4,526 matches
-
în: Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016 Toate Articolele Autorului diminețile noastre miros a îmbrățișări sub aceleași vechi perdele de întuneric înfiorat în carne furtunile se lovesc între ele fulgerul ne lipește dintr-o singură aprindere apă și pământ noroiul devine flacără doar răsăritul stingându-l Referință Bibliografică: Gândul 34 / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1956, Anul VI, 09 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniela Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
GÂNDUL 34 de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381171_a_382500]
-
dat cu ea de pământ și ai călcat-o în picioare. Rău ai făcut! Căci ea ți-a dovedit că o poate face mai bine decât ai făcut-o tu. S-a dat singură de pământ, s-a târât în noroi, și-a rănit coatele și genunchii, dar s-a ridicat mai puternică și a mers mai departe. Și nu s-a oprit aici: Eva a dat cu sufletul ei zdrențuit de pereții tari ai trupului, s-a autoflagelat, s-a
SCRISOARE DE LA EVA PENTRU ADAM de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381169_a_382498]
-
sentimentul fericirii necontrolate care îi pătrunde fiecare fibră.... XII. PLOUA BACOVIAN..., de Miron Ioan, publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. De câteva zile ploua bacovian....toamnă bacoviană este sumbră, mohorâtă, înfiorata de frig, de clipocitul murdar al noroiului călcat în picioare pe trotuare, de melancholia sumbră a bolnavilor. Întregul peisaj e cuprins de fiorul înghețat al toamnei, de anotimpul galben al decorului toamnei. Dar oricum se vor chema vremurile pe care le taim, o axioma nu va putea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
ai „epocii de aur“. Va trebui să treacă mai mult timp până când instituțiile statului se vor reabilită în ochii oamenilor ... Citește mai mult De câteva zile ploua bacovian....toamnă bacoviană este sumbră, mohorâtă, înfiorata de frig, de clipocitul murdar al noroiului călcat în picioare pe trotuare, de melancholia sumbră a bolnavilor.Intregul peisaj e cuprins de fiorul înghețat al toamnei, de anotimpul galben al decorului toamnei.Dar oricum se vor chema vremurile pe care le taim, o axioma nu va putea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
pe măsură ce coborau spre inima pământului. La un moment dat, în fața lor apăru Balaurul de Foc. Scuipă flăcări în toate direcțiile închizându-i într-un cerc de foc. Broscuța sări din buzunarul grădinarului și scuipă peste flăcările înalte o ploaie de noroi care stinse de îndată tot ce ardea. Florea își scoase sapa și îl țintui cu ea pe balaur de peretele coridorului la capătul căruia se zărea poarta de fier a castelului în care locuia vrăjitorul. Degeaba se zbătu dihania să
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
pe nicăieri că în zadar mi-o caut eu prin tot apartamentul, în doi acum ne chinuim, cum mai putem, să viețuim, urmându-și fiecare tratamentul, și știm de mult, dintotdeauna, ca-n luna mai cărările sunt numai pline de noroi, chiar dacă-i cald pe-afară, uneori, și alte păsări tot lansează invitații din zăvoi. Și gândurile mele se încâlcesc, ușor, pe-un caier tot mai ostenite și-aștept, că doar e mai, să vină cineva și la un bal cu
CĂ DOAR E MAI de DORA PASCU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380906_a_382235]
-
teme. La munte revin zăpezile-albastre, Pe străzi curg viiturile râu Ducând sudoarea trudirilor noastre Pe nărăvașe ape, călăi fără frâu. Natura e bolnavă și zace De geruri și brume nocturne; Blestemele cad năpraznice Pe prea nevinovata lume. Se plouă cu noroi și cenușă Din cerul greu, plumburiu, Fulgere se sting pe prag, lângă ușă Și tunete surde se sparg în pustiu. Semănăturile ne-au spus, subit, adio ! Și viile... răsaduri din grădină... Azi stăm atenți pe știri de meteo, Că viața
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
mai rău, întruna se teme.La munte revin zăpezile-albastre,Pe străzi curg viiturile râuDucând sudoarea trudirilor noastrePe nărăvașe ape, călăi fără frâu.Natura e bolnavă și zaceDe geruri și brume nocturne;Blestemele cad năpraznicePe prea nevinovata lume.Se plouă cu noroi și cenușăDin cerul greu, plumburiu,Fulgere se sting pe prag, lângă ușăși tunete surde se sparg în pustiu.Semănăturile ne-au spus, subit, adio ! Și viile... răsaduri din grădină...Azi stăm atenți pe știri de meteo,Că viața, de noi
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
a fi tot tu mai bun mereu. Adaugă să te-mplinești! Păstrează miezul firii tale! Altfel, când greul se prăvale, Vei părăsi chiar ce iubești! Nimic nu-i scris! Predestinat E-n fiecare dintre noi Să creadă-n stele sau noroi, Fie femeie ori bărbat. 09.10.2015 *** Din volumul "Clonapolis" programat să fie lansat la Editura Coresi în Aprilie 2017. Referință Bibliografică: Destinul păpușar / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2216, Anul VII, 24 ianuarie 2017. Drepturi
DESTINUL PĂPUŞAR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374312_a_375641]
-
cârtesc. - Ce fac? - Cârtesc! Adică... mârâie... - Mârâiee? țipă împărăteasa, ridicându-se turbată. Așa stau lucrurile? Începu să alerge agitată de colo-colo, urlând: - Ce-și închipuie supușii mei că îmi risipesc diamantele pe ei pentru că sunt frumoși? I-am izbăvit de noroiul și murdăriile Toamnei. Mi-am risipit florile prin păduri, pe gardurile și pe geamurile lor. Toată zestrea mea de pietre scumpe am împrăștiat-o pe drumurile și pe casele lor. De ce nu le-au luat dacă au vrut să fie
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
mă mai sfâșie și paralizeze mânia ,milă remușcarea ,împietrirea ,neiubirea și tot palpitul acesta naclăitor al hălcilor de suflet frământate de tăcere de păcate și de tortură că existăm ; existăm așa ,fără sens ,între pământ și cer între stele și noroi ;stele care sunt și ele doar pământ ,materie din materie ,așteptând nu-știu-de-ce ,nu-știu -de -cand ,Duh Sfânt ,așteptând și urlând către un cer mult prea înalt care nu ne mai poate alină ,care nu ne mai poate lipi ochii de
LUMINĂ PURĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374512_a_375841]
-
seva cea plină de viață, Iar dac-au reușit de-atâtea ori să mă doboare, Am renăscut mai viu, bând elixirul din izvoare... Atâtea viscole mi-au troienit pe suflet, Poteca vieții mi-a fost grea la umblet Și din noroaiele duhnind a nedreptate, M-am ridicat curat, privind stelele toate... Cu gheara lor, tristețile adânci și bucuriile Mi-au zgâriat atât de dureros în piele ridurile... Iar în deșertul vieții, cu nisipul spulberând, Privesc... departe... ca un Sfinx eternizând...eternizând
CHIP de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374605_a_375934]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > MUGURI Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului Cu zbuciumul de azi spre mâine, Noroiul vieții se-ntinde... Dorințe le hrănesc cu pâine, Din inimă ce se desprinde? Un arbore de nopți sub pleoape, Și-un răsărit de zile mari, De aștri gânditori aproape... Că nu-i disting așa de clari. Întinderi mari există-n
MUGURI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373344_a_374673]
-
către Tars. Nimic nu te-a-nfricat, nici dictatură Nici lanțul comunismului cel greu, Poemul tău la toti le-nchise gură Căci ți-l șoptea-n ureche Dumnezeu. Mai sunt pitici care nu stiu a scrie Și-aruncă în legenda-ți cu noroi. De-ar scrie ei măcar o poezie, Spre-a nu mai umple rafturi cu gunoi! Oricum ești stea și locul tău e-n ceruri Și nimeni vreodată n-ar putea Umbri lumina-ți plină de misteruri. Ce Dumnezeu a dat
LUI ADRIAN PĂUNESCU de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373471_a_374800]
-
nr. 2251 din 28 februarie 2017 Toate Articolele Autorului (Lui T.S.) Călătorule, stai, ți-s cărările scrum, Parcă drumu-i pornit fără ține la drum, Și tot praful din el peste ochi ți s-a pus, Urma ta după munți de noroi a apus. Călător rătăcit, călător prea străin, De sfințenie știi sau de harul divin? Prea murdar pe veșmânt, cu piciorul sucit, Răsădești în cuvânt câte-un bob otrăvit. În burduful cel vechi vipere colcăiesc, De o viață hrănești neamul lor
CĂLĂTORULE, STAI... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373499_a_374828]
-
bătut să mi le vândă. Steaguri multe. Să îmi acopere goliciunea și rănile. Steaguri multe. Fluturând pe corpul meu ciopârțit. Steaguri multe. Care mă dor. Altădată, copiii mei mureau pentru acest steag. Astăzi, îmi acoperă cu el rușinea și rănile, noroiul și scârba. Muzica urlă. Cântece încearcă să îmi acopere plânsul. Altădată, ele îmi lăudau gloria și îmi făceau sângele să fiarbă. Astăzi mă dor. E atât de mare discrepanța! Tancuri trecând în zgomot de fanfară pe străzile goale. Altădată, oameni
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
publicat în Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017. (Lui T.S.) Călătorule, stai, ți-s cărările scrum, Parcă drumu-i pornit fără tine la drum, Și tot praful din el peste ochi ți s-a pus, Urma ta după munți de noroi a apus. Călător rătăcit, călător prea străin, De sfințenie știi sau de harul divin? Prea murdar pe veșmânt, cu piciorul sucit, Răsădești în cuvânt câte-un bob otrăvit. În burduful cel vechi vipere colcăiesc, De o viață hrănești neamul lor
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Călătorule, stai, până nu te scufunzi! Citește mai mult (Lui T.S.)Călătorule, stai, ți-s cărările scrum,Parcă drumu-i pornit fără tine la drum,Și tot praful din el peste ochi ți s-a pus,Urma ta după munți de noroi a apus.Călător rătăcit, călător prea străin,De sfințenie știi sau de harul divin? Prea murdar pe veșmânt, cu piciorul sucit,Răsădești în cuvânt câte-un bob otrăvit.În burduful cel vechi vipere colcăiesc,De o viață hrănești neamul lor
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
alegem cu chinul nu mai avem lacrimi ,plânge doar singurătatea la marginea prăpastiei,aruncăm răutatea vrem puritate,vrem mai departe libertatea... Războiul din noi se va termina ,dor cu noi mergem înainte ,ne întoarcem înapoi îngropam trecutul în nisip și noroi răutatea lumii nu se spală în ploi vrem viață bună lipsită de griji și nevoi călcând legile vieții și cele de apoi, dar totul se pierde ,cum visul din noi! Lucian Tătar 18 mai 2017-0107-22.25 Referință Bibliografica: RĂZBOIUL DIN
RĂZBOIUL DIN NOI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371367_a_372696]
-
viața mea de militar și am o pensie de 3000 de euro vreau să-l ajut pe moș Vasile, comandant pentru mine, care a apărat țara de inamici adevărați, a fost rănit de un glonț adevărat și a dormit in noroaie. Eu nu vreau să ajung la Dumnezeu și să-mi zică: ai fost alături de acest om care a suferit într-un război pentru ca tu să exiști, era în suferință și nu l-ai ajutat cu banii care-ți erau în
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.6 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371434_a_372763]
-
de primăvară. Se spune că cel mai bine se recoltează rădăcina păpădiei după ploaie. Tot ce-i posibil. Dacă te uiți spre societatea asta a noastră, de fiecare dată când o ploaie frământă o instituție, se cerne pe urmă nisipul. Noroiul? Ce mai contează? Rădăcinile de păpădie au proprietăți vindecătoare. Dacă vindecă cancerul societății? Societatea e bolnavă? Vedeți voi. Eu asta caut an de an, caut rădăcina care să vindece cancerul. (Sapă pământul cu lopata după o rădăcină de păpădie.) Oamenii
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
Ca semn de supraviețuire, mi se arată un curcubeu, străjuit parcă de doi serafimi. L-aș strânge în palme, rugându-l să mă ducă la schitul din pădure. Poate acolo, Înălțimile mi-ar limpezi mintea și sufletul. Aici, e mult noroi. Chipuri umbrite de frică, de neputințe și nedumeriri, te ajută să te rogi și mai mult. Soarele nu și-a mai tras nici o geană de pe un ochi, să-și poată duce căldura către noi. Ceasul din perete îmi turuie același
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
constituie delimitări structurale: Era noapte târzie de primăvară înaintea Floriilor, cu cer înstelat și lună plină. Noapte caldă cu parfum de flori și frunze tinere (Vâltoarea); Umbrele pădurilor dosnice se împreunau peste Limpejoara secată de arșița verii, încât printre bolovani noroiul uscat era cenușiu spre negru (Valea Proscrișilor); S-au dus ploile, s-au zbicit dealurile și văile verzi, îngălbenite, pline de petece roșcate ale sămănăturilor de toamnă. În pădurile ca arama s-au înfiripat, în sute de puncte, lumânările roșii
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
ULTIMA PARTE Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1616 din 04 iunie 2015 Toate Articolele Autorului HĂLĂIȘA (ultima parte) A urmat războiul...apoi seceta...și comuniștii...Eu am crescut și am uitat de călușari...Am crescut maare și nepăsător. Noroiul cotidian mi se așeza în viață îngropându-mi acele trăiri înălțătoare. Așa mi-am purtat bățoasa indiferență prin băltoacele existențiale. Acum...degeaba-mi pare rău. Atunci trebuia să mă interesez: cine au fost călușarii aceia? Cum îi chema? Ce făceau
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
Sofica. Dar noi cu ce ne-alegem? --Las’ că vă dau eu la fiecare, câte una mare. Să v-ajungă! Hă, hă, hă! --Tot porc ai rămas, nenorocitule! îi șuieră-n față Irina. Fetele astea își lasă demnitatea tăvălită în noroi de niște porci ca tine și tu ce le dai în schimb? Nerușinatule! Până când ai să-ți bați joc de ele? --Hă, hă, rânji Buhăianu. Ești geloasă pe ele că s-au frecat de fostul tău iubit? L-am stors
TRANDAGIRUL SIRENEI-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374899_a_376228]