302,248 matches
-
contemporane. Demonstrația, mereu impecabilă din punct de vedere logic, se încheie întotdeauna cu o concluzie scurtă, clară, menită să lumineze retrospectiv textul, dincolo de care nu prea mai rămîne nimic de spus. Editorialele devin astfel săptămînale exerciții de silogism, de unde și numele acestei cărți, inspirat după arghezianul Manual de morală practică. Citite în succesiunea lor, editorialele lui Nicolae Manolescu se constituie într-un breviar al temelor care au dominat dezbaterea publică românească în anii tranziției (în cazul de față, din 1995 încoace
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
sau verbală: „Această poză mi-a reprezentat un străbunic”. Mai înainte de a dispărea total, figurile umane, siluetele omenești ajung reduse la esență. Drumul fotografiei spre neant duce de la particular la general. Ca și memoria noastră. Ne amintim - ca specie, acum - numele, faptele unui personaj ce ține de o istorie oarecare, apoi, treptat, cu minime excepții, el devine: „un unchi al tatei” sau „un prinț loren” sau, și mai rău, „un personaj de epocă”, „un invitat”, „o rudă”, „un turist”. Și doar
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
Păunescu: pentru a-l ajuta pe proaspătul șomer, A.P. vrea musai un memoriu adresat lui personal (copia celui adresat lui Ceaușescu nu-l ispitește) și un articol în Flacăra, semnat Pleșu, eventual pe tema Artistul și patria, și din care numele lui Ceaușescu să nu lipsească. Dl Pleșu n-avea, evident, nici o motivație de a lăuda o patrie și o persoană care-l aruncaseră pe drumuri, așa că nu scrie nici memoriul, nici articolul. Mai exact, scrie un articol despre Nicolae Grigorescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
i se întâmplă poate fi pus în relație cu acest proiect, toate ființele care-l înconjoară au un rol de jucat (un sens) în această construcție, părinții, femeile iubite, prietenii, tânăra învățătoare din Lugoj, Mia Pop, care scrisese cândva în dreptul numelui său, în fișa caracterială, cuvântul arzător „geniu”. Temele clasice ale romanelor lui Breban - relația stăpân-supus, persecutor-victimă, maestru-învățăcel, prietenia, cuplul, rupturile de personalitate, elogiul provinciei creatoare - le întâlnim și în Memorii, astfel cum ne și așteptam de la acest scriitor posedat de
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
a încălcat Legea 8/1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe. De data aceasta, e posibil ca „tribunul” să fi căzut într-o capcană. Că la ea vor fi participat și consilierul său specializat în diversiuni (i-am uitat numele) și prim-ministrul țării (și lui i-am uitat numele) e cât se poate de probabil. Presa a scris în mai multe rânduri despre aservirea canalului „Realitatea TV” președintelui pesedist. În acest caz, ar urma ca subordonații premierului — în speță
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
drepturile conexe. De data aceasta, e posibil ca „tribunul” să fi căzut într-o capcană. Că la ea vor fi participat și consilierul său specializat în diversiuni (i-am uitat numele) și prim-ministrul țării (și lui i-am uitat numele) e cât se poate de probabil. Presa a scris în mai multe rânduri despre aservirea canalului „Realitatea TV” președintelui pesedist. În acest caz, ar urma ca subordonații premierului — în speță, Ministerul Culturii și Cultelor — să intre pe rol, spre a
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
porcăriile puterii, e posibil ca pături întregi de români să încerce și varianta jocului cu focul. Ipoteza nu e chiar atât de aberantă. Ea pornește de la o dublă realitate: de la inconsecvența aiuritoare a lui Vadim (na, că mi-a scăpat numele!) și de la repulsia provocată de șantajul cu venirea acestuia, practicat de pesedei. Unii își vor spune că dracul nu-i chiar atât de negru și că „nebunul”, odată ajuns la putere, va face cu totul altceva decât a promis în
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
traduce simple spontaneități. Și asta pentru că nu există de-adevăratelea o reglementare a pieței de artă, nici una juridică propriu-zisă și nici una instituțională. Iar acest lucru îngustează foarte mult plaja de opțiune, dirijînd interesul cumpărătorilor, în cea mai mare parte, către nume de artiști, și nu către lucrări, către obiecte determinate. Cumpărătorul trebuie obișnuit cu ideea că un anumit obiect, aparținînd unui nume sonor, poate fi la fel de banal ca și acela care poartă o semnătură irelevantă. Și invers, o anumită lucrare a
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
instituțională. Iar acest lucru îngustează foarte mult plaja de opțiune, dirijînd interesul cumpărătorilor, în cea mai mare parte, către nume de artiști, și nu către lucrări, către obiecte determinate. Cumpărătorul trebuie obișnuit cu ideea că un anumit obiect, aparținînd unui nume sonor, poate fi la fel de banal ca și acela care poartă o semnătură irelevantă. Și invers, o anumită lucrare a unui autor fără istorie poate fi excepțională. Noi avem mult mai mulți artiști importanți decît ar lăsa să se înțeleagă o
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
a construit locuința, neavizat în materie de artă, dar cu o clientelă de artiști și de negustori gata pregătită, alegerea s-a făcut după criterii arbitrare, iar calitatea lucrărilor a fost, de cele mai multe ori, amestecată și chiar îndoielnică. Goana după numele importante ale artei românești și promisiunea unor prețuri mici au umplut multe colecții de falsuri, în timp ce lucrări autentice de mare valoare, aparținînd, însă, unor artiști pe care nici negustorii improvizați, nici marele public nu îi cunosc din pricina carențelor de cultură
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
de glorie din a mima asimilarea aceluiași nivel de îndoctrinare politică și apartenența la aceleași standarde sociale cu interlocutorii săi, pentru a le cîștiga încrederea și a-i trage de limbă mai ușor; astfel, pe lîngă faptul că le transcrie numele în manieră comunistă (întîi numele de familie, apoi prenumele, ca la catalog sau pușcărie), el le mai pune și întrebări arierate, gen: “Ce etate aveți?” (p. 34) Adept teatral al jocului de-a solidaritatea cu oligofrenii, “reporterul” știe să se
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
asimilarea aceluiași nivel de îndoctrinare politică și apartenența la aceleași standarde sociale cu interlocutorii săi, pentru a le cîștiga încrederea și a-i trage de limbă mai ușor; astfel, pe lîngă faptul că le transcrie numele în manieră comunistă (întîi numele de familie, apoi prenumele, ca la catalog sau pușcărie), el le mai pune și întrebări arierate, gen: “Ce etate aveți?” (p. 34) Adept teatral al jocului de-a solidaritatea cu oligofrenii, “reporterul” știe să se bage pe sub pielea “interlocutorilor”, făcînd
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
Țopa. Puțin cunoscut, din păcate, ca prozator, Tudor Țopa a fost afiliat oarecum abuziv de critici „Școlii de la Tîrgoviște”. După propria mărturisire, dl Țopa n-a fost decaît o singură dată în viață în orașul de care-i este legat numele. Cu M. H. Simionescu, C. Olăreanu și Radu Petrescu s-a împrietenit întîmplător. Primii doi solicitaseră Jurnalul lui Jules Renard de la Biblioteca Nicolae Bălcescu (așezămîntul Brătianu de azi), unde dl Țopa lucra. Îi știa din facultate, dar nu-și închipuise
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
al cărui filon memorialistic stă la baza ficțiunii care i-a adus faima), ne-am suit în mașină și am străbătut Transilvania către nord, peste munți. La Siret, într-o sinagogă prăfuită și de mult lipsită de ceremonii am descoperit numele celui care ar fi putut fi străbunicul scriitorului - Stein... Pentru mine faptul că am descoperit numele săpat aici este mai important decît a avea certitudinea că el a aparținut unui membru al familiei mele, mi-a spus Barry la plecare
În căutarea tatălui pierdut by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13223_a_14548]
-
în mașină și am străbătut Transilvania către nord, peste munți. La Siret, într-o sinagogă prăfuită și de mult lipsită de ceremonii am descoperit numele celui care ar fi putut fi străbunicul scriitorului - Stein... Pentru mine faptul că am descoperit numele săpat aici este mai important decît a avea certitudinea că el a aparținut unui membru al familiei mele, mi-a spus Barry la plecare. Tîlcul l-am găsit în chiar ultimul capitol al Tatălui Fantomă: Am realizat cu multă vreme
În căutarea tatălui pierdut by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13223_a_14548]
-
atâta oară Victoria anonimă, e că Ea, fără cap, nici nu mai are nevoie de cap și că expresia figurii ei purtând mesajul Zeilor nu ar fi făcut decât să limiteze, să individualizeze marmora sculptată, căpătând cu vremea și un nume probabil de alint. Nu. Contează doar efortul fantastic. Contează impersonalitatea. Esența ideii de zbor. Ceva nici măcar angelic. Întrucât îngerii sunt convenționali. Nu au în ei atâta voință pământească și realitate... Pe când mesajul purtat de Ființa patetică de la Samothracia este Omenirea
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
pentru faptul că expoziția și două publicații privesc direct familia Mattis-Teutsch, dar și pentru acela că la originea tuturor celor patru cataloage/albume se găsește o personalitate bine cunoscută în lumea artei, și anume româno-germanul Georg Lecca, de al cărui nume se leagă momente foarte importante din cariera multor artiști din București, Cluj, Timișoara, Arad, Brașov etc. Expoziția amintită a fost organizată în toamna anului 2003 la Muzeul de Artă Brașov și ea l-a readus în actualitate pe Ioan Mattis
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
omagiu pe care filiala UAP, Fundația Triade și neobositul G. Lecca i-l aduc venerabilului sculptor la împlinirea vîrstei de 90 de ani. Dacă Hans Mattis-Teutsch, Ioan Mattis și zona Gheorghienilor sunt mai bine cunoscuți, măcar și numai după sonoritatea numelui, Iszak Marton ar trebui prezentat. Pentru că el este, privit înlăuntrul operei lui de peste șaptezeci de ani, o adevărată conștiință a modernității. Prin urmare: Deși Izsak Martin se formează artistic la limita dintre deceniile trei și patru ale secolului trecut, adică
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
este nu atît un mister, cît o fatalitate: Lee lucrează la Hollywood și are, ca tot omul, o copilărie - din fericire, nu tot traumatizantă, ci “bando-desenantă”. Mai bizar e cum a ajuns Eric Bana să-l joace pe Banner: pentru că numele lor rimează? Ar fi singura explicație: Bana are genul acela de “expresie” cu care-ar putea juca și un personaj de bandă desenată, și un personaj de bandă desenată... Dar un savant?! OK, Jennifer Connelly a mai jucat o soție
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
ticăite ca ale mașinăriilor cu arc, ce trebuie învîrtite din cînd în cînd, cu nonșalanța cu care îsi schimbă și își amestecă partea de sus cu partea de jos a costumelor, complicînd, într-un fel, chiar și precizarea sexelor, dincolo de numele ce le-ar diferenția... Doamna Smith purtînd imenșii pantaloni ai Domnului Smith, iar acesta, crinolina soției. Și n-am să-i uit NICIODAT| pe extraordinarii actori Spolarics Andrea și Boer Ferenc în Doamna și Domnul Smith, pe Panek Kati și
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
vorbărie continuă, fără vreun sfîrșit previzibil, o prețioasă pălăvrăgeală fără cap și fără coadă în jurul perpetuării unei tradiții de familie: cine și cum să ducă mai departe apetitul pentru cartofii cu slănină. Jacques, bineînțeles, că e băiat și păstreză și numele. Sau poate asta n-are nici o importanță pe lîngă chestiunea cu slănina și cartofii?! Undeva pe un perete, la loc de cinste, într-o ramă onorabilă tronează o bucată de slănină, ancorată ca un trofeu. În mijlocul unui fel de laborator
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
fascinant de sexualitate, erudiție și umor (nu-mi dau seama în ce măsură meritul îi aparține autorului romanului sau protagonistei), iar repovestirea în cheie postmodernă a parabolei Ce-și doresc femeile (vezi pp. 168-180) este o mică delicatesă. Lucia Anabela Hosta (folosesc numele fictiv din roman deși sunt convins că în spatele său se ascunde o persoană reală) este o femeie a dracului de deșteaptă, iar confesiunea sa din romanul După-amiază cu o nimfomană poate schimba spectaculos destinul de prozator al lui Eugen Șerbănescu
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
o ediție bilingvă a Poemelor recunoscute. Prin cele două opere monumentale publicate în 2003, Dimitris Daskalopoulos, născut în 1939 în orașul Patras din Pelopones, el însuși poet de un rar rafinament, fermecat, ca și Kavafis, de Antichitatea greacă, își înscrie numele, alături de Yorgos P. Savvidis, ca unul dintre cei mai de seamă „kavafiști” ai Greciei.
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
Cînd am aflat din ziare vestea morții ei m-am decis să fac acest film. A fost o împrejurare foarte tristă. Ea a murit pe 3 februarie 2001, necrologul l-am citit în ziarul FRANKFURTER RUNDSCHAU cîteva zile mai tîrziu. Numele ei era oricum ieșit din comun și imediat am avut o revelație: o văzusem pe Aglaja Veteranyi cu doi ani în urmă la concursul literar Ingeborg Bachmann, la Klagenfurt, am mai văzut-o după aceea în unele emisiuni TV. N-
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
ieșit parascovenia: din a lui Mister Palmier? Din a ex-ministrului de la Informații, omul obișnuit să mănânce diversiuni pe pâine? Din a șmecherașului ajuns căpetenia oștirii? Sau chiar din a marelui bos? Încerc, așa cum mi-am promis, să nu mai rostesc numele bandei de la guvernare, dar văd că-mi vine foarte greu. Mă aflu în situația celui care se luptă cu Necuratul, însă nu vrea să-i pronunțe numele. A-i numi, înseamnă nu doar a le face reclamă, ci și a
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]