2,009 matches
-
fost sortit să fii al armatei, căci pe lângă nașii de sânge regesc, i-ai avut și pe acești falnici soldați ai trupelor de munte, care din leagăn te-au iubit și ți-au stat de pază”. Regele a accentuat că „oștirea este una din marile școli ale națiunii și acestei școli a tuturor fiilor țării te încredințez astăzi cu dragoste și încredere. Pentru unul, a cărui menire va fi de a cârmui oamenii, nu există o școală mai înaltă și mai
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
au revenit în București. Presa anunță că Mihai contribuie la campania publică de subscriere la bonurile pentru înzestrarea armatei. Mihai a donat diurna de senator pe lunile decembrie 1939 și ianuarie 1940, în total 30.000 de lei, pentru înzestrarea oștirii. Interpretând gestul lui Mihai, care era sublocotenent de Vânători, presa scria: „să vedem în acest gest legătura de nezdruncinat cu armata care reprezintă siguranța păcii și să urmăm pilda atât de mult grăitoare”. Luni, 15 ianuarie. Mihai și-a reluat
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Regale, Ernest Urdăreanu, face cunoscut printr-o scrisoare, ministrului de Finanțe, Mitiță Constantinescu, faptul că Mihai a subscris suma de 2.000.000 lei la Împrumutul de Înzestrare a Armatei „în dorința de a vedea consolidată opera de înzestrare a oștirei și de întărire a Patriei”. Regele a subscris 10 milioane lei, iar personalul Casei Regale 2.007.000. Vineri, 23 februarie. Mihai a vizitat Curtea Criminală din Capitală, unde a urmărit „dezbaterile unui interesant proces de nuanță pasională”. Vizita făcea
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
se răpândise Într-un timp sorgul zaharat căruia i se spunea găolean. Un inimos propangadist la noi al găoleanului a fost generalul Ion Popescu Sanitaru. „Mi se spune Sanitaru, Îmi spunea el, pentru modul cum am combătut holera În rândurile oștiri din 1913, dar mi se pare că o să mi se spună Popescu găoleanu”. Totuși sorgul zaharat nu s-a extins. La fel nici cel pentru boabe și nutreț. Un fapt important pentru statul Kansas e și creșterea vitelor; multe vite
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și Antonie (mai pe urmă mitropolit), fostul eremit și fondator al bisericii de lemn din Horecea. 30 de ani mai târziu apar rușii pentru ultima dată ca dușmani în locurile noastre de aici, asuprind țara prin 142 contribuțiuni. Însă sosirea oștirii austriece (1 septembrie 1774) redă nu numai Cernăuțului, ci întregii țări lung dorita pace... Cernăuțiul dezvoltându-se dintr-un oraș cu 2000 de suflete la impozanta metropolă de azi cu 60.000 de locuitori”... * Din Dicționarul enciclopedic român, Editura Politică
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și Hotinului 2. Râmnicului, Noului Severin 3. Argeșului, 4. Buzăului 5. Romanului, 6. Hușilor, 7. Dunării de Jos 8. Tomisului și Dorostorului, 9.Aradului, 10. Caransebeșului, 11.Vadului, Feleacului și Clujului, 12.Oradiei Mari, 13. Cetății albe, 14.Hotinului, 15.Oștirii. În fruntea bisericii stă Sfântul Sinod care se compunea din toți mitropoliții, episcopii, eparhioți și episcopii locotenenți (arhiereii). Mitropolit al Ungro-Vlahiei, Patriah al României, președintele Sfântului Sinod era D. Miron Cristea. Anuarul pe anii 1927 și 1931 purta mențiunea: „compus
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
împreună Chilia, au bătut-o câteva zile, pierzând câțiva oameni și cum nu le mergea bine, s-au retras și turcii, și Ștefan. Atunci, Ștefan „s-a pornit cu năvală în țara dacilor”, era însă oprit de una din părțile oștirii care fusese rânduită acolo ca să păzească țara. Despre existența unui conflict între cei doi domni români relatează și cronicarul turc Tursun-Bei: „voievodul Țării Românești pusese în acea margine (de țară) pe beilerbeiul său împreună cu 7.000 de ostași aleși pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
spune că regele a fost găzduit în centrul târgului, fără să fi știut în seara aceea, dar nici mai de dinainte că va fi atacat: „De aceea, auzind zarva, a înarmat pe dată partea mai bună și mai tare a oștirii sale și a ieșit împotriva dușmanilor săi, el cel dintâi, dând, în persoană, năvală asupra lor. La acest dintâi iureș, voievodul Ștefan și cu toată oastea lui n-au fost în stare să le facă față celor bine înarmați, [ci
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
creștinătăți, și în fiece zi se gândește cum ar putea să supue și să nimicească toată creștinătatea. De aceea facem cunoscut domniilor voastre că pe la Boboteaza trecută, mai sus numitul Turc a trimes în țara noastră și împotriva noastră o mare oștire în număr de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman-pașa beglerbegul; împreună cu acesta se aflau curtenii sus-numitului Turc și toate popoarele din Romania, și domnul Țării Muntenești cu toată puterea lui, și Assan-beg, și Ali-beg și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Mare, în aceste zile de la începutul lunii august, nu avem nici o informație. Legenda ni-l înfățișează pe Ștefan încercând să se refugieze în Cetatea Neamțului, dar mama lui nu i-a deschis poarta cetății, îndemnându-l să se ducă la oștire și să moară pentru țară. Îndemnul era imposibil din moment ce mama domnului murise mai înainte. Tot o legendă ni-l arată pe domn bătând la ușa chiliei lui Daniel Sihastru. S-a vorbit și despre trădarea domnului de către supușii săi. Dlugosz
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
O dată cu el pierea, afară de zece oameni, garda pe care i-o lăsase Ștefan. Reînscăunarea lui Vlad Țepeș ne este prezentată de Matei Corvin ca opera exclusivă a oastei transilvănene: „După fuga rușinoasă a împăratului turcesc din țara Moldovei una din oștirile mele pe care o țineam împotriva lui, mai înainte de a sosi voievodul Moldovei, năvăli asupra lui Basarab, voievodul Munteniei, care avea cu el un corp de turci și mulți oameni de peste Dunăre, în număr de aproape 18.000. Și l-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care o țineam împotriva lui, mai înainte de a sosi voievodul Moldovei, năvăli asupra lui Basarab, voievodul Munteniei, care avea cu el un corp de turci și mulți oameni de peste Dunăre, în număr de aproape 18.000. Și l-a alungat oștirea mea pe numitul Basarab, bătându-l, așa încât puțini au scăpat de a fi prinși sau uciși. Basarab, după fuga lui și paguba suferită, s-a închis într-o cetate ce se afla în acea țară, întărită prin meșteșug și de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
paguba suferită, s-a închis într-o cetate ce se afla în acea țară, întărită prin meșteșug și de natură. Simțind însă că îl urmăreau de aproape căpitanii mei, a fugit pe ascuns din ea și a intrat în Turcia. Oștirea mea, însă, care era de aproape șaizeci de mii de oameni, a împresurat îndată acea cetate și, în puține zile, a luat-o; și, astfel biruind pe Basarab, a luat în stăpânire acea țară prin care turcii aveau intrare sigură
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de acolo ca un purtător de biruință cu toată oastea sa și cu toți boierii săi în cetatea sa de scaun a Sucevei. Și a făcut acolo Ștefan voievod ospăț mare mitropolitului și episcopilor și boierilor săi și întregii lui oștiri. Și mulți viteji a numit atunci și a dăruit multe daruri și veșminte scumpe boierilor săi și vitejilor și întregii lui oștiri. Și pe toți, după vrednicie, i-a trimis pe fiecare la ale sale, și i-a învățat să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Sucevei. Și a făcut acolo Ștefan voievod ospăț mare mitropolitului și episcopilor și boierilor săi și întregii lui oștiri. Și mulți viteji a numit atunci și a dăruit multe daruri și veșminte scumpe boierilor săi și vitejilor și întregii lui oștiri. Și pe toți, după vrednicie, i-a trimis pe fiecare la ale sale, și i-a învățat să laude și să binecuvânteze pe Dumnezeu pentru cele întâmplate, căci de la Dumnezeu a fost ceea ce s-a întâmplat”. În amintirea victoriei obținută
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
solilor moldoveni echivala cu o declarație de război. Bielski considera și el că regele a încălcat obiceiul și dreptul tuturor oamenilor din lume. Un consiliu de război a avut loc după ce trupele poloneze au trecut Nistrul. Jan Trnka, „comandantul întregii oștiri, socotea că mai întâi trebuie asediat Hotinul, o cetate destul de puternică, așezată pe celălalt mal al râului Tyra, două leucii (leghe) departe de Camenița, deoarece e la hotarul Podoliei, de unde se pot lua provizii pentru armata cea atât de mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și oștenii cei buni și tineri și oastea cea bună și vitează și tinerii husari viteji s-au prăpădit atunci” (Ibidem). După campania din 1481, domnul le face un mare ospăț mitropolitului și episcopilor și boierilor săi, și întregii lui oștiri. „Și mulți viteji a numit atunci și a dăruit multe daruri și veșminte scumpe boierilor săi și vitejilor și întregii lui oștiri” (Ibidem, p.47). Pornind de la textul lui Dlugosz, care a tradus cu „pe mai mulți țărani îi făcu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
campania din 1481, domnul le face un mare ospăț mitropolitului și episcopilor și boierilor săi, și întregii lui oștiri. „Și mulți viteji a numit atunci și a dăruit multe daruri și veșminte scumpe boierilor săi și vitejilor și întregii lui oștiri” (Ibidem, p.47). Pornind de la textul lui Dlugosz, care a tradus cu „pe mai mulți țărani îi făcu boieri”, s-a considerat că Ștefan cel Mare i-a făcut boieri pe unii țărani, care s-au comportat vitejește pe câmpul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
războinică, dar nu de o alcătuire ostășească deosebită. Ceea ce se înțelege, dacă considerăm izolat ultimul pasaj din Letopiseț, în care sunt pomeniți vitejii. După lupta de la Râmnic, din 1481, după ce se arată că domnul a făcut ospăț mare întregii lui oștiri, se adaugă: „și mulți viteji au murit atunci” (p. 47), adică recunoașterea unor merite deosebite ale unor luptători. Dlugosz scria că Ștefan a trecut pe unii din rândul pedeștrilor în rândul călăreților. Fiind vorba de luptători de la țară, trecerea lor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
al căror hram ne arată legătura dintre lupta dusă de Ștefan cel Mare pentru apărarea Crucii, sub semnul crucii, sau sub protecția Marelul Mucenic Procopie, domnul poruncește ridicarea bisericii de la Voroneț, pe care o închină Sfântului Gheorghe, patronul și protectorul oștirilor, Mare Mucenic și Purtător de Biruință, voievodul lui Christos. Aceluiași sfânt îi este închinată și biserica de la Hârlău, ca și biserica de la Baia. De ziua Sfântului Gheorghe, domnul dăruia mânăstirii Zografu un Tetraevanghel, în 1502 și trimitea aceleiași mânăstiri steagul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Mihail de la Războieni, a cărei zidire se încheia la 18 noiembrie 1496, a fost ridicată “pentru amintirea și întru pomenirea drept credincioșilor care s-au prăpădit aici.” A fost închinată Arhanghelului care, în mentalitatea oamenilor din Evul Mediu, era “căpetenia oștirilor cerești, sprijinul popoarelor creștine, cel ce va anunța Judecata de Apoi”, iar după interpretarea lui Rene Guenon era “principiul puterii sacerdotale sau pontificale.” În ziua de 26 octombrie, ziua Sfântului Dumitru, a avut loc bătălia din Codrii Cosminului. Scria cronicarul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Munțâ cu brajii și cu fagii,/ Ceriu cu stelele,/ Câmpu cu florile,/ Dealu cu podgorile;/ Vălcelili cu viorelile,/ Satile cu fetile./ Când bătu soarli de sară,/ Ieșirăm la drumu-al mare/ Și deterăm de-o urmă de fiară,/ Și stătu toată oștirea’n mirare./ Unii zâsără că ie urmă de zână,/ Să’i fie împăratului cunună,/ Așa să găsâră alț învățători,/ Mai cunoscători,/ Și găsâră că ie urmă de căprioară/ Să-i fie’mpăratului soțioară” (Stanotîrn - Vidin). Asemenea epifaniei zoomorfe de la apus
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ascuns de zmeii care pot zădărnici reînnoirea univer¬sului, feciorul de împărat visează că trebuie să se ducă la floarea nemaivăzută, „.mîndră flore, da n-o șt’iut-o n’ime că ce fel d’e flore-i” (Mara - Maramureș). Mirarea oștirii fastuoase are aici un echivalent în neputința profană de a înțelege menirea florii. Abia a treia căutare a slujitorului împărătesc este fructuoasă, însă asumarea miresei trebuie făcută de împăratul însuși, singurul care poate strămuta floarea de pe mormânt, printr-un gest
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
expresiei poetice funcția rituală a nașului este sugerată de un portret hiperbolizant: „Dar nunul cel mare/ Cu grija-n spinare,/Călare pe-on cal/ Ca un Ducipal/ Se ridică în scări/ Și se umflă în nări,/ Făcu ochii roată/ Peste oștirea toată” (Cașin - Bacău). El este singurul care poate „citi” nivelul cel mai avansat al însemnelor, statutul divin al miresei fiind culmea spirituală a fecioarei nubile: „Atunci unii ziceau că-i urmă de căprioară/ Dar nunul cel mai mare/ (...)ș-a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a religiei creștine, pentru a da un caracter cât se poate de neinteresat cuceririi Țărilor Române. Pentru a mântui Biserica creștină din Polonia se expusese Rusia la războiul cu turcii; pentru a mântui Biserica creștină din Țările Române se băteau oștirile sale și se vărsa sângele supușilor săi; în sfârșit, tot pentru mântuirea credinței, cereau rușii ca moldovenii și muntenii să deschidă punga lor și să întrețină oștirile moscovite”. Este important de știut că în Testamentul său, Petru I nu face
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]