mi-o arăta tatăl meu și În care mă zbăteam ca o veveriță În cușcă. Nu dragostea lui mă Întemnița, ci neliniștea lui. O regăsim În cărțile pe care le-a scris. „Neliniștea nu mă părăsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a fi, să ridice două degete... Stai măi că oprești traficul și încurci semafoarele, nu vezi?... Două degete în semn de victorie sau de pace? Dacă e pace, atunci e victorie. Dar acum deja navigăm în alte ape. Tineri și neliniștiți... nu neapărat întotdeauna avînd astfel de descrieri. Legenda spune că de ziua copiilor este ziua oricui... dacă așa i-ar plăcea acelui oricui și pentru adevărul că un spirit care e mult prea deosebit și evoluat ar fi inevitabil atașat
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
luminându-l pe muncitorul de dedesubt. În refuzul său de a-l privi în ochi pe responsabilul orașului cu aprinderea felinarelor, Virginski recunoscuse un amestec de sfidare, umilință și frică. Acesta trecu pe lângă Virginski, iar transformarea adusă de flacăra sa neliniștită era așa de bruscă și completă încât Virginski o credea ireală. Pășind pe aleea luminată, Virginski avea senzația că intră pe un tărâm al decepției, pe care o refuza din instinct. Ca să îi vorbească însă Liliei - cum un alt imperativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
am șansa de-a vă arăta cum merg lucrurile În democrația noastră minunată, răspunse Zachary, aparent Încântat că totuși cineva pusese o Întrebare. Roger se uită la Kitty, care ridica semeață capul pregătindu-se să vorbească, fascinat și parcă ușor neliniștit. — Când vă aflați În fruntea echipei senatorului Crosby... În New York au avut loc cele mai mari demonstrații Împotriva războiului din toate timpurile, vă amintiți? — Da, sigur că-mi amintesc, recunoscu Dan volubil. — Cea mai mare parte a locuitorilor din New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]