3,370 matches
-
e faimos în toată armata. După cum vezi, sunt bine informată. Mai știu că Vespasianus are sub comanda lui trei legiuni, dar încă nu a reușit să cucerească Hierosolyma. Mucianus comandă patru legiuni în Syria, dar îi place luxul. Amândoi sunt nerăbdători să se întoarcă în Italia și pot conta pe ajutorul trupelor auxiliare de cavalerie și infanterie, al flotei din Pontus și al regilor cu care s-au aliat. Tu, din Pannonia, poți ridica împotriva lui Vitellius toată Illiria, cu acordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
puternic, osos. — Am nevoie de tine... Se îndepărtă puțin, privindu-l grav pe maestru. Proculus ridică sacul, pe care îl lăsase jos când intrase, și îl puse pe genunchii lui Valerius. Ți l-a dat Antonius! — Cine altcineva? Valerius deschise nerăbdător sacul. Inima înepu să-i bată cu putere când văzu panglica albă a Velundei. Închise sacul și îl așeză cu grijă alături, ca pe o pernă. — Aici n-am cum să fiu medic. — Lasă-mă să-ți privesc chipul. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
găsească cuvintele, apoi continuă cu glas scăzut: — Dacă ucid, distrug o parte din mine. Ea, asta e... Dacă ucid, odată cu moartea dușmanului meu sacrific cea mai prețioasă parte din mine, cea care îmi îngăduie să... — Să, ce? îl întrerupse Marcus nerăbdător. — Să văd, înțelegi? zise Valerius coborând și mai mult glasul. Să văd cu o privire care nu e aceea a ochilor... E o privire dinăuntrul meu, pe care trebuie să o păstrez și care îmi îngăduie să văd lumea nevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
slab. Nu uita însă că rănile pe care le face sunt groaznice... Evită-le, pe cât poți. — L-a ucis pe Salix, zise Valerius. Amintirea trupului lui Salix prins în cârlige și târât spre porta libitinaria îl umplu de mânie. Înjură, nerăbdător să înceapă înfruntarea. Venise clipa. Cortegiul ce anunța luptele de gladiatori intrase în arenă. Cortegiul defilă prin fața pulvinar-ului unde Vitellius stătea la o masă încărcată, înconjurat de curtea sa. Cei dintâi veneau cântăreții, îmbrăcați în veșminte colorate, care își duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru lupta împotriva focului... Noi vom fi mai mulți. Poruncește trupelor mele să atace Capitolium-ul. — De la întemeierea Romei, nici măcar dușmanii n-au îndrăznit să atace Capitolium-ul. Acolo și-au făcut lăcaș însuși zeul Saturnus și Romulus... — Du-te, zise Vitellius nerăbdător. — Capitolium-ul e un loc sacru, simbolul Imperiului nostru, simbolul eternității... Oracolul spune că, dacă arde Capitolium-ul, Roma și întregul Imperiu se vor prăbuși în neant! - Allius Cerpicus clătina din cap, disperat. Nu pot să fac așa ceva, zise și-și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spre zei, conștient că își îndeplinise misiunea. Se retrase repede, nebăgat în seamă de mulțimea ce se îngrămădea în jurul lui Vitellius, peste care zeița Dreptății își întindea lințoliul. Înfipse sabia în pământul înierbat, ca s-o curețe de sânge. Căută nerăbdător amuleta. Abia acum își dădea seama că nu auzise glasul care, în acel an teribil, îi șoptise de atâtea ori: „Nu-l ucide“. Nici un glas nu rostise cuvintele acelea în timp ce înfigea sabia în gâtul lui Vitellius. Ridică amuleta. Inima îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
când „opera”. După ce am terminat omul de zăpadă, obosită de atâta efort, dar și încântată că mi-am făcut un prieten din zăpadă, am intrat în casă pentru a-mi potoli foamea. În ziua următoare am ieșit din nou afară, nerăbdătoare să văd ce face prietenul meu de zăpadă. Însă, când am ajuns în locul unde am făcut omul de zăpadă, am văzut că el nu mai era acolo, dar în locul lui a răsărit un ghiocel foarte frumos și foarte strălucitor. Când
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
învierii, întrucât omul de zăpadă s-a reîncarnat în acest ghiocel, adică a înviat. După acea zi mi-am dat seama că toate anotimpurile au farmecul lor. Trebuie doar să găsim bucuria în noi și trebuie să spunem, fericiți și nerăbdători ” Bun venit!” fiecărui anotimp. Dacă miresmele ar fi vizibile precum culorile, aș vedea grădina în vară asemeni unor nori pictați în toate culorile curcubeului." Așa spune un celebru citat, care are multă dreptate. Și vara are un basm al ei
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
cuprindea inspirația; corvoada o lăsa pe seama lui Ammaji. Vreți paratha simplă pentru la prânz sau ați prefera cu ridichi? întrebă Ammaji. — Eu aș prefera păun cu rodii, spuse Kulfi atât de încet că nu o auzi nimeni. Domnul Chawla flutură nerăbdător din mână înspre mama lui, răspunzând pentru sine și pentru Sampath. Cu ridichi, și-i făcu semn lui Ammaji să plece. — Când șeful vorbește cu tine, să stai mereu în picioare - nu faci nici un rău dacă te arăți respectuos - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Chawla se întoarse către Sampath, care închisese ochii și-și imagina un somn pașnic într-un loc răcoros și întunecat. Hai, îl somă tatăl său. Pregătește-te de muncă. E ora nouă. De ce mai stai acolo ca o legumă? Răbufni nerăbdător. Ce-i cu familia asta? Eu sunt singurul responsabil și singurul care-și dă seama cum merg lucrurile pe lumea asta. Dacă nu eram eu, Sampath era așezat în vreun muzeu special pentru oamenii care sunt o încrucișare între legume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Kulfi îl înmânară domnului Chawla și lui Pinky, care se cățăraseră până la Sampath. Mai puțin agitat decât ei în tentativa de a descoperi cea mai bună poziție pentru noul pat și dornic să-i vadă părăsindu-i domeniul, Sampath așteptă nerăbdător până când patul fu așezat într-un loc și ancorat cu funie; apoi să instală plin de ușurare în el, căci descoperise că nu era prea confortabil să doarmă pe un trunchi tare. Oasele îl dureau, pielea i se umpluse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Sampath era cuprins de poftă așteptându-și mesele. Norii de arome împinși înainte și capacele zăngănind ale ceaunelor și tigăilor anunțau măreția mesei ce avea să vină, speriind păsările din copacii din jurul său. Kulfi își servea fiul cu o privire nerăbdătoare, privindu-i chipul ca pe un barometru. Cu buzele îndreptate a binecuvântare către cer, sau, alteori, privind în jos cu durere, cu lacrimile prelingându-i-se din ochi, cu urechile în flăcări, abia reușind să respire, Sampath implora: — Mai dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din ce în ce mai mult de sub control și avea sentimentul neliniștitor că zilele lor sfinte în livadă erau expuse serios riscului de a se sfârși. Dar contul familiei, deschis la Banca de Stat a Indiei, creștea în salturi, văzând cu ochii, și era nerăbdător să cumpere acțiuni la compania Produse de Lenjerie VIP; se putea forte bine lipsi de orice deranjament al frumoasei afaceri pe care o pornise. Privi în stânga și-n dreapta, cuprinse cu privirea domeniul lor, cu potecile și mica săgeată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mică strigă: — Ieși de acolo. Ce faci înăuntru? Zgâria la ușă. Hai odată, spuse, bufnind. Grăbește-te. Ne trebuie uleiul. Acum că li se uscase părul, fusese trimisă de celelalte unsprezece doamne să ia sticla cu ulei de păr; erau nerăbdătoare să-și maseze capetele cu ulei parfumat înainte de a se apuca de sarcina lungă și dureroasă a pieptănatului și aranjatului în spirale și cocuri. Oh, era oare dragoste? Surorii celei mai mici i se alăturaseră câteva dintre cele mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Dar mi-au dat. Doamna mi-a privit șocată burdihanul revărsat și curul de vădană pe care plesneau bermudele, dar îmi dădu o rachetă și îmi deschise ușa. Eu am coborât treptele și am intrat pe teren. Fielding galopase deja nerăbdător spre capătul terenului, ținând într-o mână racheta din oțel, mare cât un paravan, și douăsprezece mingi galbene de tenis în cealaltă. — Vrei să te încălzești nițel? a strigat el, și prima minge își luă zborul spre mine, sfârâind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce se întâmplă pe scenă. Nu-i așa că e frumos felul în care sunt croite toate la fel? Să le dea Domnul sănătate. Doris își strângea grăbită lucrurile, cu jacheta aruncată pe umăr. Ua, iubito, mi-am spus eu. Da’ nerăbdătoare mai ești! Poate sărim și peste prânz și trecem direct la fapte. Apoi am văzut lacrimile curgându-i ca picăturile de sudoare. — Mulțumesc, mi-a spus ea în timp ce mă apropiam. De ani de zile nu m-am mai simțit așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fac - dar nici una nu se lasă. Pentru tine femeile nu reprezintă decât pornografie. — Ascultă, amice, am o întâlnire. Sunt așteptat în centru de o mulțime de oameni bogați și simpatici. Ne întâlnim noi odată și-odată. — Pe bune că... sunt nerăbdător în privința întâlnirii... În regulă, Frank, lasă că ne vedem noi. Am ajuns în Bank Street la ora opt fix, o dată cu ultima geană de lumină. Deasupra, cerul continua să strălucească, dar printre rozeuri și albastruri se strecura o peliculă de verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mult un gâlgâit de satisfacție, a găsit fotografia lucioasă care se desfăcea Mi-a pus-o în poală cu o grijă afectuoasă. S-a așezat și tatăl meu. Le-am simțit mâinile pe umerii mei și fețele lor omenești, rotunde, nerăbdătoare, foarte aproape de mine. Am pus revista în fața mea. De pe pagina din dreapta, fața lui Vron mă privea drept în ochi. Peste gâtul gol fusese trecută legenda „VRON“ - din nou ghilimelele, cu promisiunea lor exotică, imposibilă. Mergi mai departe, am auzit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
omul față de care am datorii financiare. Odată i-am trimis niște bani. Care mi-au fost trimiși înapoi. Azilul - iată un loc unde banii nu au nici o valoare, indiferent cum ai lua-o. La cincisprezece ani mă simțeam mare și nerăbdător, și gata să-mi folosesc aptitudinile. Dimineața devreme ridicam lăzile împreună cu Fat Vince. Toată ziua duceam mesaje la Wallace & Eliot. Seara îl ajutam pe Fat Paul să golească localul, pe Shakespeare, de bețivani. Nu... nu prea văd de ce îți împui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu știa încă. Tipul aștepta într-o încordare tremurătoare, cu nervii întinși ca niște corzi gata să se rupă, cu nenorocita aia de sabie în mână licărind în lumină. Da, totul tremura. Martina scotocea după chei. Dinăuntru sosi un lătrat, nerăbdător, un oftat șuierător. Puștiul s-a încordat și mai mult, dar ajunsese și el la capătul încordării. Mai încordat de atât nu se putea. Și în timp ce ochii îi alergau spre ușă, mi-am spus ia mai dă-l dracu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ezitarea confuză care mie nu mi se părea decât feminină - dar era cu putință ca o femeie să se oprească în felul ăsta? — Vino, frate, hai să vorbim, i-am spus eu pe un ton bătăios (cu gura încordată, impulsiv, nerăbdător). Hei - transvestitule. Nu, asta nu i-a plăcut deloc. În timp ce eu mă apropiasem la vreo cincisprezece pași de ea, a ieșit vioaie din pantofi, s-a aplecat să-i recupereze, apoi și-a ridicat rochia cu o mână și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sau Iubita, sau dacă nu peste așa ceva, atunci peste o broșură sau un catalog prezentând chiloți, o gamă variată de corsete sau de portjartiere. Plescăind din limbă, m-am apropiat de rafturile de cărți care acopereau tot peretele, cu degetele nerăbdătoare să atingă Femeile din New York, Lenjerie victoriană, Nurlia, Pregătirea pentru perioada de probă, Paranormal, Bordello, Mătase, Imagini - și altele asemenea. Dar, în afară de istorie, literatură, filosofie, poezie și artă, nu mai era nimic! Am răsfoit copertele LP-urilor căutând muzică punk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ai o mână groaznică. Lui Vultur-în-Zbor i-a stat inima în loc. — Ești sigur că vrei să știi? l-a întrebat serioasă doamna Cramm. Vultur-în-Zbor s-a gândit: o spune de parcă aș avea de ales. A privit-o în ochii ei nerăbdători, strălucind de grozăviile aflate, și a încuviințat. Livia Cramm a închis ochii și a recitat: — Vei trăi mult și, cu excepția unei boli grave, vei fi foarte sănătos. Boala este o afecțiune a minții, dar te vei face bine, deși ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
văd vreun merit în realizări și eroism. Fiecare încearcă, prin viața și acțiunile sale să dai un pic de sens acestui univers nebun. Să încerci mai mult de-atât înseamnă să fii înghițit de vârtej. Vultur-în-Zbor se gândi: par foarte nerăbdători să mă vadă renunțând la intențiile mele. Dar i se păru că auzise o notă suplimentară în vocea lui Virgil Jones: o notă de nesiguranță. Poate că nici elnu prea credea ce spunea. Dolores O’Toole era cea mai încordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nebun. Asta vrei să zici? Văd lucruri și locuri care nu există. — Iată, într-adevăr, o perspectivă excesiv de deprimantă, comentă Virgil Jones. Pentru că reciproca ei e asta: poate că tu ești stafia. Și sora ta, Prepelicarul. Unde e ea? întrebă nerăbdător Vultur-în-Zbor, ca și când vederea surorii sale i-ar fi risipit toată nedumerirea. — Nu sunt sigur, îi răspunse Virgil. Undeva acolo, sus. Te asigur că șansele de a o găsi sunt slabe, chiar dacă sosirea ta aici dovedește că ești foarte sensibil la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]