1,735 matches
-
și nu are o pereche surdă. În limba română nu există o literă separată pentru acest sunet, el se notează cu litera U la fel ca și vocala . În cuvinte împrumutate se mai notează și cu litera W. Exemple: "rouă" , "nuiaua" , "colindau" , "western" , "cow-boy" . Apare de asemenea în limbi precum engleza în cuvinte ca "well" (bine) și poloneza, unde se notează cu litera Ł, de exemplu "łódka" (barcă).
Consoană sonantă labiovelară () [Corola-website/Science/300074_a_301403]
-
loc la data de 5 noimebrie 2006. Poartă numele etnografului Valer Butura, o altă personalitate a comunei. Muzeul este construit că o casă bătrâneasca, cu un pridvor mare în față și 2 camere mici, fiind împrejmuit de un gard de nuiele. În camere se află: un război de țesut, un pat așternut la fel cum se obișnuia și cu sute de ani in urma, cu multe perne și țoale, o lavița, o masă mare în centrul camerei și un pătuț pentru
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
-lea î.e.n.; obiecte etnografice (ceramică locală, obiecte casnice, mobilier etc); monede. Centrul satului, azi prevăzut cu un frumos parc, a găzduit, la 26 martie 1909, o impozanta adunare a socialiștilor locali și a maselor din satele învecinate. Atelierele de împletit nuiele din Frumușeni realizau frumoase obiecte răspândite în toate colțurile României și în zeci de state ale lumii. Folosindu-se de experiență seculară, ca și de posibilitățile oferite de materia primă special plantata și aclimatizata aici, rachița roșie hibrida, sute de
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
792. Satul are 635 numere de casă, iar la recensământul din 2002 număra 1477 locuitori. Primele urme de locuire au fost relevate recent de arheologul Ciprian Ardelean în estul satului, la locul numit „Pârâul Agrijului” și constau în locuințe din nuiele lipite cu lut. Urmele materiale ridicate de aici datează din eneolitic (4500-3500 î.Hr) și din epoca timpurie a bronzului (3500-2000 î.Hr.) și constau în dălți din silex, ciocane din piatră, șlefuitor, o zdrobitoare de grăunțe, greutăți pentru războiul de
Măderat, Arad () [Corola-website/Science/300297_a_301626]
-
Șeproș”- dupa legendă populară numele comunei Șepreuș provine de la cuvântul maghiar Sepros, Seprosok,Seprukoto care înseamnă “confecționări de maturi”,denumire ce pare a fi adevărată,deoarece în trecut hotarul comunei Șepreuș era dominat de existența unei păduri întinse de rachița (nuiele),din care se pare că locuitorii confecționau maturi de nuiele,pe care le comercializau în satele învecinate. Între anii 1556 - 1595 localitatea Șepreuș,împreună cu tot comitatul Zărandului cad în mâinile turcilor,perioadă în care se pare ca comună Șepreuș se
Șepreuș, Arad () [Corola-website/Science/300305_a_301634]
-
maghiar Sepros, Seprosok,Seprukoto care înseamnă “confecționări de maturi”,denumire ce pare a fi adevărată,deoarece în trecut hotarul comunei Șepreuș era dominat de existența unei păduri întinse de rachița (nuiele),din care se pare că locuitorii confecționau maturi de nuiele,pe care le comercializau în satele învecinate. Între anii 1556 - 1595 localitatea Șepreuș,împreună cu tot comitatul Zărandului cad în mâinile turcilor,perioadă în care se pare ca comună Șepreuș se bucură de o oarecare prosperitate. În cursul evului mediu se
Șepreuș, Arad () [Corola-website/Science/300305_a_301634]
-
o tradiție străveche în zonă. Mai toate familiile aveau pe lângă casă o stupină, fie ea numai de 4-5 stupi. Pe părțile însorite ale caselor sau șurilor se puneau polițe special făcute, pe care erau înșirate coșnițele făcute din curpeni sau nuiele de salcie. Acești stupi asigurau familiei mierea pentru alimentație sau de leac. Mierea se mai folosea la prepararea băuturilor seducătoare, cum era țuica în care se macera izmă creață. Cu timpul, în epoca modernă, odată cu apariția în comerț a zahărului
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
moduri: puse pe o scândură sub streașina casei la soare; puse pe acoperișul unui șopron sau băgate în cuptor după ce se cocea pâinea. La fel se deshidratau și prunele, dar cel mai adesea ele se uscau pe o leasă de nuiele a unui coșer de circa 1,30m/2m, în gura căruia se făcea foc din butuci sau lemne groase ca să țină focul cât mai mult timp. Fructele deshidratate se puneau la păstrat pe polițe în cămări sau în podul casei
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
unui locuitor al comunei (Ștefan Păun), dar și fragmentele istorice aflate la Muzeul de Istorie și Arheologie din județul Prahova, confirmă locuirea acestei comune în [[secolul IV]]. Atunci, oamenii trăiau în case și bordeie de lemn, cu pereții împletiți cu nuiele și lipiți cu lut și se ocupau cu păstoritul, cultivarea pământului sau ridicarea de turnuri, turnuri care datează în comuna Fulga din prima vârstă a fierului, și anume din [[Hallstatt]]. În plus, obștea sătească existentă în timpul stăpânirii romane s-a
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
de "îmblăciu" și se numea firesc "îmblăcire"; întoloși= uni (căsători, asocia); înșiripa, înciripa= înfiripa, forma o acțiune, fenomen, etc ; împcilit= nedezvoltat normal pentru vârsta care o are (vietate, plantă). -"cu litera L" -lesă, leasă=panou, corp confecționat din împletituri de nuiele cu sau fără ramă folosite ca vramiță (=ușiță, poartă) de gard, pod provizoriu, uscat prune pe groapă, încropire coteț provizoriu pentru vite mărunte; loză=neam, rudă, dar și lăstari, vrejuri de plante; laciță=bentiță, fundă, material textil cusut cu flori
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
secolului nostru, gardurile din lemn au fost înlocuite în fața a mai multe gospodării cu ziduri de piatră și cu garduri de fier. Casele din Periș au avut un pronunțat specific zonal. Aici construcțiile s-au ridicat din material inferior : lut, nuiele, paie sau stuf. Ocupațiile locuitorilor din satul Periș se bazează mai ales pe agricultură și creșterea animalelor. Până la sfârșitul epocii moderne țăranii din localitatea studiată au lucrat cu unelte primitive (plug din lemn). La începutul epocii contemporane, uneltele au început
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
animale. De asemenea în această clădire era amplasat și cuptorul de pâine (de aceea clădirii I se mai spunea “cuptor”). În gospodărie se mai găsea șura cu: grajdurile pentru vite, podul pentru nutrețuri ( po-limar), magaziile pentru uneltele agricole, magazia din nuiele pentru păstrarea porumbului ( ,cotarcă” ). Olăritul era o îndeletnicire care s-a dezvoltat mult în trecut deoarece se găsea din abundență argila (materia primă) la baza dealului din vecinătatea satului Livadia de Coastă care se numește “Glămee”și se știe că
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
de tot felul. Aici se servea masa de primăvara până toamna, iar în cursul verii era foarte multă ,muscărie”. În curte mai erau și ,cocina”pentru porci, care avea deasupra cotețele pentru păsări și ,cotarca” pentru păstrat porumbul, făcută din nuiele, ca să asigure circulația aerului, și acoperită cu șindrilă. În funcție de starea materială a gospodarului în curte se mai găsea o magazie de mărimi diferite, pentru depozitat uneltele agricole ,șoprul”. După șură erau depozitate clăile de fân pentru iarnă, ,șirezile” de paie
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
fețe de masă, năframe, etc., - ciopoare - turme, - cipcă - broderie, - ciubăr - vas de lemn mai mare în care se păstrau brânza,carnea conservată etc., - comne - cămară, - conci - cerc de sârmă, de stâns părul la ceafa femeilor în coc, - cotarcă - lăcaș din nuiele, acoperit cu șindrilă, pentru păstrat porumbul pe știulete până la recolta viitoare, - coteț - lăcaș pentru păsări, - doage - mici scândurele din lemn de fag sau brad folosite pentru confecționarea diverselor vase din gospodărie, - fodori - manșete, - inie - ie, - ițe - componentă a războiului de
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
cântat”, „cântările-colind” avînd exclusiv o tematică religioasă. O formă arhaică de colind, întâlnită în Somușca este „Opru Szentek” sau „Sfinți Mărunți”, care are loc pe 28 decembrie în ziua de „Prunci Nevinovați”, când copiii și flăcăii umblă cu câte o nuia de alun în mâini, lovind pe cei care îi întâmpină la intrarea în casă și rostind o urare de prosperitate, sănătate, noroc, fericire în anul care urmează să vină, urare adresată evident celor pe care-i ating cu nuiaua. Și
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
o nuia de alun în mâini, lovind pe cei care îi întâmpină la intrarea în casă și rostind o urare de prosperitate, sănătate, noroc, fericire în anul care urmează să vină, urare adresată evident celor pe care-i ating cu nuiaua. Și în Somușca este nelipsit „Plugușorul” sau „Uratul de Anul Nou”. În dimineața de Anul Nou se umblă și aici „cu semănatul”, corindătorii aruncând în fața gazdelor, pe jos, boabe de grâu sau de porumb în timp ce rostesc o serie de cuvinte
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
sport popular, cu mulți spectatori. Vechile populații incașe, maya și aztece practicau un joc în care mingea era aruncată într-un inel de piatră, suspendat orizontal pe un zid. Băștinașii din Florida aveau o țintă formată dintr-un coș de nuiele iar indienii din America plasau un fel de coș în trunchiuri de copac. În anul 1891, un tânăr asistent de la colegiul Springfield, din statul Massachusetts, SUA, pe numele său James Naismith, încercând să facă mai variate lecțiile de educație fizică
Baschet () [Corola-website/Science/300780_a_302109]
-
s-a întemeiat anterior perioadei lui Alexandru cel Bun. Din povestirile bătrânilor se spune că în acest loc era amplasat vechiul sat „Săliște“, avea o biserică de lemn, cimitir, case și o curte boierească, toate împrejmuite cu un gard de nuiele dublu, umplut cu pământ. Și astăzi cetățenii satului spun „La Țântirim“ unei părți din așezarea „La Siliște“. Tot din spusele bătrânilor acest sat ar fi fost ars de turci (după părerea noastră de tătari), iar multă lume și-ar fi
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
principale care străbăteau localitățile. Condițiile istorico-geografice specifice au făcut ca până pe la 1850, principala formă de locuință să fie bordeiul îngropat sau semi-îngropat. Un diplomat francez descria casele din Câmpia Brăilei ca fiind "gropi în pământ, câteva mizerabile împletituri de nuiele cu chirpici, acoperite cu pănuși de porumb. De câțiva ani, din motive de siguranță, casele au ieșit din pământ, dar tot construite din nuiele și chirpici." Aceeași situație va fi confirmată câțiva nai mai târziu de către un călător englez: "Satele
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
diplomat francez descria casele din Câmpia Brăilei ca fiind "gropi în pământ, câteva mizerabile împletituri de nuiele cu chirpici, acoperite cu pănuși de porumb. De câțiva ani, din motive de siguranță, casele au ieșit din pământ, dar tot construite din nuiele și chirpici." Aceeași situație va fi confirmată câțiva nai mai târziu de către un călător englez: "Satele prin care am trecut, formate în cea mai mare parte din bordeie, prezentau același aspect deprimant ca acelea pe care le văzusem cu șaptesprezece
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
lut, cu acoperișul din trestie, coceni sau paie, cu podeaua din lut bătut cu maiul, cu ochiuri mici de fereastră, de cele mai multe ori goale sau, mai târziu acoperite cu bășici de porc sau hârtie. Ulterior apar pereții și tavanele din nuiele lipite cu lut, sau pereții din paiantă: schelet de lemn cu umplutura din chirpici sau lut simplu. Într-un raport de inspecție de la 1895, medicul județului Brăila nota că "la Bordeiu-Verde stradele sunt regulate, bine întreținute, casele sunt făcute de
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
este un sat în comuna Cizer din județul Sălaj, Transilvania, România. Satul Plesca este așezat la o altitudine de 300 m, longitudine 28.70 Est, iar latitudinea de 45.80 Nord. Etimologia cuvântului "Plesca" provine din limba slavă și înseamnă "nuia ținută între degete" ("Paliczka"). De-a lungul anilor denumirea localității va fi ortografiată în diverse moduri; 1481 - Paliycska, Palizka, 1485 - Alspalizka, Felsewpalizka, 1487 - Alsopaliyzka, Felsopalyzka, 1847 - Policza, Plesca, Pleszka, 1850 - Plexzka, 1854 - Paliszka, Pletca. Prima mențiune documentară a localității Plesca
Plesca, Sălaj () [Corola-website/Science/301818_a_303147]
-
Codrenilor”, consemna Procopie Jitariu. Scăpați de teroare călugărească, dar și îngrijorați de posibila ei revenire, și la Capu Codrului, ca și la Berchișești, „în scurtă vreme numai, sătenii au împrejmuit satul și imașul, la un loc, cu gard înalt de nuiele ori cu șanțuri adânci; au separat și pădurea de imașurile corlățenilor și codrenilor și mai acătării... Din sat și imaș, sătenii au construit o adevărată cetate”. În 1772, conform izvodului Mănăstirii Voroneț, satul București avea 70 familii, cu 1.232
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
prin centrele de colectare importantecantiatati de fructe de pădure. Industrie, comerț, servicii Activitățile de tip industrial, reprezentate prin ramură de exploatare șiprelucrarea brută a lemnului. Sunt dezvoltate și activitățile de obținere a produselor de artizanat din ceramică, de împletituri de nuiele, tricotaje și broderie, toate acestea desfășurându-se în special prin munca la domiciliul săteanului pentru cooperativele meșteșugărești din municipiul Rădăuți. Industria meșteșugăreasca este o ramură de tradiție pe aceste meleaguri, perpetuând bogate tradiții folclorice, cunoscută fiind ceramică neagră de Marginea
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
de mure, iar prin curți mai sunt tei, ale căror flori se folosesc pentru infuzii. Dintre plantele de apă trestiile se foloseau la acoperit șoproane și cotețe, papura la împletituri, cum ar fi rogojinile și vestitele sacoșe oltenești, papornițele, iar nuielele de răchită pentru împletit coșuri, garduri și pătule. Lintița și nuferii au dispărut odată cu lacurile. Despre faună se poate vorbi tot așa, la trecut și la prezent. Până la colectivizare aproape fiecare familie avea vite mari și mici, vacă, boi, de
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]