2,473 matches
-
și cu bere și ștergându-se la gură cu azimă. Deși nu aveam cuțit, am luat o bucată de carne de pe tava cea mai la îndemână, combinând-o cu cicoare și cu bere. Desprindeam cu degetele carnea de pe oase, spre nepăsarea generală față de proasta mea educație. Poate și fiindcă mi-era foame, am găsit totul gustos și aromat, deși cam nesărat, iar condimentele cu care eram obișnuit lipseau cu desăvârșire. Până și berea mi s-a părut bună. Mâncam în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rog din priviri pe Rotari să părăsească atunci camera și, odată cu ea, tronul. În schimb, el a spus: - Douăsprezece luni, femeia mea. După care, naști sau nu naști, Gaila se va întoarce la mine. Gundeperga a ridicat din umeri a nepăsare. - Dacă ții cu tot dinadinsul. Ea nu dorea altceva decât să fie regină în continuare și să încerce să dea naștere unui rege. Când Rotari și Gaila s-au despărțit, am preferat să mă aflu cât mai departe de locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rug mare cu flăcări înalte, care răzbătea la câteva mile depărtare. Taso și Kakko puteau, în sfârșit, să-și doarmă somnul de veci în pace. Eu învățasem să omor oameni pe care nu-i cunoșteam, fără vreo remușcare și cu nepăsarea celui care crede că face dreptate, orice vinovăție fiind înăbușită sub stindardele fluturânde ale armatei. Acest scurt război împotriva orașului Oderzo a stârnit o mare tulburare în exarhat, precum și în alte locuri: în Austrasia și în Neustria, la Noricum, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fetița cu un surâs senin de zână bună. — Am trimis invitațiile acum două săptămâni, am scris RSVP, care Înseamnă repondez s’il vous plait, dar dumneata nu ai confirmat. — Kevin nu a primit nici o invitație, răspunse Emma. O spuse cu nepăsare, căci se grăbea să meargă la serviciu, să nu Întârzie tocmai acum, când se apropia scadența contractului, dar, de fapt, era o tragedie. Kevin ar fi vrut să acționeze digi-dispozitivul și să se digitizeze pentru a-și activa superputerile, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Împinse ușa. Sant’Agostino era pustie. Bisericile monumentale ale Romei, Întotdeauna pustii - cu excepția ocaziilor când se organizau nunți și Înmormântări -, Îi aminteau de cimitirele etrusce și de templele grecești, magnifică mărturie a unor civilizații demult apuse. Iar decadența aceasta, această nepăsare, singurătatea frescelor și a altarelor, a sacristielor și a corurilor Îl Întristau, dar nu știa cum să le pună stavilă. Onorabilul Își făcu semnul crucii și Își aplecă genunchiul, privind altarul - iar polițiștii care Îl urmau Îl imitară. Antonio nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spuse Maja. Nu pot să ajung la timp și nu pot să o anunț pe prietena mea, Îmi este imposibil. Avem deja doi clienți care vor să facă o ofertă pentru acest apartament, continuă necunoscuta, neluând În seamă aparenta ei nepăsare. La Aventino nu este nimic de vânzare, dacă prietena dumneavoastră Își caută casă acolo, v-aș sfătui să mergeți astăzi. Maja se Întrebă ce imbold necunoscut o Împinsese să ceară informații despre casa aceea. N-o mai făcuse niciodată. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui Îi plăcea să-i aibă În casă. Dar nu pentru mai mult de șaptezeci și două de ore. — Chiar vii? spuse Emma, Întinzându-i pachetul cu ceasul. Tratativele cu vânzătoarea fuseseră extenuante. Înșirând cifre cu șase zerouri, cu o nepăsare profesională și un dispreț vădit față de valoarea banului, le propusese o mulțime de ceasuri. Un Calatrava Travel Time de Patek Philippe din Geneva, care arăta simultan ora pe două fuse orare, cu brățară din piele de crocodil și cu carcasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se mai sărutaseră pe gură În public - Valentina nici măcar nu-i văzuse atingându-se. Dar când erau aproape unul de altul, Între ei părea să fie o vibrație aproape vizibilă, ca o descărcare electrică. Antonio se apropie și, cu o nepăsare forțată, Închise sertarul. Valentina luă halatul și-i Întoarse spatele, zâmbind, căci În camera aceasta nu se schimbase nimic. Anii aceștia aveau să fie șterși ca un vis urât. Acum. Trebuia s-o facă neapărat acum. Și totuși, Antonio fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
albite și ochii holbați. Se ținea în șeaua calului, fără să-și simtă picioarele, cu privirea cusută de chipul lățit și presat pe fâșia untoasă și transparentă. Zogru aluneca unduindu-se, ca o eșarfă purtată de vânt, și înregistra cu nepăsare lumea de dedesubtul său. Erau toate cum le știa și din toate acestea se simțea exclus. Îl văzuse pe Talpă înlemnit, iar în adâncul lacului vedea un somn uriaș adormit la adăpostul unei pietre, în mâlul pufos. Îl vedea apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să scriu. Metafora luminii blând s-a zbătut cu ochi temători Și zboară acum ca fluturi prin lanuri largi de grâu. Flacăra apei ne-a stropit pe toți când Umbre misterioase trosnesc prin Crengile copacilor ce ară pământul gol. Visul nepăsării mi s-a oprit printre nori. Privesc în jos Și mă cutremură pustietatea sufletului Înlănțuit de amintiri. Norocul agățat de spațiu zboară peste trecut. Apa s-a-necat. Vine furtuna. Rămânem noi - doi eroi. Pastel Cuprind cu privirea o-ntindere
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
învățat că scrisul este o metaforă a literelor. Că parfumul pe care ochii îl văd Este, de fapt, esență uitată în suflete moarte demult. Flacăra de pe hârtie stinge parfumul libertății... Cu toții suntem prizonieri, Eroi ai poveștilor ce pășesc în visul nepăsării Și, totuși, sunt eroi! Umbrele creierului percep pustietate în trecut Și, totuși, există! Parfumul libertății e scânteia luminii... Obreja Iuliana, clasa a VIII-a Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Cârlescu Maria N-ai reuși să știi... „Astăzi chiar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pot să fac, cum să-mi aleg calea? Încă mai sunt mistere. Încă mai cred în iluzii, iluzia că timpul nu trece. Cuvintele mi se rostogolesc în ecouri. Strig ecouri, răspund ecouri, prin care voi trece probabil cu aceeași sublimă nepăsare zilnică, cu aceeași oarbă fericire de a exista. Dar ajunge! Nu vreau să mă trezesc într-o zi goală, mai singură și mai bătrână, întrebându-mă cum de nu am știut că toate lucrurile care mi se par datoare să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o verifici În fiecare dimineață și pe viitor ai să‑mi comunici ziua din săptămână și data calendaristică. După care mi‑a agățat un calendar pe perete. Doctorul Își dădu seama că zilele mele se Împotmoleau Într‑o mlaștină de nepăsare față de mine Însumi și că eram adânc demoralizat, că mă lăsam târât, descurajat, În apatie și dezordine. E posibil ca doctorul Bakst să fie acela care m‑a salvat. Cred că Îmi datorez viața acestui doctor și, desigur, lui Rosamund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
gândul.): A, da, ploaia... sigur... Ploaia... CASIERUL (Perfid, privind în sus.): A, da, ar trebui să înceapă... Și de fapt, de ce să nu înceapă... (Către HAMAL.) Nu? Ar putea să înceapă foarte bine... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (El însuși perfid, simulând nepăsarea în fața unui gând care îl chinuie.): Ar trebui, nu, să plouă... HAMAUL: Așa, așa... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Pe aici... ploaia... vreau să spun, cum arată ploaia, cum anume plouă... Cât de des plouă? CASIERUL: A, da, aici, ploaia... HAMALUL: Știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai era cazul, de importanța acelor noi - luăm din timp unele măsuri preventive. Și de poziționare, cum ar fi. Că altfel... Se opri, studiindu-l îngândurtat pe fostul „istoric“. Afinoghiu îl urmărea și el concentrat, dar cu un fel de nepăsare în priviri. - Poate sunteți la curent, prin sursele matale, că se pune acuma la ordinea zilei și de un fel de democrație, ca pă vremurile pă care le-ați trăit. Nu la noi, prin alte părți. Deocamdată. Cu partide istorice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
e mai bine să nu mă gândesc la nimic. Nu-mi place orașul ăsta. Îi disprețuiesc pe vânzători, pe oamenii din autobuz, pe cei din spatele ferestrelor. Dar îi disprețuiesc, nu-i urăsc așa cum îmi urăsc colegii. Sunt la mijlocul distanței dintre nepăsare și ură. Foarte supărătoare sunt zilele când umerii ți se freacă de umerii atâtor necunoscuți, când miroși atâtea mirosuri și când trebuie să eviți atâtea priviri... Aș renunța cu bucurie la toate astea, dar nu sunt prea deștept, nu știu cum; la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gata s-o pornească oriunde, dar neștiind încotro. În tot acest timp, Violet se purtă de parcă întreaga poveste nu merita atenția ei, o tactică desăvârșită, pe care mi-am propus să o țin minte pentru mai târziu. Aerul său de nepăsare avea și un efect secundar, anume acela de a o impresiona pe Hazel într-atât de mult încât abia dacă scoase un cuvânt. Până când au început să repete. Nimic n-o mai putea intimida pe Hazel atunci. Urmărind cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cimitir! Dă-te de trei ori peste cap și trage-i-o vicarului, ne sfătui Hugo. Altfel suntem toți blestemați. Mă ridicai în picioare, ștergându-mă de praf pe fund. Eu m-aș duce înapoi înăuntru, zisei, adăugând cu o nepăsare studiată: deși faza zilei fuse și se duse. Parcă-l vedeam pe Hugo ciulind urechile. —Sam? Îmi miroase a bârfă. Ne sări în față, împiedicându-ne, pe mine și pe Sophie, să ieșim pe poarta cimitirului. Nu pleacă nimeni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Lenjeria de corp Îi era lipită de trup, agățată acolo de neașteptatul val de teroare animală care-l copleșise. Ambrogiani se Întoarse și merse Înapoi către drumeag, fie complet neștiutor de teama lui Brunetti, fie Într-un desăvârșit gest de nepăsare jucată. Brunetti termină să se scuture de praf, inspiră de câteva ori adânc și-l urmă pe Ambrogiani de-a lungul drumeagului către locul unde acesta Începea să urce. Nu se sfârșea acolo, ci, În schimb, cotea brusc la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de prune. Pierduți în vorbe nici n-au băgat de seamă că Dumnezeu acoperise cerul cu o pătură neagră, numită noapte. Ioniță a deschis un su biect - politica. După ce s-au contrazis ei o bună bucată de vreme vorbind despre nepăsarea poli ticienilor, pe care nu-i interesează de ceilalți oameni și despre felul în care nu se ajută oamenii între ei, Eminescu spune: Noi oamenii suntem uneori niște ființe ticăloase, nu ne dăm seama cât suntem de trecători, dar în
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
-parcă prinsese rădăcini acolo-, și se uită țintă în tavan atât de insistent de parcă ar fi vrut să facă o gaură în el cu privirea. Simțea zădărnicia oricărei fapte, așa cum o încearcă omul năpădit de gânduri și pătruns de acea nepăsare față de tot ce-l așteaptă, ca și cum lumea nici n- ar fi existat. ”Deșetăciunea, deșertăciunilor... toate sunt deșertăciuni!” spune Ecleziastul. - Hm!... Biată inteligență omenească!... murmură el. Când te gândești la destinul ori, sfârșitul unui, Van Goch... al unui Maupassant... ori, a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îi erau nenumărate... - Mă gândesc... ce i-am făcut noi, oare, lui Dumnezeu pentru a primi această pedeapsă, căci pedeapsă este!? se întrebă el. ”- Liniștește-te, omule, liniștește-te!... auzi vocea din lăuntrul său. Intoarce-te la limanul liniștit al nepăsării și uitării... n-ai de ales!” Și, tot cugetând la acestea și la altele... a avut, deodată o revelație care l-a surprins; nu cumva ar avea românul un dar aparte, un dar special de a organiza dezorganizarea?! și l-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai rare, intra în Biserică de câteva ori pe an... la marile sărbători. Toate cele bisericești erau lăsate în seama Vasilicăi. Dar, acum... acum, în seama cui?!... - Dacă sunt opera mâinilor Tale, O, Doamne, îmi vei putea ierta lipsurile și nepăsarea mea?!... își zise el sperând în iertare. Iar, dacă...! Dar, se temu să-și ducă gândul până la capăt, care îl înspăimânta. Astfel, drumurile dintre dânsul și Dumnezeu, neumblate, erau închise. Acum, pe cine să implore... cui să se roage!... Cum
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
din ce În ce mai necontrolate și strigătele din ce În ce mai groase. Adina Dabija 54 Cei câțiva indivizi care așteptau În stație se făcură ca prin farmec nevăzuți - atitudine tipică pentru românia acelor vremuri, În care fiecare Își vedea de treaba lui, Într-un amestec de nepăsare, ignoranță și nesimțire. iar eu, cu nimic mai presus de semenii mei, aș fi rupt-o la sănĂtoasa dacă aș fi fost convinsă că enti- tatea aceea dinăuntrul Carminei era circumscrisă legilor meca- nicii și ar fi fost impresionată de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
gesturile ei deveniseră din ce în ce mai necontrolate și strigătele din ce în ce mai groase. Cei câțiva indivizi care așteptau în stație se făcură ca prin farmec nevăzuți - atitudine tipică pentru românia acelor vremuri, în care fiecare își vedea de treaba lui, într-un amestec de nepăsare, ignoranță și nesimțire. Iar eu, cu nimic mai presus de semenii mei, aș fi rupt-o la sănătoasa dacă aș fi fost convinsă că entitatea aceea dinăuntrul Carminei era circumscrisă legilor mecanicii și ar fi fost impresionată de vreo distanță
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]