4,111 matches
-
da, Baba Cloanța! Mi-a spus de ea ceva, ceva, bunica... Într-o poveste, cum că era și nu prea... - Uite-o aci! Erika, clonț de babă! Acum, e pe vatră. Cică ne-ar face mâncare. În realitate, mestecă în oalele ei cu otravă. Mai târziu, vrei, nu vrei, trebuie ... - Da, înțeleg, da, da ... Și papagalul? - Nu-l vezi? Face pe deșteptul, ca și ea! Sara, eu cred că Baba Cloanța, adică Erika, a venit călare în zbor pe un măgar
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
o tavă care se poate așeza lângă sicriu ori în altă parte a casei. • În tradiția populară s-a încetățenit obiceiul ca, de la moarte până în ziua înmormântării, să se acopere oglinzile din casă cu o pânză albă, să se răstoarne oalele cu fundul în sus și altele. Aceste practici - care sunt, evident, superstiții străvechi - ar avea darul de a împiedica întoarcerea defunctului sau poposirea lui mai îndelungată în casa unde a trăit și, eventual, a murit. • Rudele apropiate ale decedatului poartă
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
oamenii mergeau la cimitir unde făceau pomana morților. Pe terenul aferent cimitirului, se instalau mese pe care fiecare gospodar așeza bucatele pregătite pentru pomană. Îmi reamintesc, deși e o amintire foarte veche, cum bunicuța mergea cu sarmalele și ciorba în oale mari de lut pe care le lua de pe foc în momentul când înhămau caii la căruță. La biserică, mâncarea ajungea caldă, tocmai bună de mâncat. Bătrânii spuneau că în Săptămâna Luminată, porțile Raiului sunt deschise iar sufletele celor care mor
ÎNVIEREA DOMNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346894_a_348223]
-
care Opoziție? Toți sunt frați la apărarea celui „vânat”de justiție! Recunosc. Am mai spus-o! Sunt și câțiva candidați, care merită să fie aleși europarlamentari. Numai că votul nu este nominal. Iar șobolanii i-au băgat, premeditat, în aceeași oală (listă). Pe toți. Cei câțiva buni/credibili sunt puși doar să atragă lumea. Să ia voturile pentru neamurile și loazele preferate. Regret, nu pot susține neveste, parașute, fiice... ale celor care, deja, ocupă scaune importante în structurile de conducere ale
CUM A AJUNS CASA POPORULUI – CASA HOŢILOR ! (1) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347000_a_348329]
-
întâlnească pe Cocuța când s-a întors de la serviciu cu autobuzul RATA. A salutat-o foarte amabil și a vrut să o conducă spre casă. Fata a schimbat direcția mergând în cu totul altă parte. A fost capacul pus peste oala care era gata să dea în foc. Peste două zile o șaretă trebuia să ducă un inginer de la Gostat la brigada din Valea Mieilor, care era pe malul Cricovului Sărat la vreo 20 kilometri distanță. În acea dimineață a sosit
ÎNSCENAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346303_a_347632]
-
mereu râvnit, Pe care lumea îl alege. Spune tu bătrâne lut, Dacă-ți este ție drag, Să fii frământat, bătut, În ulcele transformat? Da, îmi face chiar plăcere Să simt căldura mâinii, Ca o caldă adiere, Vreau să fiu o oală, În locul țărânii. Referință Bibliografică: Spune / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 421, Anul II, 25 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SPUNE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346324_a_347653]
-
ne jucăm; era vremea săniușului și-a bătăilor cu bulgări de zăpadă iar tata ne făcea câte-un om de zăpadă mai înalt chiar decât el, de ne minunam ce mare era, cu nasul de morcov și căciula dintr-o oală, pusă ștrengărește, pe-o ureche... Apoi venea vacanța la bunicii de la țară...De abia așteptam să ajungem, îmi plăcea mirosul de foc de lemne ce ne întâmpina încă de la intrarea în sat...Totul era tăcut și alb, doar fuioare albe
AFLAT ÎN LUCRU) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346349_a_347678]
-
Acasa > Stihuri > Momente > SCRÂNTEALĂ DE PRIMĂVARĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Fiecare are-o boală : Unul e într-o ureche, Altul e bolnav de oală, Celălalt n-are... pereche. Multe-n casă el adună, Afișând o mutră acră, Însă soața, pe sub mână, Le transferă-n draci, la... soacră ! Mai sunt și de viță bună, Fac de toate cu măsură: Beau, mănâncă și cunună, Mai postesc
SCRÂNTEALĂ DE PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346340_a_347669]
-
au muncit înainte vreme și care au fost deposedați de munca lor, și intelectuală, și materială. Regimul comunist a distrus toate bazele societății anterioare și pe toți cei care au fost oameni cinstiți și muncitori i-a băgat în aceeași oală cu aceia care au fost socotiți „exploatatori". Dar pe toți i-a distrus, și mai ales intelectualitatea. Desigur, nu numai aspectul material fiindcă noi, ca societate creștină, privim și forma de ridicarea morală a omului. Școala a fost bulversată, au
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
capitală regională, pe care îl are Craiova. Am văzut și în vestul Europei astfel de sărbători sau braderii, aceasta nefiind cu nimic mai prejos, participanții putând crede că sunt în Occident, în plus beneficiind de minunatele spectacole, întreceri, concerte extraordinare, oale de lut, ii, sau produse ale locului („produits du terroir”) cu arome, culori și gust cum numai în România se găsesc. Corneliu VASILE sfârșit de octombrie 2012 Craiova Referință Bibliografică: Corneliu VASILE - SĂRBĂTOAREA UNUI ORAȘ EUROPEAN: ZILELE CRAIOVEI, 2012 / Corneliu
SĂRBĂTOAREA UNUI ORAŞ EUROPEAN: ZILELE CRAIOVEI, 2012 de CORNELIU VASILE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346479_a_347808]
-
șarjată, o poezie, un catren, pot smulge omul din necazul cotidian. Și atunci, scriitorul și-a atins scopul. Pentru că literatura, are acest nobil țel: de a te face să zâmbești, să te înseninezi, chiar să râzi. Chiar și de o oală spartă. Umorul spumos, revigorant, îi e necesar românului acum, mai mult ca oricând. El îl ajută să traverseze timpuri amarnice, războaie, criză, foamete, secetă, sărăcie lucie. Să ne amintim de bădița Creangă și de ale sale reflecții umoristice: „sărac ca
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
în toate direcțiile, a aprins aragazul și a pus ibricul cu apă la fiert, pentru că nici un sfat de taină n-are chichirez, dacă nu e desfășurat în aburii catifelați ai unei arabice care face spume. Ceșcuțele erau grațioase ca niște oale în care se fierbe tărîța la porc, ornate cu scene cu amazoane ce vînau bărbați, ce altceva! - ricana ea, cu dinții ei de carnasieră de care era tare mîndră, confecționați la dentexcela din trei kilograme de fier forjat și patru
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
și fierbințeală-vorbi tare înfocat un lighean de plastic roșu de mânie. -Dar eu ce să mai spun? Că toată ziua m-am perpelit pe foc, se jelui tuciul negru de supărare. -Și noi la fel! strigară într-un cor câteva oale. -Pe noi ne-a opărit cu apă fiartă și sare, vorbiră cu glas înfundat murăturile din borcanele așezate frumos pe masă. -Și eu toată ziua am stat în fierbințeală și-am pus în borcane ba zacuscă, ba magiun! vorbi lingura
NOAPTE MAGICĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345040_a_346369]
-
hol. Țuști! în camera de zi. Iar pe hol. N-a ratat nici un colț din bucătărie și nici din cămară. A cotrobăit peste tot, prin dulapuri, pe rafturi, sub pat, sub masă, în sertare, în geamantane, cutii, prin cărți, albume, oale și ulcele. Lipsea ceva, dar nu-și dădea seama ce. A, mămuca, tătuțul și... parcă era... Era și un copil?” Musafir neanunțat, incertitudinea își făcu apariția: ”Pruncul?”... Da, da, băiatul, Geani!... Geani arde, ajutooor!” - își aminti. Frântura de rațiune a
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
căștile pe urechi, dar se alătură oricărui grup și dă din cap aprobator la orice discuție. Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrnați, grătare și sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem și o oală de jumări, așa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii. Eu zic că au scăpat ieftin totuși, pentru că dacă m-aș fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii și parizerul pe care le înfulecă ei
DIN RELATARILE UNUI ROMÂN STABILIT ÎN SUA – DESPRE PORC de IOAN MARCEAN în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345246_a_346575]
-
care era mare bătaie...și câte un dulce....spre bucuria copiilor. Turnica, avea atât bun simț, încât niciodată nu intra în curte să se așeze la ...masa pe așternut! Se așeza la poartă cu copii. Avea lângă ea, întotdeauna , o oală de pământ nesmălțuită, în care punea, după ce terminau toți copiii de mâncat, ceea ce rămânea în străchini. Amestecate...și nu s-a sfiit niciodată să facă asta. De multe ori, era întrebată: ,,-De ce nu iei două oale?”.....la care ea
TURNICA ....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376868_a_378197]
-
ea, întotdeauna , o oală de pământ nesmălțuită, în care punea, după ce terminau toți copiii de mâncat, ceea ce rămânea în străchini. Amestecate...și nu s-a sfiit niciodată să facă asta. De multe ori, era întrebată: ,,-De ce nu iei două oale?”.....la care ea răspundea: ,, -Și cum le duc?”.....de ce? Pentru că ea, Turnica, făcea parte din categoria oamenilor...altfel...din copilăria mea. De aceea o am acum printre amintiri! Îi tremura o mână tot timpul, necontrolat. Atunci, avea...tremurici....acum, în
TURNICA ....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376868_a_378197]
-
ea, Turnica, făcea parte din categoria oamenilor...altfel...din copilăria mea. De aceea o am acum printre amintiri! Îi tremura o mână tot timpul, necontrolat. Atunci, avea...tremurici....acum, în mod sigur ar fi avut..Parkinson! Deci, o a doua oală, i-ar fi fost de prisos, abia putea duce una. Și ..n-a murit că a mâncat mâncarea amestecată, a murit de bătrână. Dar până și moartea i-a fost altfel....și atunci...la moartea ei...s-a mai născut
TURNICA ....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376868_a_378197]
-
dezgust, noi, Cei care le vom da girul pentru încă patru ani Lor, ce sărăci-vor țara și ne vor numi „golani”. Despre capra din vecini,unii și-ar dori să moară Alții, în spirit creștin,re-ncălzesc ciorba din oală. Personaje necinstite se războiesc între ele Cântă-n podurile vremii, bufnițe și cucuvele. Învățul n-are dezvăț, au furat și-or să mai fure În politică-i dezmăț,munții nu mai au pădure. Să mai fim uniți o dată, într-un
CANDIDATURI de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376997_a_378326]
-
vine preotul? - La ora 11.00. Pe la 10.20, zic eu, este perfect dacă suntem la spital. Am stabilit cu acea infirmieră, știi tu, cea despre care ți-am spus că mă împac foarte bine cu ea, să încălzească o oală de 10 litri de apă, să fie pentru baie, să aibă totul pregătit. Nu se va folosi cristelniță. Nu este voie în spital... - Bine, Emanuela! Am înțeles. Culcă-te și tu! Ești extenuată și mâine trebuie să fii odihnită. La
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
crama restaurantului Continental din Constanța, unde concerta renumitul taraf “Continental”, completat cu muzicanți de la orchestra teatrului de estradă “Fantasio”, pentru partea de muzică ușoară. A fost o nuntă la care renumitul vin ghiurghiuliu și tămâios al lui tata curgea din oale de lut smălțuite, ca la hanurile străvechi despre care citisem în copilărie. Luni dimineața, după debarcarea din taxiuri, m-am văzut singur-singurel cu noua mea familie, într-o casă străină, lângă mireasa mea frumoasă și iubită ca lumina ochilor, înconjurat
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
pară, Omul de viață amară. Codrul piere de furtună, Omul de durere lungă. Codrul piere în puhoaie, Omul în descânt de babe. Codrul piere sub o glie, Omul se transformă-n huma. Codrul cărbune se face, Omul doar pământ de oale. Referință Bibliografica: ELEONORA(LIDIA) DONDESI. Chemarea vântului / Varvară Magdalena Măneanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1480, Anul V, 19 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Varvară Magdalena Măneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ELEONORA(LIDIA) DONDESI. CHEMAREA VÂNTULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376346_a_377675]
-
la Complexul muzeistic Orheiul Vechi, un Centru de informare expozițional, care a achiziționat , în urma săpăturilor arheologice din 1947, reluate în 1968, monede medievale, orientale și europene (secolele 14- 16), ceramică uzuală, străchini smălțuite din sec. al IX-1 î.e.n., civilizație traco-getică, oale din ceramică de tip oriental din orașul Sehr-Al- Jedid (1340-1368). În timp ce mă documentam a intrat un grup de copii. M-am apropiat și am auzit-o pe profesoara care îi însoțea, vorbind rusește. Îl întreb pe un copil, de unde sunt
BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376520_a_377849]
-
tot ceea ce-mi arăta. Iubesc pădurea cu toți copacii ei, cu toate florile și ierburile de leac, dar iubesc și sălbăticiunile. Sunt pure și inteligente, de aia m-am și făcut pădurar. - Da, asta știu. Dar ce era cu oala aceea neobișnuită, din care scoteai sunete ciudate? Mi se făcea părul măciucă, când le auzeam, mai zise Ion. - Ei, oala aceea și încă vreo trei, le-am moștenit de la tata. I le adusese un olar din Oltenia. Erau special lucrate
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
și sălbăticiunile. Sunt pure și inteligente, de aia m-am și făcut pădurar. - Da, asta știu. Dar ce era cu oala aceea neobișnuită, din care scoteai sunete ciudate? Mi se făcea părul măciucă, când le auzeam, mai zise Ion. - Ei, oala aceea și încă vreo trei, le-am moștenit de la tata. I le adusese un olar din Oltenia. Erau special lucrate...tocmai bune pentru a imita limbajul lupilor, când suflai în ele. - A, da! Lumea vorbea că știi limba fiarelor. E
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]