7,995 matches
-
Ioanei Pârvulescu subiectul este lumea caragialiană și „lumea ca ziar”. Sau: lumea din ziare și lumea lui Caragiale. Desigur, despre Caragiale și lumea ziarelor nu este prima oară când se vorbește în critica românească. Un subiect de neocolit. Era cu neputință să nu se observe cât de masivă este prezența ziarului în scrierile caragialești, fie ca profesie, ca îndeletnicire a unor personaje de felul lui Caracudi, să zicem, fie ca obiect al lecturii oricui, o deprindere intrată în reflexele oamenilor de
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]
-
sunt de mult sub lespedea uitării, nici cu Carl Schmitt lucrurile nu stau mai roz, de aceea mirarea lui Dan C. Mihăilescu nu are atît rostul de a îndemna la acoperirea unui gol, cît de a-l constata de pe poziția neputinței. Și totuși, de ce „amurgul” Occidentului, așa cum preferă să scrie Dan C. Mihăilescu? Aici nu e vorba de un „apus”, sau de un „asfințit” (în fond, etimologic vorbind, „occident” înseamnă chiar „apus”, de aceea varianta pleonastică a „amurgului Apusului” e de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5068_a_6393]
-
Anca Murgoci Durere, lacrimi și neputința în familia bărbatului omorât în accidentul provocat de Silviu Lung. Cei dragi au condus victima pe ultimul drum. În urma sa, au rămas copiii și o soție de neconsolat. Constantin Nițu, bărbatul care a murit în urma accidentului provocat în urmă cu
Ce a făcut Silviu Lung în ziua în care victima sa a fost înmormântată by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/50766_a_52091]
-
Lavric Aprivi viața cetății cu un ochi creștin înseamnă a te supune unui supliciu obligatoriu, cauza stînd în prăpastia care desparte înălțimea serafică a preceptelor de duh de josimea seacă a întîmplărilor lumești. E un fel de tortură iscată de neputința de a găsi o împăcare între cum ar trebui să fie viața și felul cum este ea cu adevărat. Pentru un astfel de credincios, sentimentul care precumpănește e fie resemnarea grea, fie amărăciunea dată de intuiția că mare lucru nu
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
De exemplu, teoria unificată a fizicii va explica exhaustiv lumea, Dawkins căzând în paradoxul autoreferențialității de tip Gödel: o teorie care explică totul nu se poate explica pe ea însăși, caz în care înlăuntrul ei vor exista mereu afirmații cu neputință de demonstrat. Variantă modernă de regresiune la nesfîrșit, o problemă de tipul: „cine îl creează pe Dumnezeul care creează universul“ poate fi reformulată așa: „cine explică teoria care explică totul?“ De aceea, idealul cunoașterii exhaustive e de neatins din rațiuni
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
soare, schimbat prin moarte-n pâine,/ Și fraților din urmă, șoptind să mă împartă.” Poate fi prea mult să-l vedem, în linia ghicitorilor folclorice, în „ceasornicul fără minutar” pe cocoșul Evangheliilor, care adeverește nestatornicia, neastâmpă rul, la urma urmei, neputința de-a ține de-o lege, însă ideea sfâr- șitului programat, fie ea creștină sau mult mai veche, e cuprinsă în această ovoscopie virtuală, făcută cu precauția cu care te-apropii de-o bombă cu ceas. „Durata-nscrie-n noi o roată
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
un amănunt psihologic: prezentată sub unghi strict informațional, orice istorie e un șir plicticos de amănunte aride, o galerie inertă de fapte care, derulate telegrafic în cadrul agențiilor de știri, nu au nici o semnificație. Într-un trecut e atîta istorie cîtă neputință de a o descrie în cadrul unei buletin de știri e de găsit în ea. Cauza stă în iradierea de spirit a evenimentelor, adică în tensiunea care le-a declanșat, și de aceea, fără atmosfera din care au luat naștere, relevanța
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
edifica, de a se liniști lămurindu-se, de aceea scrisul lui n-are ostentație artistică, adică ambiția de a se înfățișa frumos cititorului. Ce atrage la el e împrejurarea că nici el nu prea știe bine ce vrea să spună. Neputința de a se exprima precis în chestiuni prin excelență vagi e sursa farmecului volumului. Avînd apetență teologică, Tarangul are aderență la fundament, cochetînd cu elementul numinos și organic, atîta doar că în Franța apartenența la organicitatea locului nu-i surîde
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
le-a purtat în neliniștile lui, în personajele lui neliniștite. Oltenia ca o muchie de cuțit. Ca și viața. Ca și arta. Privesc afișul Galei „Ștefan Iordache”. Ștefan Iordache-Titus Andronicus. Semnul puterii și al revoltei. Dar și un strigăt al neputinței, parcă, pe care orice actor îl aruncă spre urechile universului. Îl auziți, oare? Vreți să vedeți ce este fiecare secundă de zbucium din facerea unui rol, a unui spectacol, din zilele și nopțile care țin suspendate ființele artiștilor între vis
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
este ca un rest de foc mocnit sau că o datorie neplătită; tustrele sunt sortite să crească în timp”. Dar iată, spre incitare la lectură, si un fragment din Arthaśăstra, cu care Zimmer ilustrează delapidările zilelor noastre: „Așa cum e cu neputința să nu gusti miere sau otravă când îți sunt pe vârful lmbii, la fel e cu neputința că un slujitor al cârmuirii să nu înfulece măcar o bucățică din venitul regelui. Întocmai cum peștele care se mișcă sub apă nu
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
în timp”. Dar iată, spre incitare la lectură, si un fragment din Arthaśăstra, cu care Zimmer ilustrează delapidările zilelor noastre: „Așa cum e cu neputința să nu gusti miere sau otravă când îți sunt pe vârful lmbii, la fel e cu neputința că un slujitor al cârmuirii să nu înfulece măcar o bucățică din venitul regelui. Întocmai cum peștele care se mișcă sub apă nu poate fi surprins dacă bea sau nu apă, la fel si slujbașii cârmuirii folosiți în lucrarea cârmuirii
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
a marilor teme. Și umblând cu aceeași cuceritoare dezinvoltură pe povârnișuri și prin oraș, printre iubiri recalcitrante și jucăușe, nostalgii și fine promisiuni de rodire. Ca și la Blaga, tinerețea, impetuoasă, necalculată, rupând baierele versului e greu, dacă nu cu neputință de găsit. Un anume ritual medieval, sau poate și mai vechi încă, ritmează această poezie găzduită, explicit sau bănuibil, de un oraș în care bătăile inimii se încetinesc. Un oraș care se închide, luând cu el o lume de reverii
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
la stele, șamani cu rol de receptacule divine, infernuri terestre, arhonți rîvnind la femei siderale, libații și îmbăieri purificatoare, răpiri celeste și căderi în trup - în totul o lume de himere la care cititorul privește cu o curiozitate contrariată, din neputința de a-i intui deznodămîntul. Unde vrea să ajungă autorul? Răspunsul se impune la sfîrșitul cărții: niciunde, volumul fiind o ostentație de erudiție ce nu culminează în vreo concluzie. Dată fiind perioada în care Culianu și-a scris textele, o
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
obicei ideologice, dar nu literare. La capătul bilanțului Oltița Cîntec se eschivează de la un răspuns tranșant. Îl va încerca Cronicarul: fiecare din cele trei cauze are partea ei de vină, dar, literar vorbind, a doua are întîietate: să acceptăm fatalitatea neputinței de a-l reda pe nenea Iancu în alte culturi. Cauza nu stă în limbă, ci în acel coeficient de spirit din cauza căruia la piesele lui Caragiale nu rezonează decît un anumit tip de sensibilitate. E simplu, de ce să ne
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
ominoase, cu care își aducea publicul în transă. Fără maestrul de ceremonii cu puteri de medium, doctrina pe care a proferat-o a rămas stingheră, exotică și oricum ininteligibilă. Totuși simțim că e ceva adevărat în intuițiile lui Celibidache, în ciuda neputinței de a se face înțeles în timpul vieții. O carte care se mărginește la dialogurile lui Celibidache, restul fiind zgură encomiastică.
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
nu ne sfiim de a rosti cuvîntul, extraordinară? Există un mister și asupra lui îndeosebi aș vrea să mă opresc. Nu nutresc ambiția deșartă că am să-l lămuresc; la poeți atît de dăruiți ca Ileana Mălăncioiu actul e cu neputință”. Neputința criticului e totuși relativă, dat fiind că, în același text, el punctează materia verbală „foarte restrînsă”, pivotarea „pe o singură imagine obsesivă”, impresia pe care o dau versurile că sînt „articulate anevoie” și forarea „necontenită, obstinată, maniacală, a aceluiași
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
ne sfiim de a rosti cuvîntul, extraordinară? Există un mister și asupra lui îndeosebi aș vrea să mă opresc. Nu nutresc ambiția deșartă că am să-l lămuresc; la poeți atît de dăruiți ca Ileana Mălăncioiu actul e cu neputință”. Neputința criticului e totuși relativă, dat fiind că, în același text, el punctează materia verbală „foarte restrînsă”, pivotarea „pe o singură imagine obsesivă”, impresia pe care o dau versurile că sînt „articulate anevoie” și forarea „necontenită, obstinată, maniacală, a aceluiași perimetru
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
din DILEMA VECHE (nr. 497, 22-28 august): „Cultura europeană a preluat această «duplicitate» a termenului producând, în mare, două tipuri de discurs despre bătrînețe. Unul patetic, sumbru, cu un subton de masochism, la capătul căruia te simți condamnat ireversibil la neputință, durere și moarte: bătrînețea e anticamera penibilă a sfîrșitului: o colecție tot mai amplă de degradări, avînd ca limită ultimă opacitatea neantului. Există însă și un discurs despre bătrînețe orientat spre euforie. Bătrînețea are farmecul ei ireductibil: un amestec subtil
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3312_a_4637]
-
sesizat decît de un nativ care i-a respirat de la început fluidul, pe cînd un cercetător venit din afară nu-i poate atinge filonul esențelor. Numai că familiaritatea nativului față de propria cultură îl împiedică să aibă simț critic, de unde și neputința de a-și ridica în conștiință o judecată obiectivă. Rezultatul e o chiasmă fără ieșire: dacă ești nativ ești opac prin exces de aderență intimă, dacă ești străin ești orb prin lipsă de fir afectiv. Nativul nu are discernămînt din
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
girul autenticității numelui real, amănunte atât de crud - personale - și mai multe ca oricând până acum -, legate de propria biografie, de accidentele dramatice ale acesteia sau detalii, îndeobște trecute sub tăcere, privind ceea ce ea denumește ca fiind „rude de sânge” (neputința de a le mai atinge, scrie poeta, într-un poem, „îmi dă senzații/ de criminal/ decadent”). Astfel, despre locul nașterii și al copilăriei, aflat în „apropierea pustei ungare”, aflăm că e un spațiu în care „tuberculoza/ se reproduce/ mecanic”. Este
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
răspunde urban și cu o admirabilă stăpânire de sine. Scriitorul se comportă ca un om sigur pe convingerile sale, dar în această postură el nu devine arogant sau agresiv. E, dimpotrivă, înțelegător cu slăbiciunile umane și mai degrabă ironic cu neputințele adversarilor. Modul în care își susține ideile poate părea încăpățânat, mai ales că nu este genul de publicist care să scrie despre faptul divers, ci exclusiv despre gravele probleme politice și sociale naționale. Însă se face o confuzie între încăpățânare
Noi revelații despre Publicistica lui Slavici by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3447_a_4772]
-
nou asupra statuii. Îi era teamă de oameni. I se păreau imprevizibili, dar mai cu seamă perverși și murdari. Statuile, în schimb, îi dăruiau o fericire senină, făceau parte dintr-o lume orânduită, frumoasă și curată. Îi era însă cu neputință să vadă statuia: îi stăruia imaginea fugară a necunoscutei, pata albastră a fustei ei, părul negru, întins și lung, paloarea chipului, privirea ațintită asupră-i. Erau doar niște pete de culoare, ca o schiță făcută la repezeală de un pictor
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
îi este intactă, de unde și frămîntările cu tentă sapiențială pe care le trăiește. Formula interioară a lui Dan Iacob e de fluctuație ciclotimică cu ritm foarte lent, acum fiind optimist și histrionic, iar peste cîțiva ani melancolic și strivit de neputință. În cursul perioadelor stenice nu-i ajunge timpul, în cursul celor astenice e îngrozit că nu știe cu ce să-l umple. „La începutul anului 2006, simțeam cum cercul de fier și de fiere al existenței de zi cu zi
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
teatru, în primul rînd. Pentru că este cea mai implicată, să spunem, în viscerele creatorilor. Înăuntrul ființelor lor, „prin haosul visurilor și imaginilor”, cum spune Treplev la finalul actului al patrulea. Sfîrșit de așteptare, secat de neiubire și de propria-i neputință. Cele două spectacole sînt complet diferite. Ceva le leagă, acum și aici. Dinamică, o citire a piesei eliberată total de prejudecăți instalate solid în istoria teatrului. În amîndouă „citirile”, personajele sînt perfect calibrate, solid definite regizoral, nu se mai simte
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
Emoția se acumulează, crește, mărește cadența, fiecare faptă nouă este încă o șarjă, aduce un soi de alertă nerostită, ascunsă, ținută mereu departe de ochii cuiva. Această lume măcinată de plictiseală, lipsită de dinamică, de acțiune, năucită de propriile- i neputințe, de ipocrizie, de o inventată celebritate pare pusă sub lupă, pur și simplu. Dezgolită de măști și mărită enorm. Legăturile, de orice fel, sînt mai degrabă eșecuri. Iubirile închipuite sînt ca niște strigăte disperate. Nu există reciprocitate în iubirile de
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]