19,332 matches
-
are, cum se știe, farmecul ei patriarhal; dar și viața la bloc poate fi interesantă. Paraschiva Baranga povestește, de exemplu, că "nu trecea o zi fără ca Liviu Rebreanu să nu intre pe ușa cu numărul 11". Cum arăta o zi obișnuită din viața celebrilor locatari de la bloc? Iată pe boemul Minulescu: "La ora 7.00 se trezea, lua micul dejun și își bea cafeaua. Apoi, pleca în oraș, unde se întîlnea cu scriitori, pictori și prieteni-artiști. La ora 13.00, revenea
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
scris, Ťca să nu le deranjeze pe feteť. Pînă aproape de dimineață se vedea lumina ieșind de sub ușa scriitorului". Pentru cei de azi, vecinătatea de la bloc a celor doi poate naște tot felul de reverii livrești, începînd chiar cu reconstituirea zilelor obișnuite din viața lor. Sau imaginînd ce se întîmpla acolo, noaptea; în anii petrecuți lîngă Ion Minulescu (1934-1944), Rebreanu a scris Jar, Gorila, Amîndoi, apoi Păcală și Tîndală, Minunea minunilor și Jurnal, rămase în manuscris, Trei povestiri și Oameni de pe Someș
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
Tudorel Urian De doisprezece ani ne-am obișnuit ca sfârșiturile de cicluri electorale să fie marcate de apariția unor cărți-analiză, rod al dialogului dintre doi intelectuali importanți ai vremii noastre: Vladimir Tis-mă-neanu și Mircea Mihăieș. În 1996 a fost Balul mascat, în 2000 Încet, spre Europa, în 2004
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]
-
au fost înregistrate, se duc în neant odată cu depozitarii lor." Cum să te îmbogățești rapid Un bun interviu a realizat, în nr. 160 din SUPLIMENTUL DE CULTURĂ, tînăra poetă și publicistă Elena Vlădăreanu (mai puțin acidă, aici, decît ne-a obișnuit), cu încă-tînărul prozator Bogdan Popescu. Prezență discretă în paginile publicațiilor noastre, Bogdan Popescu este unul dintre cei mai originali scriitori ai ultimilor ani, autor a două cărți care au surprins și au încîntat critica. Interviul pornește de la romanul său apărut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
un cartier tipic madrilen: sala Juan de la Cruz, purtând numele poetului vizionar, cu o capacitate de 190 de locuri, și sala José Lui Alonso, omagiind importantul regizor spaniol, având 290 de locuri. Formula după care funcționează Teatrul Abadía, nu foarte obișnuită în Spania, este următoarea: o fundație privată, al cărei patronat este reprezentat pe trei nivele de administrația spaniolă - autonomă: Comunitatea din Madrid, centrală: Ministerul Culturii și locală: Primăria madrilenă. De la inaugurarea teatrului s-au prezentat 25 de spectacole, producții proprii
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]
-
plicticos; Cioran e minunat, dar previzibil că îți taie și mai mult pofta de mîncare". în prezența acestei sumbre frivolități, rămînem siderați. Drept care sîntem puși în situația a ne întreba cum de mai poate autorul Tragicului să-i urecheze, așa cum obișnuiește, pe nefericiții noștri contemporani care se întîmplă a nu avea altă vină decît cea de-a se distanța de una sau alta din opiniile d-sale, a nu-i accepta retorica apodictică de mentor? Cum mai poate să-i trateze
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
Seriozitatea germană, funciară, înscrisă în fibra fiecărui membru al societății, a funcționat pe parcursul atâtor decenii ca un element agravant al propagandei stat. în timp ce, acceptând fatalitatea istoriei, germanii s-au așezat cu aplicație la studiul și însușirea noilor dogme, românii, mai obișnuiți cu fatalitățile, au păstrat față de tot ce li se spunea (și cu cât li se spunea mai mult) o anume distanță ironică. De unde rezultă că, în cazul popoarelor, defectele și calitățile sunt noțiuni cu imprevizibilă încărcătură istorică. De altfel, discursurile
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
n-am mai importa ciment, țiglă, vopsele, gaze, țiței, alimente, cafea, băuturi, haine, aparatură electronică. Nimic. și mai imaginați-vă că toate acestea ar fi produse de industria și agricultura autohtone. Știu că vi se pare absurd. Prea ne-am obișnuit cu calitatea și confortul produselor venite din Occident. Prea ni se pare de la sine înțeles că acelea sunt lucruri firești, servite pe tavă în numele proniei cerești. Ei bine, nu sunt. Pentru a ajunge la acest nivel, în Occident s-a
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
constatarea că justiția începe, de bine, de rău, să funcționeze și că epoca butoanelor roșii și a firelor scurte a apus. Plini de procese, speriați că Parchetul va începe să-i caute serios prin conturi, oligarhii au intrat în sevraj. Obișnuiți cu înalta protecție asigurată de Ion Iliescu, a cărui singură preocupare a fost să garanteze liniștea pentru ca jaful național să se petreacă netulburat, s-au speriat de moarte observând că Traian Băsescu nu le întinde nici o mână de ajutor. În
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
de măciucă a condamnării comunismului a determinat o coalizare cum numai la priveghiuri și la catastrofe naturale mai vezi. Eficacitatea și viteza cu care a lucrat Comisia Tismăneanu i-a prins pe picior greșit pe absolut toți cei care se obișnuiseră că în România, atunci când vrei să îngropi o problemă, înființezi o comisie. Ei bine, comisia a lucrat ireproșabil, furnizându-i președintelui baza științifică pentru a condamna, fără urmă de ezitare, crimele comunismului și securismului din România. Cu o claritate de
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
putem merge mai departe." în ciuda banalității lor, aceste texte au reținut atenția lui Marin Sorescu, transformându-le în materie primă a unor poezii din volumul Unghi. în primul text, a operat câteva substituții: clăbucul tău, soare, în loc de săpun; fundamental în loc de obișnuit; cerului în loc de din baie; tine în loc de duș; lumina în loc de săpun; fericire în loc de frecat; pe pământ în loc de în spălător; când copiii în loc de copiii; și cele mai bune prosoape în loc de prosoape; moartea în loc de ce găsim. A obținut astfel poezia Matinală. în esență
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
Angelo Mitchievici Pentru cei obișnuiți cu Harry Potter, hi-tech-ul vrăjitoresc și disciplina cu aer de Cambridge și Oxford a ucenicilor vrăjitori, cu Cronicile din Narnia sau Stăpînul inelelor, o fabuloasă istorie a lumii cu personaje desprinse din Edda, Kalevala sau Beowolf etc., vor găsi altceva
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
acestea par a fi doar niște opțiuni aleatorii, cercetătoarea clujeană reia, pe urmele lui Seymour Chatman, cea mai la-ndemână dintre întrebări: de ce? Și cele mai nuanțate seturi de răspunsuri. Iată un exemplu: "ŤEste de mirare - observa Chatman - că studiile obișnuite de prozodie sunt atât de preocupate de detaliile analizei încât nu își află timp pentru a discuta la ce servește metrul, de ce poeții aleg să îl folosească și cu ce speranțe o fac. Nu am nici o nouă explicație vitală pentru
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
E adevărat că, fie și numai din pasajele reproduse aici, Horia Bădescu surprinde plăcut, ca un poet cel puțin de luat în seamă. Dar e la fel de adevărat că în jurul acestor pasaje nu mai întâlnim șarmul intuitiv cu care ne-a obișnuit deja Ioana Bot: "Ți s-a părut sau nu ți s-a părut?/ Cine să știe dacă-a fost ce-a fost?/ Din întrebările fără de rost:/ Cu viața ta poți spune ce-ai făcut?// A fost să fie că te-
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
dacă renunți benevol și fără remușcări la acest clișeu prăfuit, te trezești în fața unui film cu duritățile convenționale, plus ceva dialog ca de la mafiot la agent infiltrat, deci cu musca pe căciulă. Frank, dincolo de platitudinile violente cu care am fost obișnuiți de mici în filmele italiene cu mafioți, filme gen Caracatița, devine interesant, dar nu pentru mult timp, cînd face apologia meseriei - transformată în artă sau chiar într-un modus vivendi. Pentru că acesta ne lasă să credem că trăiește nu pentru
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]
-
sunt prima ființă umană care le pășește pragul de cel puțin trei ani încoace. Așa-i cu viața pariziană. Cartea lui Raicu se numește Avec Gogol șîmpreună cu Gogolț. Se deschide cu un pasaj din Dostoievski: ŤPe-atunci era un lucru obișnuit între tineri: se adunau doi-trei inși - Ce-ar fi să citim din Gogol, domnilor! - și lumea se-așeza și citea toată noaptea ť. Recitesc câteva pagini, la întâmplare, e absolut sigur că Raicu a petrecut mai mult de o noapte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
doua parte a lunii ianuarie, pe parcursul unui fermecător recital susținut la reședința ambasadorului Germaniei, E.S. domnul Klaus Scharioth. Ne-a oferit o salbă de miniaturi pianistice, pagini clasice și romantice, de asemenea un moment enescian mai puțin întâlnit în programele obișnuite de recital, anume Adagio din Suita în stil vechi. Să cânți acea salonardă miniatură beethoveniană care este populara pagină de album "Für Elise" evitând tenta languros romantică, redând noblețea sentimentului acestei muzici, constituie o performanță de care sunt capabili marii
Muzică și diplomație by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9924_a_11249]
-
capăt, în aiureala clipei. Mi se pare că ce am ascultat în spectacolul lui Mălăele, "Revizorul", de la Comedie, este un fel de esențializare a structurii ei muzicale. Am recunoscut greu linia. Nu mai erau compoziții interpretate live, să spun, cum obișnuia Dorina. Am întîlnit un tip de comentariu sonor, un clopot, de pildă, care își cîntă fie tînguiala, fie fermitatea, ritmuri care bat trecerea timpului - sunete de pendulă - care transformă ludicul în dramatic într-o secundă. Care vorbesc despre ce nu
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
tradiționale. Un Unu echivalînd cu o goace indistinctă în hotarele căreia sexele nu există decît sub forma potențială a unui androgin virtual. Grație acestei viziuni, creația omului nu va însemna decît despicarea unității inițiale și apariția unor jumătăți distincte cărora obișnuim să le spunem sexe. Sexele sînt rezultatul unei rupturi în urma căreia, prin diferențiere, iau naștere două ființe care nu au nimic în comun: bărbatul și femeia. Neavînd nimic în comun, bărbatul și femeia nu pot fi supuși unei comparații menite
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
pe vremuri, și nu doar în romanele polițiste, erau români-români, de-ai noștri, un Vasilescu, un Ionescu, un Popescu... Dar și când om intra noi, de-a binelea, în Ea, să vedeți!... Cei 50 de ani de învățământ politic au obișnuit românii cu ideea că cine câștigă mai mult, (chiar pe merit) e un bandit, un hoț, ce trebuie denunțat, pedepsit; iar dacă nu, supus disprețului public. Cei ce trebuie să-și declare azi averile au în sinea lor, o mentalitate
Șmecheria cu ghivent by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9967_a_11292]
-
mei să o enerveze pe dificila Catarina dacă ar fi pus la îndoială relatarea ei, nu înțeleg de ce nu au făcut-o mai târziu, dacă adevărul ar fi fost altul. Întotdeauna au subscris la versiunea bunicii, și treptat m-am obișnuit cu gândul că sunt o pasăre rară. În ajunul nașterii mele se prăvălise peste munții din Sintra furtuna cea mai teribilă de care-și mai amintea cineva. Zorile apăruseră înfășurate în nimbuși foarte coborâți, atât de încărcați de cumuluși în
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
așa, de o lamentație evreiască autentică, foarte puțin prelucrată muzical. Tema se repetă. Iarăși și iarăși. Actorii își continuă căutarea. Mișcările sînt sacadate, precipitate, unele, repetitive, altele, mișcări spasmodice care ar vrea să alunge urîtul, coșmarul, frica. Încep să mă obișnuiesc cu întunericul. Sînt pe scenă, aproape de frămîntarea lor. Descifrez chipuri și trupuri de actori pe care îi cunosc bine. Le urmăresc corpurile atît de expresive în desenul de pe scenă. Performanță. Recunosc stilul coregrafei Vava Ștefănescu. Mișcări complicate, cu o stilistică
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
aș fi trăit toate acestea, încât să n-am dreptul să afirm că astfel este adevărul? Cine să aibă dreptul de a povesti aceste lucruri în locul meu, altfel decât așa cum au apărut aici?... Nimeni, decât eu. Dar eu m-am obișnuit ca oamenii să nu mă creadă și să mi nege existența zilnic, să încerce să se războiască mereu cu adevărul existenței mele... încercare inutilă, pentru că adevărul este acela care este, iar neîncrederea sau limitarea lor nu are cum să desființeze
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
bon appétit". După masă am fost serviți cu niște cupe mari de șampanie Pommery. Nu mai băusem șampanie de ani de zile. Ministrul Muncii, bucovinean de felul lui, a amestecat șampania cu niște vin roșu. Se pare că așa se obișnuiește în centrul Europei. Curată barbarie! 26 decembrie - Reiner Biemel s-a întors acum câteva zile din deportare după o absență de unsprezece luni. A fost ca o înviere din morți. în cursul acestor unsprezece luni mi-a scris de multe
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
Evenimentului", în articolul O tristă afacere 24, declară mai întîi că nu are nimic de zis despre C. Stere, reiterînd însă injuriile 25. În continuare, sînt relatate întîlnirea martorilor, neînțelegerea lor, precum și faptul că ai săi au dresat, cum se obișnuia, un proces-verbal, apoi noile vizite făcute lui de către martorii lui Stere, prima, în care le-a atras atenția asupra procedurii neobișnuite și, la cererea de a li se indica o soluție, le-a amintit "codul", care impunea în cazul că
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]