9,277 matches
-
acest fel nu le poți trăi decât cu strigăte și numai în voluptatea lor îți Istorisiri nesănătoase fericirii 145 poți găsi pe deplin desfătarea! Iar astfel de momente spălate-n fericire ai dori să dureze veșnic, sau să revină la nesfârșit în viața ta, căci întotdeauna vrei să se repete lucrul care te face fericit! Însă, trezindu-mă acum din această dulce reverie și întorcândumă la realitatea mea, îți zic că toate neajunsurile chiar de aici mi se trag, din pântecul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe jos", în spatele a ceea ce nu știi cum să definești altfel decât drept o exasperantă incapacitate asertivă pentru Dumnezeu, spune și tu o dată ce crezi, Reiko, tu ce crezi, fără "poate", fără "cumva", fără da-uri și zâmbete încurcate, poleite la nesfârșit cu agilitatea unui prestidigitator se ascunde, de fapt, o inflexibilitate de fier și o voință neegalată decât de perseverența cu care își urmăresc țelul. O dată ce vor ceva, japonezii vor obține acel lucru, fără să lase nici un pic de la ei, fără
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
numit cu emfaza de rigoare, respectă în totalitate restricțiile de viteză impuse de regulile de circulație atunci când se găsește pe motocicletă sau în mașină, le zâmbește copiilor (care îi fac, la rândul lor, cu mâna), taie extrem de rar și cu nesfârșite precauții vreo amendă, dojenește politicos, chiar deferent. În Japonia, apărătorul legii nu te legitimează aproape niciodată, nici la volan, nici pe stradă (ba chiar, cum mi s-a întâmplat nu o dată, te salută prietenos, de parcă i-ai fi o rudă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și peste care presărau cu zgârcenie felii de slănină și de ceapă. Sticla ordinară cu țuică trecea din mână în mână, toropind cefele arse de soare și descleind limbile înainte de binevenita siestă. De muncit, propriu-zis, munceau rar și cu pauze nesfârșite, astfel încât clădirile rămâneau nepermis de mult în crisalida de beton. Până să ajung în Japonia, am fost ferm convins că aproape toți muncitorii constructori din lume trebuie să aparțină unei aceleiași sfere, pentru care beția, violența și vulgaritatea sunt un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în totalitate în industria pescuitului, o duce din ce în ce mai greu. Din cauza aceasta s-au alocat fonduri de la buget pentru un studiu de dezvoltare turistică. Noi trebuia să cunoaștem insula, să participăm la seminarii de cinci-șase ore, unde să ne dăm la nesfârșit cu părerea, în cel mai bun stil japonez, și, în cele din urmă, să producem niște propuneri, modele de sejur așa cum ar putea fi ele oferite de o agenție de turism pentru a atrage clienții. Naivitatea noastră nu a stârnit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
binelea cine ar mai putea fi la fel de nebun ca japonezii să se chinuiască în felul ăsta noi stăm altfel încearcă să explice, apoi, renunță vă arăt mai bine se târăște în patru labe, măturând austeritatea tatami-ului cu faldurile ei nesfârșite, bum-bum bum-bum, încăperea este atât de mică, încât ajunge imediat la perete aici, pe jos, și ridicate pe pereți, noi avem covoare groase, în care piciorul ți se pierde, pe care așezăm multe perne și așa, țesând în aer cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aparenței firave, în ciuda statutului de asuprit la care a fost supusă, în femeie se ascund forțe surprinzătoare, de neîmblânzit, de care bărbatul se teme. Din nou, Freud ar fi invitat să ia cuvântul... Ei bine, lista ar putea continua la nesfârșit. Totuși, vor spune unii dintre dibacii cititori, ce este nou aici? Acest portret al unei feminități văzute drept sexul slab, căruia i s-au pus în cârcă toate relele omenirii pentru a avea, în plan social, justificarea exploatării sale, iar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
muritoare. Aceasta pentru că, Mr. Moon îmi explicase cum altfel? zâmbind, că, spre sfârșitul săptămânii, se va arde lemn proaspăt de pin, a cărui cenușă, matsuhai, dacă avem noroc, va pluti, în rotiri de neprevăzut, în măruntaiele cuptorului (alchimic, suspinam cu nesfârșită langoare, cuvânt pe care el l-ar fi înțeles la fel de puțin ca și pe suspinul meu mâncat de blestemul ironiei și al autoironiei vechiului continent Mr. Moon, precum toți japonezii, nu știe ce înseamnă ironia) și, atunci când se va pogorî
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de ce, vă întrebați pe bună dreptate, mă lansez într-o asemenea temă? Pentru că îmi place să cred tocmai inexistența ambițiilor mele poetice sau eseistice mă poate feri de fărădelegi de neiertat. Nu vreau decât să expun, cu umilință, povestea unei nesfârșite uimiri. Uimirea aceasta nu numai că nu s-a veștejit deja, dar m-a condus, prin filele unui eseu pe care cine știe în ce mod l-aș fi gustat altfel, pe căi tot mai întortocheate, la capătul cărora a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o organizare, legi implicite, tipuri de conduită menite să facă posibilă existența grupului și supraviețuirea sa. Chiar și atunci cînd aceste forme elementare par încremenite, iar transmiterea lor orbească ajunge să fie o simplă reconducție a unor structuri reluate la nesfârșit, există forțe profunde care lucrează și care fac mai mult decât să mențină starea de lucruri ce permite continuarea vieții. Am putea spune mai curând că acestea stau la pândă și că, nemulțumindu-se să conserve ceea ce este, așteaptă, cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lucrurile nu sunt sensibile ulterior, ele nu îmbracă acele tonalități care le fac să se ivească în fața noastră amenințătoare sau senine, triste sau indiferente, în virtutea relațiilor pe care le-ar înnoda într-o istorie cu dorințele noastre sau cu jocul nesfârșit al propriilor noastre interese ci mai curând nu o fac și nu sunt susceptibile a o face decât pentru că sunt afective de la origine, pentru că există un patos al ajungerii lor la ființă ca ajungere a ființei la ea însăși în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lumea este un mediu de exterioritate pură. Tot ceea ce găsește în ea condiția ființei sale nu se înfățișează niciodată decât ca ființă-exterioară, o bucată de exterioritate, o suprafață, o plajă oferită unei priviri și pe care această privire alunecă la nesfârșit, fără a putea vreodată pătrunde în interiorul a ceea ce i se sustrage îndărătul unui nou aspect, al unei noi fațade, al unui nou ecran. Căci nefiind decât exterioritate, această ființă nu are deloc interior, legea sa este devenirea, ivirea necontenită de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
surveni ca ajungere în sine a vieții potrivit modalităților patetice în care ea nu contenește a se încerca și a se simți. Există așadar două "adevăruri". Ființei-așezate-în-față și care se arată ca atare, asupra căreia este posibil a reveni la nesfârșit pentru a o regăsi identică cu ea însăși la fiecare dintre aceste "reveniri" idealității matematice pe care am substituit-o datului sensibil i se opune, nu în interiorul unei lumi, ci radical, în afara acestei lumi și a exteriorității transcendentale în care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
O astfel de mișcare constituie teleologia imanentă a vieții în care se înrădăcinează orice etică posibilă. Nu etica teoretică sau normativă care își reprezintă finalități sau valori, ci etica originară, sau, mai curând, etosul însuși, adică ansamblul proceselor reîncepute la nesfârșit în care viața își înfăptuiește esența. Această mișcare trebuie aprofundată pentru a înțelege mai bine, în același timp cu adevărata natură a culturii, care este această mișcare, originea practicilor barbariei, care purced de asemenea din ea. Mișcarea vieții de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
le este din ce în ce mai dificil să introducă, în această înșiruire haotică de imagini care îl smulg pe om lui însuși, o producție de alt ordin, o creație veritabilă să rupă, în fine, cercul în care televizorul și publicul își trimit la nesfârșit unul altuia imaginea liniștitoare a propriei lor mediocrități. Căci aici se află acel ceva care a hotărât această cenzură: ca tot ceea ce se află constituit în sine ca fapt și operă de cultură, ca acel proces de sporire a unei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
societate. Femeile nu s-au emancipat pe deplin nici în perioada care este cunoscută sub numele de socialism real. Ele au învățat să activeze în plan public, dar au rămas atașate în paralel rolurilor tradiționale: mame și gospodine, înfruntând la nesfârșit povara dublei zile de muncă. În teoriile politice, în general, nu este recunoscută necesitatea emancipării în plan privat (evident, a celor care ar avea nevoie de așa ceva). Pur și simplu, o astfel de perspectivă nu este luată în discuție. Cine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
doar că forța de muncă a femeilor este folosită fără a fi recompensată. Are loc o veritabilă înstrăinare a muncii 48. Femeile se străduiesc să mențină condițiile normale de supraviețuire pentru familiile lor, sunt în ipostaza de a oferi la nesfârșit servicii domestice. Acestea le confiscă întreaga viață, făcând să irosească potențialul de împlinire umană în mod unidirecțional. La sfârșitul unei etape de activitate, femeile nu valorifică efortul făcut, acesta este secundar pentru ele ca persoane, chiar dacă poate fi un act
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
spre activități care să le permită ascensiunea în carieră sau împlinirea personală (care să le favorizeze în asumarea ipostazei de „creatoare de cultură”); - lipsa de timp76: în condițiile de suprasolicitare (munca în spațiul public și cea în spațiul privat fiind nesfârșite), de inexistență a timpului liber, a timpului pentru sine, persoanele din familiile monoparentale își petrec cea mai mare parte a timpului rămas după orele dedicate muncii retribuite datoriilor casnice împreună cu copiii lor, cărora le acordă sprijin inclusiv în petrecerea timpului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ai familiei. De aici, se circumscrie sfera lor de putere. După o expresie uzuală, femeia devine stăpâna casei. Expresia mi se pare semnificativă, singura putere a femeilor ce este recunoscută este asupra unui spațiu restrâns, pe care îl organizează la nesfârșit, ștergând praful sau pregătind mâncarea pentru cei care poposesc în spațiul respectiv mai mult sau mai puțin timp. Ea este recunoscută ca stăpână asupra obiectelor și are libertatea de a opta în ce ordine va da curs activității domestice: mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sexului, esteticii, mitul frumuseții, un nou pat al lui Procust, similar corsetelor victoriene sau cutumei chineze a legării picioarelor, este emblema legii profitului (pentru industria cosmetică, publicitate, modă) și a puterii instituțiilor patriarhale (Wolf, 1997, p. 13), decise să înlocuiască nesfârșita corvoadă domestică cu corvoada siluetei, dietei, machiajului. În ciuda multiplelor oferte educaționale, economice, culturale, o „realitate privată colonizează conștiința feminină” (Wolf, 1997, p. 16), obligată să-și reconstruiască identitatea (fizică în primul rând) într-o manieră la fel de represivă ca înainte. Cenzura
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o să Înțeleg niciodată cum, la vârsta fragedă pe care o avea atunci Angélica de Alquézar, poate zâmbi cineva așa cum a făcut-o ea În dimineața aceea În fața Casei cu Șapte Hornuri. Un surâs lent, foarte lent, de dispreț și de nesfârșită Înțelepciune În același timp. Unul din acele zâmbetele pe care nici o fată n-a avut timp să le Învețe În viața ei, ci sunt Înnăscute, plămădite din luciditatea și privirea aceea pătrunzătoare ce sunt patrimoniul exclusiv al femeilor; rod al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Înțelepciune În același timp. Unul din acele zâmbetele pe care nici o fată n-a avut timp să le Învețe În viața ei, ci sunt Înnăscute, plămădite din luciditatea și privirea aceea pătrunzătoare ce sunt patrimoniul exclusiv al femeilor; rod al nesfârșitelor veacuri de când ele, În tăcere, Îi văd pe bărbați comițând tot felul de tâmpenii. Eu eram pe atunci mult prea tânăr ca să ghicesc cât de prostănaci suntem, prin comparație, noi, bărbații, și câte se pot Învăța din ochii și zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
infantei doña María, nici nu se putea apropia de ea sau de oricare altă doamnă din familia regală. Cu toată deferența, se vor vedea doar În treacăt, și cu asta basta. Eu Însumi am căscat gura pe stradă cu liota nesfârșită de curioși, și recunosc că spectacolul a fost o culme a galanteriei și fineței, cu crema Madridului Îmbrăcată de-ți lua ochii; Însă, În același timp, din cauza acelui incognito oficial al vizitatorilor noștri, toată lumea s-a purtat cu o extremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dialogului de mai sus rămăsese nemișcat ca o efigie, tresări, aplecându-se peste masă de parcă ar fi vrut să-l spulbere cu privirea pe Alatriste chiar atunci pe loc. — Nu poți trece?... Voi, soldații, sunteți scursura lumii, declară, cu o nesfârșită scârbă. Gloată Înarmată, hulitoare, jefuitoare și violatoare. Despre ce sentimente infernale vii acum să-mi pomenești?... Pentru voi, o viață nici nu contează. Căpitanul Îi primi cuvintele dure În tăcere și abia către sfârșit dădu ușor din umeri. — Aveți, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
albie de porci. Adevărul e că până și În felul lor de a cere pomană, neamurile se deosebesc Între ele: nemții cântă În grup, francezii cerșesc servil cu rugăminți și vaiete, portughezii cu tot felul de plângeri, italienii cu depănarea nesfârșită a tuturor necazurilor și belelelor, iar spaniolii cu harță și amenințări, obraznici, plini de ei, nesuferiți. Am plătit noi un cuarto la prima poartă, trei la a doua - obol pentru spitale - și douăzeci de maravediși pentru locuri pe bănci. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]