1,758 matches
-
asta e să te sinucizi în arestul Securității. și uite că Mihai a do vedit că este posibil! Preocupată de îndatoririle ei de „choeforă“ tenace, Alice se mai liniștise puțin și puteam sta de vorbă cu dânsa într-o comuniune nostalgică, dar luminată întru credința că numai trupul Lui fusese dat pământului, dar că sufletul continua să viețuiască undeva lângă noi, pentru a ne iubi în continuare și pentru a ne încuraja... Alice îmi povestea visurile în legătură cu Dânsul, cărora le acorda
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și asemănarea preocupărilor sale sociale. Mă întreb dacă în fond nu-i iubim pe francezi tocmai din cauza inadecvării de care dau ei dovadă în lumea contemporană. 28 iulie 2003 Ora 23.30. Mi-e dor de casă. Profund, definitiv, déchirant, nostalgic. O durere comparabilă doar cu cea provocată de despărțirea de o femeie pe care ai iubit-o peste fire. Așa cum îi iertăm Ei totul, orbiți de dragoste, așa am "iertat" și eu în aceste clipe toate păcatele României, țară veșnic
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Ascult un album Genesis, Invisible Touch, "vechi de când lumea", după cum îl clasifică Anna. De pe vremea în care eu eram elev la liceu. Brusc mă simt singur și îmbătrânit, un elefant solitar eșuat degeaba în limburile lumii occidentale. Farmecul discret și nostalgic al acestei lumi își găsește explicația în timpul care avansează nemilos sau în faptul că ascultam melodii "noi" de Genesis, piratate în Germania Federală, pe benzi vechi de magnetofon? Rezistam oare griului comunist din jur ? Tot atâtea lucruri la care nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un air barbare". Barbară li s-a părut, cred, și înmormântarea la care au asistat amicii noștri francezi la Târlele Filiului, în inimă de Băragan, imediat după Revoluție. Operațiunea acum uitată numită SOS Villages Roumains. Îmi aduc aminte însă aerul nostalgic cu care povesteau la ce au asistat, în opoziție totală cu mecanica morții din Occident, unde cadavrele nu mai sunt prezente "public" niciodată. De la morgă, direct la crematoriu. Tot Bellessort transcrie un dialog pe care l-a purtat cu Take
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Halbawchs, La mémoire collective chez les musiciens, text publicat în 1939. Altfel nu-mi pot explica de ce ființa mea toată este proiectată în trecut, sunt cuprins de o dulce somnolență și o avalanșă de senzații hipnotice. Mă droghez cu muzică nostalgică, ieftin, eficient, dar distructiv ca efect. Împart biroul post-doctoranzilor (un statut ciudat, între profesor începător și student perpetuu) cu alte cinci persoane. Michelle B., o franțuzoaică specialistă în "Picioarele Negre" (Pieds-Noirs), numele generic al francezilor născuți în Algeria. Christine L.
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
însoțit de perechea sa de viața, Țarina Marița. Vinuri roșii, grele de culori, puternice ca poporul sârb. Vinul "Țarina Marița" este în schimb mai dulce ca gust decât consortul său. Mulți clienți români, ce cumpără mai ales produse cu potențial nostalgic: slănină, varză acră, Cotnari galben la 5 euro sticla. România "căpșunarilor", România pe care o purtăm departe cu noi. Magazinele de fructe și legume. Vânzătorii ce se rotesc tot timpul în jurul etalajelor, strigând gutural allez, allez! Marfa este expusă la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fulminant, că noi nu vom intra în Praga (era în 1968 - oamenii se opreau pe stradă și ascultau, iar Goma a intrat atunci în partid). Terminați odată, pentru Dumnezeu, cu tâmpenia asta, îmi vine să strig, că toți bătrânii sunt nostalgici, că i-am văzut pe stradă și la revoluție, și bătuți de mineri. Și nu mai faceți atâta pe justițiarii, dacă nu aveți amintirile celor judecați, iar povestea aia cu aruncatul pietrei e o chestie la care n-ar fi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Mihaela și Adriana, și împreună cu fratele meu Costel, cu șoșonii prin zăpadă, mergeam la cinematograf. Filme ca Miracolul lupilor și Cavalerul Pardaillan cu Jean Marais și Gerard Barri, ,,Tudor”, ,,Vacanța la mare” , ,,Dragoste la 0 grade” fac parte din capitolul nostalgic. În vacanța de vară mergeam noi în satul natal, mai făceam câte o baie în Siret, mai prindeam câte un ,,Bâlci” instalat pe tăpșanul satului, dar atracția principală era Căminul Cultural. Acolo, de trei ori pe săptămână rula câte un
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
zorii fiecărei zile și-mi spunea „Bună dimineața!”. Ele, amintirile acelor timpuri, locuri și oameni, mă cheamă cu o putere magnetică pentru a le retrăi, pentru a-mi potoli setea de ele, pentru a-mi reîncărca sufletul cu parfumul lor nostalgic. Revenirea acasă, adică la izvorul nesecat și emoționant al aducerilor aminte, este pentru mine prilej de bucurie, dar și de tristețe, în același timp. Sunt bucuros că revin în locurile care mi-au legănat și însoțit primii ani de viață
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
când își dădea seama că fusese victima unei păcăleli. Evenimentele, faptele, împrejurările evocate în aceste pagini, apar acum într-o cu totul altă lumină, după ce s-au filtrat prin straturile temporale, care le-au erodat și distorsionat, căpătând un parfum nostalgic și provocând trăiri afective estompate. 30 de ani Anul de grație 2005 marchează împlinirea a trei decenii de la absolvirea Școlii Normale „Vasile Lupu” a promoției 1975, eveniment pe care băieții fostului an V-A au ținut să-l omagieze în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
inocența și puterea de a privi un copac ca pe o poveste. Riscul de a urca muntele din nou e de a-l găsi gol, legendele au murit, vîntul suflă pe stîncile și prin iarba de pe Olimp singur, demistificator și nostalgic, dovadă că misterul s-a risipit. Scepticismul față de lucrurile cu care venim În contact e o descoperire a adulților. Nici un copil nu e sceptic, toți ne naștem cu darul de a crede În ceea ce descoperă simțurile noastre și În ceea ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
totodată parodie de talk show , fiind în același timp cel mai minimalist experiment încercat vreodată în cinemaul românesc (gen film de autor cu instalație ready made !). Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii al lui Cătălin Mitulescu a fost o dramedie nostalgică, recuperând nu doar atmosfera anilor de dinainte de 89, ci și ceva din ideea de frescă socială pe care comunismul o făcuse imposibilă în alți termeni decât cei strict parabolici. Hârtia va fi albastră (al doilea film al aceluiași Radu Muntean
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
noastre aprinsă - în așteptare -, cu micul cadru cu numele tatei, cu placheta de aramă: Apartamentul 45. Am deschis eu: valetailla toată era jos, zbătându-se cu bagajele multiple, specialitatea casei. Casa ta, biblioteca tatei, culoarele armonioase, bolta, căldarea de aramă, nostalgică, fără flori, odaia ta cu culorile frun zei din Luxembourg, biuroul tău cu lampa de cristal roșu, care nu se aprinde, biblioteca roșie, colțul tău, fără unele lucruri care au plecat cu tine și casa toată încremenită sub lava amintirei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu știu de ce, dar aș vrea să vorbesc cu el. - Mă frământ preocupată și turbure. Asta sunt: turbure, închircită în mine ca într’o pivniță fără soare, fără umbră, fără ferestre... Tu nu te supăra pe mine din pricina acestei tristeți nostalgice. Fii bună cu tine; apără-te, ferește-te; aibi grije de tine. Fii egoistă superb. Tu, pe primul plan; totul pentru tine. Îmi pare că strigând sumbru și feroce toate astea, te apăr. Scrie-mi; mă gândesc cum să fac
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Divanul tău, pe care îl ocup ca să-l apăr, va avea, dacă vei mai veni, când vei mai veni, o altă culoare - îl voi schimba să-l găsești nou -, dar acum, cu tonalitatea lui de frunză din Luxembourg, e melancolic, nostalgic, cu tonuri șterse de aur vechi îngropat. Iubita mamei, mi se rupe inima de dor, dar viața o duc vitejește, cu veleitatea de a mă păstra teafără la trup și la minte. [...] Și totuși, Monica dragă, ce bine-i că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
iar eu sunt singură cu tine, cu aceeași imensă dragoste și imensă desnădejde. Zilele trec; curând vor fi două luni de când ai plecat, atâtea s’au schimbat, durerea mea devine mai intensă, mai grozavă. A venit Pauline să mă vadă, nostalgică și sceptică; am vorbit de tine. Înțelegi tu ce tragic e să vorbești numai de cineva? Să nu-l vezi, să nu-l simți, să nu-l bodogănești, să nu te exaspereze eventuala dezordine? Papucii lăsați în marginea patului tău
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trăiești și să mă faci să retrăiesc în tine. [...] Spune-i lui Georges că mi-e foarte drag; că e chiar foarte frumos din partea lui să vrea ca eu, cu silueta mea rotunjoară și bătrâioară, să urâțesc masa tinereții voastre nostalgice. Te iubesc, scumpa mea Mouette. Mamina 16/1947 I 23 noembrie [1947], duminecă [...] Mamy dragă, te rog numerotează-ți scrisorile, pentru ca să-mi pot da seama dacă s’a pierdut vreuna. Câtă vreme putem să ne scriem, chiar cu întârzieri în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la tata. Trei crizanteme albe mai erau încă acolo de data trecută; am aprins candela și i-am vorbit înăbușit de tine, de depărtarea noastră, de singurătatea noastră. La 5 Maria, într’o epocă de frumusețe quasi spirituală, cu ceva nostalgic și rătăcit. [...] (Nu-ți pot scrie în liniște. Atât chițcăie copiii aceia alături, că mă enervează și mă supăr.) [...] Azi am chemat la telefon pe Gaby, extrem de ocupată; am rugat-o să-mi ia și mie un bilet pentru Monique
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mi de știre repede, ca să încep următoarea scrisoare. Dacă nu, consider-o pe asta în același timp și scrisoare de felicitare pentru ziua ta atât de apropiată. La etaj, degete stângace de copil cântă la pian nu știu ce melodie tristă și nostalgică, de-ți vine să urli, să țipi... Mă gândesc la toată seria de zile de sărbătoare petrecute aici, în familie, la cele din copilăria ta, în care te simțeam atât de mult a mea și atât de necesară vieții mele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a părăsi spațiul românesc : „Ce simțire dureroasă/ Pentru noi, drumeții,/ Părăsindu-te pe tine - Țara Frumuseții./ Gândul nostru tot la tine/ Vecinic o să fie/ Cât va ține viața noastră,/ Scumpă Românie !” <endnote id="(531)"/>. De regulă, cu astfel de sentimente nostalgice plecau evreii din România nu numai În Palestina, dar și „de-aicea [din România] peste mări”, În America : „Ebreie,/ De dorul țării noastre, de alean,/ Tu mori plângând, privind peste ocean” (poezia Ebreia, scrisă de George Bacovia În 1924 ; <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dumnealui? Puținele cuvinte folosite pentru a descrie nunta de argint a familiei Turturică nu pot vorbi pe deplin despre abundența de flori, despre eleganța sălii, despre bunul gust cu care a fost pregătită masa și, nu în ultimul rând, despre nostalgica reîntoarcere în timp în istoria familiei prin intermediul imaginilor. Când întreaga familie și-a plecat capul în rugăciune, ca să mulțumească lui Dumnezeu pentru belșugul de binecuvântări pe care l-a primit, unul dintre prietenii apropiați ai acestei familii a mărturisit: ,, În
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
sunt mulțumit cu ai mei și nu am ce căuta acolo, unde lingușirea și hoția sunt virtuți, iar munca și talentul viții demne de compătimit”. Amintirea ca atare ca formă de dilatare emoțională transfe- rată unui anumit tip de discurs nostalgic este respinsă, iar ceea ce pare să-i repugne naratorului este chiar retorica grandorii, recuperabilă estetic prin romantism, dar care disimulează un mecanism emfatic. Chiar dacă naratorul ne-a prevenit că nu atât umoarea, cât starea de moment este ceea ce decide o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
așteptăm să se apropie ora plecării spre Cairo unde mai avem doar două zile de stat. Așteptăm, dar nu dorim ca timpul să treacă prea repede. Pentru că ceea ce ne-nconjoară acum ca realitate în curând se va transforma în amintire nostalgică. Hurghada, stațiune în plină dezvoltare, peste câțiva ani va deveni, probabil, unul din cele mai elegante locuri de pe glob, un loc în care sezonul este permanent din ianuarie până în decembrie, un loc unde soarele răsare din mare și apune după
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
visând În patul meu, după dejun, mă Întorceam pe burtă și, cu multă grijă, cu tandrețe și disperare, Într-o manieră artistică minuțioasă, greu de Împăcat cu numărul ridicol de mic al verilor care trecuseră, pentru a alcătui imaginea inexplicabil nostalgică a „căminului“ (pe care nu-l văzusem din septembrie 1903), trasam cu degetul arătător pe pernă drumul de trăsuri care urca spre casa noastră din Vira, treptele de piatră În dreapta, speteaza sculptată a unei bănci În stânga, aleea de stejari tineri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
făcută Într-o noapte caldă de V. V.: Este, Într-adevăr» - a observat el - «o noapte cald㻓; sau și mai stupid: „Avea obiceiul să-și aprindă țigara Înainte de a o fuma“ - toate acestea rostite cu Înflăcărare, pe un ton grav și nostalgic, care atunci ni se părea comic și inofensiv; dar acum - acum mă surprind Întrebându-mă dacă nu cumva tulburam fără să ne dăm seama un demon dușmănos și arțăgos. Pe tot parcursul acelor luni, ori de câte ori un sac cu corespondență reușea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]