1,712 matches
-
cap, arătă spre cea mai îndepărtată dintre casele de lemn. — Căpitanul nu are mulți prieteni, preciză. Nici el, nici eu nu avem, dar eu știu să am singur grijă de mine. S-a îndepărtat când umbrele se prelingeau deja peste oază, oprindu-se la marginea palmierilor, iar glasurile răsunau cu mai multă claritate, în timp ce soldații se întorceau cu lopețile pe umăr, obosiți și transpirați, cu gândul la mâncare și la mindirul ce avea să-i poarte pentru câteva ceasuri în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a disprețului lor pentru deșert și locuitorii săi. Când căpitanul își termină țigara, azvârli mucul în nisip, salută plictisit santinela și închise ușa, se auzi zgomotul făcut de zăvorul greu. Luminile se stinseră una după alta și peste campament și oază se așternu tăcerea; o tăcere ruptă doar de foșnetul frunzelor de palmier agitate de ușoara boare și de schelălăitul unui șacal înfometat. Gacel se înveli în pătură, își sprijini capul pe șa, aruncă o ultimă privire spre barăci și vehiculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Alunecă de la un trunchi la altul, până ajunse la dune pe care se cățără cu agilitate. După cinci minute, dispăruse de parcă l-ar fi înghițit nisipul. Se însera când ordonanța căpitanului descoperi cadavrul. Țipetele sale, aproape isterice, se răspândiră prin oază și îi făcură pe oameni să-și arunce lopețile și să vină alergând, pentru ca apoi să se îmbulzească în mica baracă, de unde sergentul major trebui să-i dea afară îmbrâncind-i. Când, în cele din urmă, rămase singur în fața cadavrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să-l aștepte la puț. Pentru sergentul major, vânătoarea aceea se transformase într-o chestiune personală, în care era în joc ceva mai mult decât dorința de a rezolva problema fără intervenția autorităților. Targuí-ul își bătuse joc de el în oază, îi tăiase gâtul căpitanului sub nasul lui, îl purtase prin deșert dintr-o parte în alta ca pe un tont și, în cele din urmă, îl făcuse să aștepte cinci zile, fără să știe exact ce așteaptă. Oamenii săi murmurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
disputau solul cu meri și lămâi, la umbra înalților chiparoși în ramurile cărora gângureau mii de turturele sau se odihneau pitpalacii când soseau, în incredibile stoluri, după lungile lor zboruri migratorii. Fără nici o îndoială, era frumos El-Akab; cea mai frumoasă oază din Sahara, de la Marrakech până la malurile Nilului; de aceea fusese aleasă capitala unei provincii care era, ea singură, mai mare decât multe țări europene. Din acel birou înghețat din palat, „distinsul“ guvernator Hassan-ben-Koufra își conducea imperiul cu puterea absolută a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
drum în liniște, apoi se rugară unul lângă celălalt, înconjurați de beduini respectuoși, ce lăsaseră un spațiu considerabil în jurul lor. La ieșire, guvernatorul admiră cu satisfacție pădurea de palmieri întunecați. îi plăcea ceasul acela. Era, neîndoielnic, cel mai frumos în oază, așa cum zorii erau cele mai frumoase momente în deșert, și îi făcea plăcere să se plimbe încet prin grădini și pe la fântâni, observând cum sosesc de foarte departe sute de păsări ca să-și petreacă noaptea în frunzișul copacilor. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
valea aceea era de-ajuns să sapi o jumătate de metru ca un atankor să-ți dea apă suficientă pentru cinci cămile, așa de aceea era un punct obligatoriu pentru caravanele care veneau din sud și se îndreptau spre marea oază El-Akab. Văzu trei tabere așezate de-a lungul albiei, care, la mijirea zorilor, începură să întețească focurile și să adune animalele ce pășteau pe povârnișuri, pregătindu-se să-și continue drumul. Observă cu atenție, fără să se lase văzut, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu multe zile înainte de-a ajunge la râu. Acum, nisipurile amenință malurile, puțurile au secat și dispar ultimele urme de iarbă. Câmpiile unde înainte pășteau animalele poporului peuls nu mai folosesc acum nici cămilelor celor mai înfometate, iar din oazele populate unde te puteai odihni n-a mai rămas nici amintirea - plescăi din nou din limbă. Iar eu nu sunt bătrân, preciză. Nu. Nu sunt bătrân. Deșertul e cel care înaintează prea repede... — Mie nu-mi pasă că deșertul înaintează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
exista un alt loc mai liniștit decât acel mare panteon în care se transformase vechiul fort de la capătul Saharei într-o zi fără vânt? De ce fusese construit aici, în mijlocul pustiului, departe de puțurile cunoscute și de rutele caravanelor, departe de oaze și granițe, chiar în inima celui mai absolut neant, nimeni nu părea să știe. „Fortul Gerifíes“, mic și inutil, avea sens doar prin prisma teoriei că patrulele nomade aveau nevoie de sprijin logistic și de un loc de odihnă. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acaparează toate bogățiile și toate eforturile noastre. Trebuie să controlez o regiune la fel de mare ca jumătate din Europa cu drojdia armatei și cheltuieli minime. Proporția e de mai puțin de un om la o mie de kilometri pătrați, încartiruiți în oaze și forturi răspândite ici și colo fără nici o logică. Credeți într-adevăr, Excelență, că în felul acesta putem considera că deșertul este al nostru? Prezența și influența noastră sunt atât de nule, încât acest targuí nu știa nici acum, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
veni imediat, ca de obicei după oboseala unui drum lung. îl obseda scheletul cămilei moarte, teribil de singur acolo, în mijlocul pustiului, și încercă să și-l imagineze pe nebunul targuí care sfidase Tikdabra, plecând din Gao sau Tombuctu în căutarea oazelor din nord. Mehari-ul rămăsese înșeuat, dar își pierduse călărețul și încărcătura pe drum, ceea ce însemna că stăpânul murise înaintea lui și că el continuase singur, căutându-și salvarea fără s-o găsească. Atât beduinii, cât și tuaregii scoteau harnașamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pună mâna pe băieți... — Ești un porc. Nu mai mult decât oricare altul care a trăit cât timp am trăit eu în deșert. Se opri din legănat și se aplecă în față, privind prin mica ferestruică dunele înalte ce înconjurau oaza. — De aici lucrurile se văd altfel, pe măsură ce se scurg anii și pierzi speranța că într-o zi te vor lăsa să te întorci... Când înțelegi că nimeni, niciodată nu va simți nici cel mai mic interes sau milă pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o lăsa pe o străduță din apropiere, încărcată cu apă și provizii, și se îndrepta hurducănind spre apropiatele contraforturi ale muntelui ce domina orașul El-Akab, pe a cărui culme se înălțau ruinele unei fortărețe inaccesibile, ce servise drept refugiu locuitorilor oazei în vremuri de război și incursiuni de pradă. Nu mai era nimic de explorat printre zidurile fortului, de nerecunoscut acum, ale cărui pietre fuseseră folosite în bună parte de francezi ca să construiască clădirile publice din El-Akab, dar Anuhar-el-Mojkri descoperise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să mai fie dușmanul celui bogat pentru a deveni prietenul oricărui sărac care caută un acoperiș În numele Domnului. Huruitul trenului i se diminuă În minte și luminile i se stinseră În ochi În timp ce ridica spre propria-i mândrie cortul În oază și săpa puțul În deșert. Deschise larg mâinile În fața ei: — Da, trebuie să dormi acolo. Aranjez eu cu conductorul. Și haina mea - trebuie s-o iei. O să te Încălzească. La Köln Îți fac rost de cafea, dar ți-ar prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Stătea lipită de el, iar el o atingea cu mâinile și amândoi se legănau ușor În mișcarea trenului. Nu, spuse el. — Ar fi mai potrivit, spuse ea și Începu să râdă ușor, ca pentru sine. Râsul ei dăinui ca o oază sonoră aproape imperceptibilă sub huruitul și zăngănitul expresului, dar când vorbiră, În loc să șoptească, trebuiră să pronunțe cuvintele intime tare și clar. Senzația de stranietate supraviețui chiar și gesturilor uzuale. Cum zăcea pe pat, tânăra se dovedi stâjenită Într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Învârtească și intră un grup de oameni. Myatt era primul dintre ei. După el veneau Janet Pardoe, domnul Savory și trei hamali cu bagajele lor. Myatt era fericit. Acesta era pământul lui ales. Un hotel internațional Îi era ca o oază familiară, oricât de pustie ar fi fost. Coșmarul din Subotica păli și realitatea lui dispăru cu totul În fața domnului Kalebgian care Îi ieși În Întâmpinare. Se bucură că Janet putea vedea cum era recunoscut În hotelurile cele mai Îndepărtate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
întristat. Cu acest răspuns al gândului de veghe, care mi s-a așezat pe suflet ca o piatră, m-am ridicat de la masă. Mi-am luat pătura și desaga cu cărți și, impunându-mi să fiu liniștit, am pornit către oaza de pe malul iazului... Purtam cu mine primele volume din cele zece care conțin “Documente privitoare la istoria orașului Iași” de la 1408 la 1800; operă a profesorului universitar doctor Ioan Caproșu, membru de onoare al Academiei Române. Soarele, cu chip tomnatic, îmi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
se-ntâmplă de cele mai multe ori, de calmul incredibil al apelor mării în acel loc, aparat de alizeele care suflau peste Bora Bora în cea mai mare parte a anului. Mai ales în orele serii, Punta Matira se transformă în acea oază de liniște unde, conform tradiției, zeului Taaroa îi plăcea să se retragă să reflecteze atunci când avea probleme cu oamenii. Marea, de un verde-smarald, părea să se fi solidificat și, daca suprafață ei n-ar fi fost străpunsa din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu dune egale, uniforme, așteptînd simunul Într-o Încremenire aparentă și dedesubt doar oase albe, desprinse din legăturile unui mecanism care fusese programat să se miște, să acționeze, să străpungă planceta neîncăpătoare și să țîșnească afară În libertatea verde, În oaza mirifică unde buzele ating apa promisă și sorb cerul... iartă-mă, doamnă Oprișan, că nu pot mesteca vorbele tale, ai să-mi spui că În acest carnaval nu ne deosebim prin nimic, măcar să păstrăm regula jocului, dar tu cînd Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a cărei proprietăreasă, doamna Purvis, rămăsese și ea locului. Doamna Purvis Îi făcea și menajul. Îi Închiriase camerele gata mobilate, așa că Rowe nu se ostenise să le aducă vreo schimbare. Trăia ca un om care-ar fi poposit Într-o oază În plin deșert. Aproape toate cărțile de pe rafturi proveneau de la anticariat sau din biblioteca publică a cartierului, excepție făcînd David Copperfield și Magazinul de rarități, pe care Rowe le citise și răscitise cum citesc unii Biblia, ajungînd să Învețe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
m-am oprit la tenisul de câmp pentru că mi-a plăcut cel mai mult și îl practic și acum. Nu îl fac de performanță, ci doar pentru mișcare și pentru plăcere. Îmi mai place mult cititul în care găsesc o oază de liniște și relaxare. Îmi plac foarte mult și animalele, preferatul meu fiind câinele. Am și un cățel pe nume Rex, pe care îl iubesc ca pe un frate. Mi-ar plăcea ca în viitor să devin judecător, pentru că știu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
din târg doar cu tancul, multe armate sunt în stand-by (adică mai pe românește, cu arma la picior, gata de a riposta) și toată lumea diplomatică încearcă să managerieze acest moment tensionat. Însă în toată această tevatură, se ivește și o oază reconfortantă. Este vorba de România, care prin „vitejii" săi lideri, nu au nici o teamă de nimic, și asemenea celebrului Andrii Popa cel Vestit, merge mai departe cântând din frunză (o fi celebra frunză a Elenei Udrea?) cu pălăria pe-o
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
afla Sanatoriul de boli nervoase de la Măgura. Șoferii care mă aduseseră în trepte până acolo știau de doctorul Iolescu și de sanatoriul său - părea să fie o chestie faimoasă prin partea locului. Și Sabina îmi descrisese Măgura ca pe o oază, un paradis psihiatric. Am început să urc serpentinele monotone, răsucite prin mijlocul pădurii de brad. După jumătate de oră, pe partea stângă, se ivi un gard gri, de beton, prevăzut cu sârmă ghimpată în partea superioară. Un depozit sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Leo. Să fii mulțumită dacă o să poți lucra undeva la o creșă ori într-un birou de primărie, să plimbi și tu hârtiile pe-acolo. Acum nu mă mai mira atât de tare că atâtea studente stăteau cu anii în oaza psihiatrică a doctorului Iolescu. Chiar părinții lor insistau să rămână acolo, sub tratament. Doctorul le îndopa cu tranchilizante, le distrugea încrederea în ele însele, le făcea dependente de el. Chiar după externare, cele mai multe reveneau negreșit. Și-apoi nu era plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
letargie, te poartă către limanuri dulci cu flori și roze, împliniri. Cântecul legionar izvorât din tainice iubiri cântate de părinți, murmur de izvoare și adulmecări de sânge. El va lovi pururi pe tirani, veșnici înrobitori. Cântecul legionar înseamnă o mică oază în deșertul pământesc, pururea bântuită și devastată de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]