9,847 matches
-
spună vorbele care se cuvin, să se lase copleșită de amintiri cu Lee pentru o vreme și să îi pară rău că nu mă poate ajuta în timp ce mă conduce spre ușă. Dar poate că Shelley era o jucătoare. Avea destul nerv și încredere de sine, mai mult decât de ajuns. Și era evident că, într-un fel sau altul, a văzut totul ca pe un joc. 7tc "7" Cineva mă urmărea. Și o făcea al naibii de evident. Pașii din spatele meu se potriveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fac! Uită-te la tine, lenevești ca de obicei și aștepți să fac eu treaba în locul tău! Speram ca cearta să se îndrepte din nou către seara în care a murit Lee; Claire era în stare să se scape la nervi. Dar în câteva minute mi-am dat seama că subiectul disputei ținea de frustrări personale. Paul a ridicat tonul. Claire a început să țipe. Am plecat discret, dezamăgită. Ieșind din camera lor era să dau peste Ajay care mergea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu fermitate. Dacă nu o faci, o să le zic totul. — Doar că... —Ce? — Dacă îmi dau demisia nu mai primesc ajutorul de șomaj pe șase săptămâni. E noua lege. —Harriet, pentru numele lui Dumnezeu! Capul aproape că îmi exploda de nervi. —Tu nu-ți dai seama în ce te-ai băgat? am spus pe un ton poruncitor, sărind de pe canapea și plimbându-mă prin cameră. încearcă să te gândești puțin, dacă creierul tău îți permite așa ceva, și imaginează-ți cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și că și-ar fi dat seama că au dispărut câteva. Paul i-a spus să-și revină, dar ea era din ce în ce mai rău, așa că într-un final el a zis... Am întrerupt-o pe Judy. începuse să mă calce pe nervi cu vocea ei miorlăită. Furtul înscenat. Știu despre el. —Aah! Părea dezamăgită. —Oricum, mi-am dat seama ce sunt când mi le-a dat să le ascund, dar nu i-am spus că știu. Apoi mi-a spus că pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de copii morți. Imaginea m-a zguduit, era vorba de feminitatea mea sterilă. Serile obișnuiam să mâncăm și să bem împreună într-un restaurant mic, înainte ca Simon să plece la hotelul lui din Mangalia. Mă durea tot corpul din cauza nervilor surescitați - beam prea mult, într-un fum de țigări și un zumzăit de oameni de nedescris. Deodată a intrat o femeie cu părul roșu ciufulit, băuse mult, s-a oprit la masa noastră și a citit ca profeții în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Într-un fel neașteptat, deveni conștient de micile plăceri ale vieții. De exemplu, a se plimba cu bicicleta era nu numai un exercițiu bun pentru sănătatea oaselor, mușchilor și circulației sangvine, dar și un „nimic“ prin care plasa albastră a nervilor de care depindea bunăstarea organelor corpului său se destindea, legănându-se ca algele pe valurile mării de cobalt. Începuse să descopere frumusețea orașului când se plimba prin Hagaparken și pe potecile cimitirului Norra din Solna. Bicicleta devenise un ritual sacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
farmec înainte să atingă pe cineva. Zgomotul de uimire străbătu arena de la un cap la altul. În tot acest timp, platforma pe care cântau Ioneștii începu să zboare și să unduiască asemenea unui covor zburător, de vreme ce aceștia cântau cu mult nerv despre cum nu trebuie să fie oamenii: mici, răi și meschini. Cântau despre dragoste, despre vechea dragoste, așa cum era cunoscută cândva, iar clapele lor porniră să vorbească despre zorii umanității. În curând, instalațiile luminoase și sonore năuciră pe de-a-ntregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
divan și conștiința pericolului la care mă supun dacă las ușa fără supraveghere, fie și pentru o clipă. Uneori - și acest lucru intervenea din ce în ce mai des în ultimul timp, toate maniile amintite puneau stăpânire pe mine în același timp și atunci nervii mi se încordau dincolo de pragul suportabilității. A venit și momentul (asta s-a întâmplat în plină noapte, când toți dormeau în casă și când păzeam ușa stând cu urechea lipită de ea), când un obiect a căzut în coridor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ener vează. Deși încă nu putea să distingă mare lucru în fața ochilor, după inflexiunile din vocea lui Pohoață i se părea că acesta abia se abține să nu izbucnească în râs, distrându-se pe seama lui, iar asta îl călca pe nervi. Nu cred că a frânat de loc! spuse repede agentul. Și atunci cum explici urmele astea? întrebă mai calm Cristian care nu mai sesiză nici un zâmbet în vocea lui Vasilică. Nu vi se întâmplă niciodată să vi se oprească motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
decurg investigațiile? rupse Pop tăcerea. Care investigații? ridică Cristian din umeri. Mi-ați spus să-mi văd de treabă. Nu mă mai folosesc de agenții din secție. Ei, n-o lua și tu așa! No, am vorbit și eu la nervi. Alaltăieri eram cu capsa pusă pentru că Vasilică plecase de la secție fără să anunțe pe nimeni. Mă speriasem că a dispărut și el. N-am știut că nu sunteți informat că l-am luat cu mine. Am considerat, în urma discuției avute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că era vorba despre el. Vru să se întoarcă dar femeia îl luă de braț, trăgându-l afară din casă. Ieșiră din curte și porniră la vale pe ulița prăfuită spre locul unde își lăsaseră mașina. 18 Mă calcă pe nervi bătrânul ăsta, rosti Cristian trântind portiera. Așează-te la rând! Nici eu nu-l simpatizez din cale afară. Însă va trebui să colaborăm cu el, dacă vrem să punem capăt grozăviilor care se întâmplă acum. Draga mea, n-am nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
țîră. Vă va prinde bine ca să vă Încălziți. Și ca să se dezinfecteze aia... Am tras o dușcă din sticla pe care mi-o Întinsese. Avea gust de ulei industrial dres cu oțet, Însă căldura lui mi-a liniștit stomacul și nervii. CÎteva picături Îmi stropiră rana, și văzui stele verzi În noaptea cea mai neagră a vieții mele. E bun, nu-i așa? surîse cerșetorul. Haide, mai trageți o Înghițitură, că ăsta te ridică din morți. Nu, mulțumesc. Pentru dumneavoastră, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
plasatori era prieten cu tata și ne lăsa să ne strecurăm În stal pe ușa de ieșire În caz de incendii, În timpul jurnalului, Întotdeauna În clipa cînd Generalissimul tăia panglica inaugurală a vreunui nou lac de acumulare, ceea ce Îi ataca nervii lui Fermín Romero de Torres. — Ce rușine, spunea el, indignat. — Nu-ți place filmul, Fermín? — Fie vorba Între noi, mie chestia asta cu a șaptea artă mi se pare o lăbăreală. După mintea mea, nu-i decît o haleală pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și foi de expediere, Încasări și plăți. Cel care ne legăna senina noastră monotonie era radioul, regalîndu-ne cu o selecție de momente de vîrf din cariera lui Antonio Machín, foarte În vogă pe atunci. Tatei, ritmurile caraibiene Îi cam iritau nervii, Însă le tolera pentru că lui Fermín Îi aminteau de Cuba lui, de care Îi era atîta dor. Scena se repeta În fiecare săptămînă: tata se prefăcea că n-aude, iar Fermín se abandona, Într-o vagă bîțÎială, ritmului de dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
răbdarea cuiva care, deși fusese pregătit pentru o sarcină atât de delicată, se dovedea incapabil s-o ducă până la capăt. Nu este deci de mirare că obstrucționarea sistematică a alegătorilor a făcut ca unii dintre agenți să-și piardă controlul nervilor și să treacă la insulte și la agresiuni, comportamente, de altfel, din care nu întotdeauna ieșeau cu bine, având în vedere că acționau singuri ca să nu sperie vânatul și că nu rareori apăreau alți alegători în ajutorul celui agresat, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a dat demisia, Și-a dat demisia, de ce, Mai exact, și-a abandonat funcția, Și-a dat demisia sau a abandonat, mi-e indiferent în acest moment, eu vă întreb e de ce, A ajuns la stație imediat după explozie și nervii i-au cedat, n-a rezistat la ceea ce a văzut, Nici un om n-ar rezista, eu n-aș rezista, îmi imaginez că nici dumneavoastră, prin urmare trebuie să existe alt motiv pentru un abandon atât de brusc ca acesta, Crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
strălucitul rezultat, guvernul a dat bir cu fugiții, a plecat în concediu și ne-a lăsat pradă păduchilor, iar acum, că aveam ocazia să plecăm de aici, nu-i e rușine să ne închidă ușa-n nas. Existau crize de nervi, copii plângând, bunici palizi de oboseală, bărbați exaltați cărora li se terminaseră țigările, femei istovite care încercau să facă un pic de ordine în disperatul haos familiar. Ocupanții uneia dintre mașini au încercat să facă stânga împrejur și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o parte pentru că șoferul e cam nervos și te poate lovi fără să vrea. Parcară mașina și intrară în lift. Fără să se gândească la faptul că putea comite o imprudență, agentul vru să explice că nu avea nimic cu nervii, că la analizele făcute pentru intrarea în poliție fusese apreciat ca extrem de liniștit, dar comisarul, cu un gest brusc, îl reduse la tăcere. Iar acum, deja la adăpostul pereților fortificați ai firmei providențial, s.a., cu tavanul și podeaua, îl fulgera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ajunse chiar să facă un prim și neliniștitor pas, dar comisarul o luă de gât, Azi e azi, doamnă dragă, mâine o să vedem, spuse el. Se hotărâse să se întoarcă la providențial, s.a., simți că brusc picioarele îi erau grele, nervii slăbiți erau ca un elastic care rămăsese întins prea mult timp, o nevoie urgentă de a închide ochii și de a dormi. Iau primul taxi care apare, gândi el. A mai trebuit să meargă destul, taxiurile care treceau erau ocupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
socotea îngâmfați, și n-avea curajul să vorbească despre soțiile lor, care erau atât de neglijente cu vizitele de curtoazie. Era îmbrăcată într-o rochie scumpă, dar de țoapă. Dna Strickland era în mod evident în pragul unei crize de nervi. — Ei, spune ce vești ne aduci? zise ea. — L-am văzut pe soțul dumitale. Mă tem că s-a hotărât definitiv să nu se mai întoarcă. Am făcut o pauză și apoi am adăugat: Vrea să picteze. — Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Stroeve că legătura dintre Strickland și Blanche o să se sfârșească dezastruos, nu mă așteptam să îmbrace forma tragică pe care a luat-o. A venit vara apăsătoare și înăbușitoare, și nici măcar noaptea nu era destul de răcoroasă pentru a-ți odihni nervii chinuiți. Străzile ca un cuptor răsfrângeau noapte de noapte căldura care se revărsase asupra lor în cursul zilei și trecătorii își târau obosiți picioarele pe drum. Nu-l mai văzusem pe Strickland de câteva săptămâni. Ocupat cu altele, încetasem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o vorbă. Parcă-l lovise muțenia. Nu știu ce m-a apucat, că l-am luat de umeri și l-am zgâlțâit. Privind în urmă, mă condamn pentru că m-am făcut astfel de râs. Presupun că ultimele nopți de nesomn îmi zdruncinaseră nervii mai mult decât îmi dădusem seama. — Dă-mi voie să mă așez, gâfâi el într-un târziu. I-am turnat niște vin St. Galmier într-un pahar și i l-am dat să-l bea. I l-am ținut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spaima îi fulgeră inima căci simți pe cineva în spate. Era Ata. N-o auzise când se ridicase de jos. Acum stătea lângă el și se uita la ce se uita și el. — Dumnezeule mare, mi-au slăbit de tot nervii! zise el. Era cât pe-aci să mă sperii de moarte. Se uită din nou la bietul obiect care fusese cândva un om și apoi se trase îngrozit înapoi. Dar era orb! — Da. Orbise de aproape un an. LVII În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de neliniște și aceeași impresie ca atunci când șezi lângă o cameră pe care o știi goală, dar în care - fără să-ți dai seama de ce - ai conștiința înspăimântătoare că e totuși cineva. Te ocărăști singur că e vorba doar de nervii tăi - și cu toate acestea, peste puțin timp nu vei mai putea să te împotrivești spaimei care te cuprinde și vei fi neputincios, în ghearele unei groaze nevăzute. Da: mărturisesc că n-am fost chiar atât de trist - că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-se Într-una din odăi când Îl auzise pe poet urcând. În sfârșit, plecase În timpul haosului care a urmat când a fost descoperit trupul, profitând de faptul că poarta hanului nu putea fi supravegheată de la locul căderii. Cu siguranță avea nervi de oțel, de nu se trădase. Și o doză bună de noroc. Dacă ar fi sosit doar cu câteva clipe mai Înainte, Își reproșă priorul, poate că ar fi putut evita măcelul. Norocul părea să fi dispărut de pe cerul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]