3,439 matches
-
IV-le după Hristos, dintr-un autor grec, contemporan sau cu puțin posterior lui Herodot. Asupra fântânii sale spune Elian că «ar merita cea mai deplină încredere, căci el ar fi cunoscut lucrurile din propria-i experiență și nu după nesigure povești ca Herodot.» Acest scriitor atât de bine informat asupra Sciției, iată ce spune despre cultura albinelor: «La Sciți frigul e nesupărăcios pentru albine, încât ei întrebuințază nu miere străină, ci locală, ba o și exportă, vânzând faguri Mizilor.» Cu toate că
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
duc să vă prezint? Gosseyn răspunse la această ironie: - Da, aș fi încântat. Degetele lui Leej îl apucară de braț. - Bruiajul este continuu, zise ea. Gosseyn dădu din cap. - Trebuie, zise. Dacă nu, ei va ști ce fac. Ea încuviință, nesigură. - Sunt atâția oameni!... Asta nu complică un pic lucrurile? Vorbele ei îl înțepară pe ofițer. Acesta sări în picioare. - Hai să mergem, zise el, jovial. Gosseyn spuse: - Care este numele dumitale? - Oreldon. Tăcut, Gosseyn arătă spre culoar. Când treceau pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Te duc eu. — Mai bine nu. O să bat pe cineva în seara asta. Simt nevoia să lovesc pe cineva în seara asta. Dacă nu stai la distanță, probabil că tu vei fi acela. Vocea îi era atît de slabă și nesigură, că Lanark îl luă de braț și merse cu el pe mai multe străzi aglomerate, apoi pe altele liniștite. Trecură pe lîngă un camion parcat lîngă trei bărbați care cimentau un bloc de beton peste un grătar de canalizare. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu pot decât să vă sugerez o verificare la detector a afirmațiilor mele. Dar detectorul răspunse: ― Nu, dumneavoastră nu sunteți Gilbert Gosseyn și n-ați locuit niciodată în Cress Village. Dumneavoastră sunteți... Aparatul se opri. Zecile de leduri electronice clipiră, nesigure. ― Da, da? insistă omulețul rotofei. Cine este el? Urmă o lungă pauză, apoi: Mintea lui nu conține nici o informație, articulă detectorul. Este înconjurată de un câmp de forță de o natură nemaiîntîlnită. Nici el însuși nu pare să fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în fața Mariei, privind-o ca pe ceva care oftează și atât. În plus, ca să-mi feresc puritatea de ideea abjectă a unei stări virginale, am să adaug că, iubind puternic de la vârsta de patru ani și jumătate, precum mă asigură nesigurele date ale memoriei, am avut de-a lungul vremii destule iubite, deși nu căutam asta cu tot dinadinsul, oh, ce mult mă iubeau, ce mult mă urau ! Exista una, de pildă, acum e medic primar, atunci era studentă, făcea practica
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
părea subminat cu viclenie de forța sau natura aceea. Trăiam, ca totdeauna, printre avertizoare, așteptând ceva din ce în ce mai nedefinit. „De fapt, nu se întâmplă nimic grav“, îmi spuneam, ca să mă liniștesc. Dar, amenințat și slab în dezlănțuirea agresivă a unor legi nesigure, îmi spoream deruta chinuindu-mă să le deslușesc mecanismele. Obișnuita mea nepăsare-activă mă părăsea în favoarea unei obsedante nevoi de a găsi repere coerente. Percepțiile mele directe, cărora aș fi avut destule motive să nu le acord prea multă încredere, îmi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și 200 diferite obiecte metalice. 7. Poate că nu înșir decât erori, dar trebuie să spun că în asemenea momente monștrii imaginației, nu totdeauna imaginari, încep să mișune în jurul tău. Indiferenți sau nu, ei caută să tulbure și mai mult nesigura antinomie dintre bine și rău, în afara căreia izbutești câteodată să te situezi. Astfel, spulberându-ți bietele soluții comportamentale, inversează efectele imediate ale oricărui demers. Atunci, în absolutul haotic care te înglobează, călăul poate să pară și chiar să fie înger
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
duc să vă prezint? Gosseyn răspunse la această ironie: - Da, aș fi încântat. Degetele lui Leej îl apucară de braț. - Bruiajul este continuu, zise ea. Gosseyn dădu din cap. - Trebuie, zise. Dacă nu, ei va ști ce fac. Ea încuviință, nesigură. - Sunt atâția oameni!... Asta nu complică un pic lucrurile? Vorbele ei îl înțepară pe ofițer. Acesta sări în picioare. - Hai să mergem, zise el, jovial. Gosseyn spuse: - Care este numele dumitale? - Oreldon. Tăcut, Gosseyn arătă spre culoar. Când treceau pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Nu pot decât să vă sugerez o verificare la detector a afirmațiilor mele. Dar detectorul răspunse: ― Nu, dumneavoastră nu sunteți Gilbert Gosseyn și n-ați locuit niciodată în Cress Village. Dumneavoastră sunteți... Aparatul se opri. Zecile de leduri electronice clipiră, nesigure. ― Da, da? insistă omulețul rotofei. Cine este el? Urmă o lungă pauză, apoi: Mintea lui nu conține nici o informație, articulă detectorul. Este înconjurată de un câmp de forță de o natură nemaiîntîlnită. Nici el însuși nu pare să fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ton, distant și aproape rău, care mi-a făcut și mie rău, de parcă mi-ar fi dat un brânci pe scări: — Femeile ca dumneata, ca tine, au un obicei: își plasează sentimentele ca-ntr-o bancă falită. În locul cel mai nesigur și cel mai nenorocos cu putință. Nici nu-i văd pe bărbații aflați chiar lângă ele, îi ignoră dacă îi știu siguri și se uită mereu la cel de departe, care le chinuie, la cel care e cu alta. Mi-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dar efectul a fost cu totul altul. Sentimentele mele mult împuținate pentru Alexandru au crescut brusc la loc, ca râurile după ploaie. Are dreptate conu Costache, chiar numai pentru asta și-mi rupe inima: îmi pun sentimentele în locul cel mai nesigur, mai nenorocos, mă uit la cel care are deja totul și totuși sunt sigură că fără mine s-ar îneca sau că eu am venit pe pământ anume ca să-l salvez. Conu Costache mi-a mai cerut cu o voce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vreme în fața imaginii ei inversate. Întotdeauna se socotise atrăgătoare, dar chipul aflat dinaintea ei era cam palid și inexpresiv. Cum stătea așa, cu privirea încordată, se gândi: "Oare asta a văzut domnul Hedrock pe teleecran?" Mergea pe stradă cu pași nesiguri. Convorbirea avusese loc într-o cabină a unuia dintre palatele-cazinou. Strălucirea ca de fulger a celebrului "Bulevardul Șansei" era la fel de intensă ca întotdeauna. Trebuia să ajungă acasă. Și, totuși, mai zăbovi pe acolo, nehotărâtă, știind că n-are nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ei - afirmație trădătoare care, lăsată în voia ei, i-ar fi distrus prestigiul - , nu mai putea trece cu vederea opoziția. Cu buzele strânse, își amintea ultima lor conversație. Prințul, rece și oficial, minunat de chipeș în mânia lui, iar ea nesigură, și totuși încăpățânată, când el îi spusese: "Innelda, când o să-ți treacă nebunia asta, poți să mă rechemi". Nu se poate ca el să nu fi știut că e un prilej pentru ea să spună "asta înseamnă niciodată", dar, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cel normal și cel care a efectuat întoarcerea în timp. Se opri, pierzându-și de tot siguranța. În mintea ei își spuse: "Vechiul paradox temporal. Oare omul se poate întoarce în timp pentru a-și strânge mâna?" Iar apoi, tot nesigură, cu glas întrebător spuse: - Dar ce s-a întâmplat cu cel de-al doilea? CAPITOLUL XXIX 7 AUGUST - o zi luminoasă, cu un cer albastru blând; o briză ușoară îi sufla lui Clark drept în față în timp ce se îndepărta repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mersul în sine? Sprijinit de peretele barului din micul bistrou, se uita drept în față, spre platforma întinsă ca o arenă, dincolo de pompele de benzină și, ca la orice trezire din spaimă, spațiul acela îi părea la fel: amenințător și nesigur ca un poligon pentru trageri, lipsea doar pluto nul de execuție. Se uită mai departe, intens, și, din tr-o dată, știu: era ca o pistă a angoasei, de acolo îi venea neliniștea. Limbul acela de sec, fără pomi, fără iarbă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
privirea până departe, pe granița lanului mișcător, unde totdeauna părea că se termină lumea. Când i se pierdea cu totul din ochi, un tremur fierbinte îl străbătea dinăuntru. Nu-i plăcuse vreodată acel fior care îl făcea să se simtă nesigur și tulburat. Noroc că se întâmpla numai primăvara și în lunile călduroase, când Zet era liber să alerge cu ea de-a lungul ogoarelor. Se îndrăgostise în plus de figura ei călătoare, cu călcâiele strânse pe burta calului și cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
contemplarea mâinii. După cum apa purifică, mâna ajută la comunicarea cu puteri superioare (prin rugăciune, amenințare), tot așa rememorarea prin cuvinte a funcțiilor și liniilor mâinii are funcție terapeutică și ajută la strategia de liniștire, de depășire a momentelor existențiale ambigue, nesigure, confuze. Ritmul existențial apare situat sub o zodie, permanent raportabilă la noi înșine, zodie bazată pe legi și pe număr, ca relație dintre nume și numere vizibilă în corpul uman. Emblema comunicării umane rămâne raportată la formele mâinii, imagini proiective
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
minute. Oferi doamnei Miga o garoafă roșie înclinîndu-se în fața ei, apoi sărută mâna Melaniei Lupu. Avea expresia particulară a oamenilor care au trăit toată viața singuri. Privirea sumbră se datora sprâncenelor groase, negre și îmbinate. Era de fapt stângaci și nesigur, mereu atent să nu comită vreo inconveniență. Timiditatea bolnăvicioasă îi cenzura reacțiile determinîndu-i pe cei din jur să-l creadă rigid și uscat. Din cauza obiceiului de a se înclina adânc de câte ori intra sau părăsea clasa, elevii îl porecliseră pe vremuri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o să cânte și ăsta grasul ― îl indică pe Șerbănică Miga ― o să danseze. Florence sugeră cu glas amplu și ferm: ― Când apari seniorita la geam pe înserat / Curg din plete-ți petale de crini... Ceilalți scânceau penibil. Vocea Melaniei Lupu tremura nesigură ca un firicel de ață. Șoferul mormăia nedeslușit. Șerbănică țopăia lamentabil în contratimp. Lacrimi iuți îi alunecau pe obrazul dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor. ― Mai repede, mai repede! Raul Ionescu își umezi buzele: " Unde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
casă și ieși uitând lumina aprinsă. Sub cristalul de pe noptieră, râdea Elvis Priesley într-o cămașă roșie, sub o pălărie enormă de cowboy. * Florence se întoarse la locul ei ținîndu-se de masă. Căpătase dintr-o dată un mers bătrânesc, târșit și nesigur. Ioniță Dragu o privea cu inima zdrobită. " Prin ce trece, Dumnezeule! Prin ce trece!" Cârnul se juca expert cu pistolul învîrtindu-l pe arătător. Observă indiferent: ― Ăla s-a dus întins la Miliție, ascultați-mă pe mine! Inginerul privea pe fereastră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu ochii închiși: De altfel, ne putem prinde imediat. ― Cum? întrebă Dascălu. ― Trebuie să sosească în 10, maximum 15 minute. Oricine ia un taxi într-o astfel de împrejurare. Dacă întîrzie... Nu-și continuă gândul. Ioniță Dragu interveni cu glas nesigur: ― De ce trebuie să-l amestecați și pe el în povestea asta? Cârnul îl privi peste umăr hlizindu-se. ― Băiețelul e curios! Toată seara a pus întrebări. Șerbănică Miga, zdrobit de admirație, își pironi ochii în obrazul profesorului. " Nu-l știam
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Inginerul umplu șapte pahare cu rom cubanez. Dascălu îl mirosi și-l dădu peste cap. ― Nu știu cum dracu' vă place chestia asta! Eu prefer lichiorul de portocale. ― Văd aici ananas, vrei? Șerbănică Miga se uita pe furiș la ceilalți. Întinse mâna nesigur spre paharul oferit de inginer și zâmbi jalnic, scuzîndu-se. ― Mi-e frig. Oboseala... Nevastă-sa îl privi uscat: "Poate face o apoplexie. N-are voie să bea alcool". Simțea că nu-i mai pasă, sau nu-i păsase niciodată cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tăiată. ― Ești un trăgător bun. Și Ciobanu. Îi lăsați să se apropie. La zece metri de avion, foc simultan! Pe Azimioară îl trecură nădușelile. Deschise aparatul de emisie portativ și îl chemă pe locotenentul Ciobanu încercînd să-și stăpânească vocea nesigură. * În față mergea pilotul urmat de bătrâni și Nucu Scarlat. Dascălu fluiera încetișor. Inginerul își învîrtea ochii în toate părțile cu degetul înțepenit pe trăgaci. " Încă douăzeci de metri! Pare liniște. O idee fantastică pe cale să se realizeze. Abia acum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privirea. Colțul gurii tremura. ― Ce vrei? Profesorul surâse fluturîndu-și pleoapele. ― Adio, draga mea... Cu o mișcare neașteptată sări peste Scarlat lovindu-i mâna beteagă. Căruntul se prăbuși ca un sac. Dragu îi smulse pistolul și-l îndreptă spre ceilalți. Degetul nesigur nu nimerea trăgaciul. Primul glonț al cârnului îl lovi în umăr. Al doilea, în piept. Căzu moale, cu ochii luminoși agățați de cerul cenușiu care se prăvălea peste el. Maiorul strigă îngrozit: ― Foc! Raul Ionescu și Dascălu se prăbușiră aproape
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
brusc, pe un ton egal ca și cum nu s-ar fi despărțit cu o zi înainte, iar discuția ar fi continuat fără întrerupere toată noaptea și continua și acum. ― Îți aduci aminte ce ți-am spus la muzeu? ― Da, șopti Azimioară nesigur. ― Ei bine, nu m-am înșelat. A fost mai tare! ― Încă nu se știe. Cristescu râse amar. ― Se știe îngrozitor de bine! M-am gândit tot timpul. Ieri și alaltăieri, azi-noapte. Bătrâna n-a lăsat nici o urmă, înțelegi? Nici una! E de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]