16,610 matches
-
o fiolă pe care o avea În servietă. — Țineți-l. Asta o să-l adoarmă. Daniel, ajută-ne. Tuspatru, l-am imobilizat pe Fermín, care zvîcni violent cînd simți Înțepătura acului În coapsă. Mușchii i se Încordară ca niște cabluri de oțel, Însă În cîteva secunde ochii i se Împăienjeniră și trupul Îi căzu fără vlagă. — Ascultați, aveți grijă, că omul ăsta e ca vai de el, și cu cît Îi dați Îl omorîți, zise doña Encarna. — N-aveți grijă. E doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
târgurilor flamande. începând din 1227, aici acostează vasele genoveze; apoi, din 1314, și cele venețiene. în oraș se instalează negustori italieni, ce participă la comerțul cu mirodenii aduse din Levant, din India și din China, pe care le dau în schimbul oțelului, lânii, sticlei și bijuteriilor din Flandra. Diferențele dintre nivelul de viață al meșteșugarilor și cel al negustorilor î„patricienii” care conduc orașul) sunt considerabile; răscoalele se țin lanț; în 1302, meșteșugarii care-l sprijină pe contele de Flandra obțin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cu crispările dictatoriale din Italia, Spania și Germania, unde familia se află și în centrul proiectului fascist și nazist. în 1935, producția industrială a Germaniei este net superioară celei din Franța, Marea Britanie și Statele Unite. Din 1933 până în 1938, producția de oțel, de ciment și de aluminiu se triplează. Dar, întrucât Germania are nevoie de mână de lucru, de petrol, de materii prime și de terenuri agricole și nu poate conta numai pe comerț pentru a le obține în cantități suficiente, războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Dar numai În parte. Lipsesc câteva părți esențiale. Cu siguranță e asemănătoare cu un mare orologiu, În unele privințe. Vezi tija asta dințată și fragmentul acesta de lanț? E inima mecanismului, sunt sigur. Strânsă În jurul axei sale, banda asta de oțel acționează prima roată, care transmite mișcarea celorlalte cercuri mai mici, printr-o amplificare succesivă a vitezei de rotație, Într-o măsură calculabilă, dacă aș dispune de toate părțile... - Și spui că al-Jazari a fost cel care l-a construit, reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să-l audă. Dante Își Îndreptă degetul arătător spre șira spinării lui Rigo, În dreptul inimii, arătând ceva. Două tăieturi paralele și adânci, pe vesta carbonizată. Scoase daga din buzunarul interior al hainei și introduse delicat lama În una din tăieturi. Oțelul pătrunse fără să Întâmpine nici o rezistență În țesuturile distruse. Tot În tăcere, sondă și cealaltă rană, cu același rezultat. Apoi se uită țintă la bargello, cu o mutră suficientă. - Și, cuprins de flăcări și de remușcări, s-a Înjunghiat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
adevărat rodul acelei iluminări pe care numai Dumnezeu o poate dărui. Soluția unei probleme enorme. Nu pricepi? Știința noastră e și ea În stare să construiască un mecanism care să se rotească, Împins de energia acumulată Într-un arc de oțel comprimat sau furnizată de o greutate care coboară. Dar nimeni nu a mai găsit vreodată modalitatea de a face astfel Încât mișcarea obținută să fie constantă, ca În această mașinărie. Mechanicus continua să scruteze cu uimire mecanismul. - Și uită-te aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
una din odăi când Îl auzise pe poet urcând. În sfârșit, plecase În timpul haosului care a urmat când a fost descoperit trupul, profitând de faptul că poarta hanului nu putea fi supravegheată de la locul căderii. Cu siguranță avea nervi de oțel, de nu se trădase. Și o doză bună de noroc. Dacă ar fi sosit doar cu câteva clipe mai Înainte, Își reproșă priorul, poate că ar fi putut evita măcelul. Norocul părea să fi dispărut de pe cerul său, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
deplasă Îndărătul mecanismului. Undeva mai jos, Într-un punct pe care poetul nu-l putea zări, din mașinărie ieșea o tijă cotită. Alberto o apucă și Începu să o Învârtă, scoțând un hârșâit metalic. - Cotul acesta Încordează o spirală de oțel. Așteaptă. Mâna sa efectuă o duzină de rotații. Dante avea senzația că, la fiecare rotație, rezistența oțelului devenea mai puternică. În cele din urmă, Alberto păru satisfăcut. De partea opusă a cotului era un soi de fluture metalic. Mechanicus Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mașinărie ieșea o tijă cotită. Alberto o apucă și Începu să o Învârtă, scoțând un hârșâit metalic. - Cotul acesta Încordează o spirală de oțel. Așteaptă. Mâna sa efectuă o duzină de rotații. Dante avea senzația că, la fiecare rotație, rezistența oțelului devenea mai puternică. În cele din urmă, Alberto păru satisfăcut. De partea opusă a cotului era un soi de fluture metalic. Mechanicus Îl deplasa cu o fracțiune de rotație, iar ceva din interior se urni cu un țăcănit. Acum, axa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de pe pardoseală. Cu un efort, o Împinse preț de câteva degete, deschizând o crăpătură. Ridică opaițul, Încercând să lumineze În interiorul mormântului. Se aștepta să zărească oseminte din vechime. În schimb, lumina tremurătoare se reflectă Într-o mulțime de tăișuri de oțel. Cineva ascunsese acolo un mănunchi de spade. Privi În jur. Cripta mai adăpostea două sarcofage. Le Îndepărtă și lor capacele cu repeziciune, descoperind alte arme. Erau suficiente pentru echiparea unei mici armate. Spade noi, lipsite de cea mai mică urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În așa fel Încât să lase la vedere numai ochii. Totuși, cu toate că mica torță abia de reușea să Împrăștie puțin bezna din galerie, priorul Îl recunoscuse imediat pe neobișnuitul vizitator, care Îl fixa fără să ia În seama tăișul de oțel ce Îl amenința de la câteva degete depărtare. Monerre se apropie, oprindu-se la un pas de el. - Știu că mă căutai, se mărgini să spună. Dante Îl așteptă zadarnic să continue. Apoi se Întinse către el, până când aproape că Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sară În picioare, zbătându-se. Simțea În mod limpede masa unui trup În spatele lui și, din instinct, se smuci Într-o parte, Încercând să scape din strânsoare. O lamă sfâșie din spate gluga improvizată, alunecându-i pe umăr. Simți răceala oțelului trecându-i peste grumaz și o durere ascuțită urcând dinspre baza gâtului. Apoi atacatorul Își retrase arma ca să lovească din nou. Între timp, cu o smucitură puternică, izbutise să se elibereze; Își roti orbește brațele În față, căutând să Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
paradis sau ca în adâncul unui buzunar vechi în care nu am mai îndrăzni vreodată să băgăm mâna. Cel trimis să-l înlocuiască nu putea fi luat la război. Îmi amintesc mai ales ochii lui de nebun, două mingi de oțel, înconjurate de albul ca stridia. „Sunt împotrivă!“ a zis el imediat ce primarul a venit să-i arate sala de clasă. De atunci i s-a spus Împotrivă. E frumos să fii împotrivă. Dar împotriva a ce? Despre asta nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de circumstanțe, își amintește de un film celebru, Salvați soldatul Ryan, filmul lui Spillberg, momentul în care tancul vine peste tot și toate, peste tânăr, iar acesta armează încă o dată, trage, și trage, și trage cu un biet pistol în oțelul tancului... datoria înainte de toate, pentru asta ai fost făcut... Deși tancul vine peste tine. Teatrul înainte de toate, pentru asta ai fost născut. Revine la masă, a terminat de spălat nenorocitele alea de farfurii, le-a așezat pe un stativ, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
amintește de Brătieni, Mecca liberalilor, cum i se mai spunea, biblioteca din conacul familiei Brătianu - mii de cărți și reviste, incunabule, colecții de timbre, tablouri, o colecție de numismatică - ei, toată biblioteca aia a fost distrusă de un analfabet poreclit Oțel, unul care nici la cursurile de alfabetizare nu reușise să învețe toate literele și de-abia reușea să semneze cu mâna lui stângă și malefică, un tâmpit care scria, în loc de Oțelea, Oțel, ăsta a ars cărțile alea în mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aia a fost distrusă de un analfabet poreclit Oțel, unul care nici la cursurile de alfabetizare nu reușise să învețe toate literele și de-abia reușea să semneze cu mâna lui stângă și malefică, un tâmpit care scria, în loc de Oțelea, Oțel, ăsta a ars cărțile alea în mai multe etape, săptămâni întregi au ars cărțile în mijlocul curții de la conac. Cum i-a vândut ăla pe românii adevărați, cum, românul pe român, cum? Așa cum se vinde, pe bani sau pe funcții. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu înseamnă nimic. — Tu m-ai înnebunit cu nevestele astea ale tale, n-ai nici o înțelegere pentru mine. Și Loredana oftează cu adevărat, dar nu uită că Vichi nu înseamnă nimic, e bine de ținut minte, ochii ei sclipesc dur, oțel, își lasă pleoapele în jos, tocmai ca să ascundă privirea ei celebră, expresia izbitoare de vultur, puterea. Loredana are intuiția omului din fața ei și răbdarea de a-l învinge sau de a-l cuceri, depinde de scop. — Nu înțelegerea contează acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
casă? Și Loredana aprinde încă o țigară, scutură scrumul scurt, îl aruncă așa, ca pe un gândac, i-a trecut tot plânsul, e dreaptă și tare, fără nici o emoție. Se uită spre poartă lung, are privirea ca o lamă de oțel, cu expresia izbitoare de vultur... Nu mai vine bărbatul ăsta al meu, și astăzi stă pe străzi până târziu, scormonind cu privirile toate fetele blonde și înalte! Sub mărul cu o sută de mii de brațe și nouă fețe, așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cum se transformă Într-o maladie cronică. Dar cât timp o personalitate este activă, ea trece peste „lucrul imediat următoare”. Personajul, pe de altă parte, acumulează. Nu este niciodată gândit independent de ceea ce a realizat. E ca o bară de oțel pe care atârnă o mie de fleacuri - lucruri uneori strălucitoare, ca ale noastre, dar pe care le folosește cu o mentalitate rece. — Iar câteva dintre cele mai radioase lucruri pe care le posedam au căzut de pe bară tocmai când aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mult superioară moralei prozaice a femeilor ce caută soț, diferită de literatura plicticoasă despre virtuțile feminine. O Înconjura un vag nimb de tristețe, dar când a descoperit-o la Philadelphia, Amory a crezut că ochii ei albaștri, cu inflexiuni de oțel, exprimă numai fericire. O putere latentă, un anume realism Își găseau Împlinirea deplină În greutățile cu care trebuia să dea ea piept. Era singură pe lume, cu doi copilași, bani puțini și - cel mai rău lucru - o pletoră de prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ca laptele vacilor din Maeve Obrajii ca cireșele din pomul Ce se pleca spre Maria când Îl alăpta pe Fiul Domnului. Aveelia Vrone Părul lui e ca gulerele de aur ale regilor din Tara Ochii aidoma celor patru mări de oțel din Erin Cufundate În negura ploilor. Mavrone go Gudyo El să fie În bătălia voioasă și roșie Printre căpeteniile ce fac mărețe fapte de vitejie Viața să plece din el Ar fi ca și cum baierele sufletului mi s-ar desface. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fie un bărbat. ROSALIND: Vreau să fie? Vrei să spui că am descoperit că e așa. CECELIA: Ha! ROSALIND: Cecelia, iubito, habar n-ai ce calvar Înseamnă să fii... ca mine. Pe stradă trebuie să adopt o mutră dură ca oțelul, ca să-i Împiedic pe bărbați să-mi arunce ochiade. Dacă râd prea tare În fotoliul de orchestră de la teatru, actorul joacă tot restul serii numai pentru mine. Dacă mi se frânge vocea, Îmi plec ochii sau Îmi las batistuța să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prin ușile de sticlă Lalique, care au fost expuse încă în anii ’20 la Paris, la un târg internațional, după care au sosit la Viena. În închipuirea ei, Sophie este ea însăși alcătuită din sticlă, porțelan lustruit sau, preferabil, din oțel de calitate superioară. Sportul o șlefuiește pe Sophie și a reușit deja s‑o facă foarte mobilă din toate punctele de vedere. Iar ce nu reușește sportul, reușește biblioteca tatei, și anume îi creează o bază culturală și un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pare că există destui. Nevasta amestecă terciul, ceea ce nu‑l face însă mai bun. Domnul Witkowski se îndreaptă spre pistol ca să‑l curețe și să‑l lustruiască; chiar dacă nu‑l folosește acum, lucrurile astea trebuie făcute. Trebuie să fii pregătit. Oțelul atârnă rece în mâna domnului Witkowski. În cutie se află fotografiile lui preferate cu Gretl: Gretl în poziție ginecologică - o fotografie care ar trebui făcută în curând din nou, fiindcă între timp a mai acumulat experiență de fotograf -, Gretl la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
toate acestea viața îngălbenită, distrusă a patru persoane, doi adulți și doi adolescenți. Rainer vrea să iasă la lumină, indiferent unde, într‑un spațiu deschis sau într‑un apartament mai luminos în care, pe cât posibil, să nu existe altceva decât oțel și sticlă; dar ca să ajungă la această lumină trebuie să iasă din casă, fiindcă înăuntru nu‑i nici o lumină. Nu poți nici măcar să inspiri și să expiri liber pentru că și aerul e prea puțin. Iar un tânăr are nevoie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]