3,019 matches
-
prezent sau în viitor. Trăim o iluzie de proastă calitate, perpetuată datorită abundenței momentului, departe de realitatea viitorului pe care sunt dator să o prognozez. Valuri de schimbări sunt în fierbere, declanșate de un viitor competițional și restrictiv pentru energie. Obișnuința noastră de a dispune de petrolul ieftin și de abundența de energie, care sunt în mod esențial legate de existența noastră cotidiană sunt aproape pe sfârșite, numai dacă se vor ivi schimbări fundamentale în privința asigurării energiei. Chiar și președintele George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
în frică. ă Vera. Ce ai făcut? ă Totul este în regulă. Încercă el să o liniștească cu un zâmbet. Vreau doar să stăm de vorbă. Ar fi mai bine dacă aș intra. Deși prin definiție supunerea era clar o obișnuință de-a ei, Lilia refuză să deschidă ușa mai larg. Ochii ei îl implorau să o lase în pace. Avea privirea abătută a celui care are ceva de ascums, însă tânjește după confesiune. Cu panică în ochii se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Numele? ă Nu-l știu, excelența voastră. Nu este treaba mea să mă interesez de numele clienților. ă Te pot aresta drept complice la o crimă foarte gravă. Dar Salitov era distras. Amenințarea a fost făcută fără convingere, aproape din obișnuință. Ești vinovat de ajutorul și găzduirea unor oameni căutați de poliție, adăugă el repede, amintindu-și de poziția sa. ă Nu am știut că sunt căutați de poliție, excelența voastră. Patronul vorbea cu șiretenie măsurată. Dacă aș fi știut, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lăsat să plece? — Din cauza lui Matthew. — L-ai sedus fără drept de apel. După ce ai plecat mi-a zis că voia să te prezinte tatălui lui, familiei. Dacă nu te interesa, de ce ai mai Început? Kitty tăcu o vreme. — Din obișnuință. — Nu pentru că te-a lăsat Matthew cu ochii-n soare? — Și de asta. Înainte de a-și putea aduna gândurile, un bărbat masiv, roșu În obraji, cu ochii umezi, se Îndreptă spre ea cu un pahar de scotch În mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
întrebă fiica lui, În această etapă a vieții și o zi se simte, dar câteodată, spre norocul meu, pare mai bine. Câinele Găsit, acum că are acest nume, așa va trebui să-i zicem, sau câine, nume care, din puterea obișnuinței, se impune și el, sau animal sau lighioană, care merg pentru orice nu face parte din regatul mineral sau vegetal, totuși, din când în când nu ne va fi cu putință să scăpăm de aceste variante, doar pentru a evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
le reveneau. Nu va fi ușor, omul nu e un lucru pe care-l lepezi într-un loc și-l lași acolo, omul se mișcă, gândește, întreabă, se îndoiește, cercetează, vrea să știe, și, dacă e adevărat că, silit de obișnuința conformismului, pare, mai devreme sau mai târziu, că s-a supus obiectelor, să nu se creadă că supunerea este, în toate cazurile, definitivă. Prima problemă pe care noii locatari vor trebui s-o rezolve, cu excepția lui Marçal Gacho care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai spus, cred, și alte lucruri care l-au îngrozit pur și simplu pe bietul meu profesor... că nu-l iubești pe Dumnezeu dacă nu te îndoiești din când în când de el, că aceia care-l invocă din pură obișnuință, mecanic, nu fac decât să-l ucidă puțin câte puțin prin plictiseală și că orice smerenie prelungită ne-ar fi fatală deoarece l-ar împinge pe Dumnezeu să devină tiranic, de aceea suntem condamnați la suferința de a sfida uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și având conștiința Împăcată că acumulam piese pentru o parodie de mozaic, creierul nostru se obișnuia să caute legături, legături, legături Între un lucru și oricare altul, iar pentru a o putea face În mod automat trebuia să capete niște obișnuințe. Cred că nu mai e nici o diferență, la un moment dat, Între a te obișnui să te prefaci că crezi și a te obișnui să crezi. E ca și cu spionii: se infiltrează În serviciile secrete ale dușmanului, se obișnuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lumini nu se zăreau nicăieri, pe o rază de cine știe câți kilometri. Existau niște tensiuni Între garibaldini și badoglieni, se zicea că În seara luptei badoglienii se repeziseră asupra dușmanului strigând „Înainte, Savoia“, dar unii dintre ei ziceau că era În virtutea obișnuinței, ce-ai vrea să strigi când pornești la atac, asta nu Însemna că erau neapărat monarhiști și știau și ei că regele avea culpe mari. Garibaldinii rânjeau, poți să strigi Savoia doar dacă dai atac la baionetă În câmp deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
contractase o răceală păcătoasă și gonoree, a declarat Parisul epuizat, cu locurile lui ascunse populate doar de turiști și spirite burgheze. Wakefield și-a sorbit ultimul espresso supraevaluat la o tejghea din Gara de Nord, rememorînd blestemul lui Baudelaire Împotriva plictiselii: „Din obișnuință, cultivăm remușcarea, așa cum cerșetorii Își hrănesc păduchii“. Funcționari de birou mișunau În jur, grăbindu-se spre casă, spre jumătățile lor nemulțumite. Auzi o americancă plîngîndu-se unei prietene de soțul ei francez: — Nici nu mi-ar păsa că fute tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dar de cele mai multe ori doar răsuflau ușurați. Acum, Înlăuntrul lui Maggie, Wakefield vede trecutul cu claritate; filmul se derulează odată cu mișcările ei lente. TÎnărul Wakefield studia Împrejurimile ca un hoț, atent la arhitectura colțurilor, a umbrelor, cu ochiul antrenat de obișnuință. Chiar și cînd s-a maturizat a continuat să se uite după locuri bune de pitit. Raza drumețiilor de weekend ale părinților s-a extins, odată cu setea lor de „cultură“. Au trecut de la picnicuri simple și atracții de margine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
credit va fi respins și el va trebui să dea o telegramă la banca lui din Bahamas să ceară niște cash. Apoi se vor sui În patul pregătit pentru noapte cu cearceafuri din in fin și vor face sex din obișnuință, mecanic. Dimineața, ea va fi deja plecată, iar bilețelul pe care i-l va lăsa lîngă capul ce Începe să chelească va spune „Ajunge.“ CÎnd bătrînul Îl va găsi, va face o baie Îndelungă, va trage pe el un halat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
păr lung-lung vreun an, legat cu elastic, n-am mai suportat, iar m-am ras. Acum ne tunde Aurel. La mine crește părul mult mai tare decât normal, mai ales în frunte, se înalță tot mai mult și mai mult. obișnuința cu bronșita Bolnav și acum sunt, dar e obișnuință, am bronșită cronică, nu contează pușcăria sau afară. Nu mai simt. tortul Am 28 de ani. Am petrecut trei zile de naștere la pușcărie. Sunt ca afară. Nu-mi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai suportat, iar m-am ras. Acum ne tunde Aurel. La mine crește părul mult mai tare decât normal, mai ales în frunte, se înalță tot mai mult și mai mult. obișnuința cu bronșita Bolnav și acum sunt, dar e obișnuință, am bronșită cronică, nu contează pușcăria sau afară. Nu mai simt. tortul Am 28 de ani. Am petrecut trei zile de naștere la pușcărie. Sunt ca afară. Nu-mi place să mă serbez, că e între Crăciun și Revelion și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să-și facă probleme în cazul de aici. Aici intervine o altă problemă. Oamenii se gândesc: „Ce mi-a făcut ăla ca să-l omor?“. Dacă e o ceartă, nu ne înțelegem la un preț, ne împăcăm așa, a devenit o obișnuință. Ne certăm din orice, dar nu ajungem să ne omorâm între noi. Să fie unul mai șmecher, mai mare să mă lege de pat, să mă violeze, ăla poate să fie conștient că, oriunde mă întâlnesc cu el și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ereziile” inovatoare în perspectiva mai largă a istoriei modernității. Inaderența temperamentală față de Dadaism (pe care îl acceptase în principiu, fără însă a-l lua în serios) devine acum manifestă: „De la începutul Evului modern și pînă acum, strigătelor de uimire ale obișnuinței bruscate urmau sancțiunile. Tăcerea, arderea pe rug sau retractarea, temnița și batjocura, aceasta însă rezervată îndeosebi delictelor literare și artistice. În cele din urmă, inovatorii sucombau sau triumfau (...). Astăzi însă (...) îndrăznețul și bizarul e primit cu un relativ calm, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
e o „bufonerie lucrată lucid, parodiind descripția cadrului în romanele curente și făcînd o serie de calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor”. „Absurditatea cea mai izbutită” este „Ismail și Turnavitu”, „portretistică solemn academică și parodie a obișnuințelor burgheze, în care se face mereu confuzie între cele trei regnuri, animal, vegetal și mineral”. În fine, prin lentila estetică modernistă a autorului „Cursului de poezie” producțiile urmuziene se văd ca niște simulacre ludice placate pe vid: „A avea aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oamenii se obișnuiesc că nu contează ce crezi. Contează ce spui. Și fiecare spune ceea ce i se cere să spună, ceea ce simte că trebuie să spună, dacă ține să-și apere pielea. La început o face din silă, apoi din obișnuință. Și, după aceea, mulți o fac din interes. Rezultatul? Îl cunoști. L-ai văzut. Încet, încet, fiecare înțelege că toți cei din jur mint, se prefac, au grijă să nu riște. Și se întreabă: de ce eu aș proceda altfel? Ideea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
evaporată, Îndrugă ceva referitor la faptul că Îi venise așa, dintr-o dată, poftă de ea. Dar nu era așa - chiar dacă avusese chef de ea, acum Îi trecuse și, pentru a nu se retrage În mod nedemn, continua, bazându-se pe obișnuință, pe mecanica hipnotică a mișcării, forțându-se să se sustragă acelei situații care-i părea ridicolă și nepoetică, și să și-o alunge din minte pe Tecla Molinari. Mai bine s-ar fi gândit la pubisul ras al Majei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
el nu erau doar un capriciu, nici nu-i ceruse să-l părăsească pe tatăl lui, iar această confesiune inutilă ar fi stricat totul. Elio nu avea nici vină, nici merit pentru ceea ce se Întâmplase În după-amiaza aceasta. Posibilitatea, finalitatea, obișnuința, abandonul - totul zăcea În ea. Umblară mult, În tăcere, un timp care părea infinit. Din când În când, pe peretele galeriei se deschidea câte o nișă. Maja recunoscu un extinctor, un interfon, o scară extensibilă, o găleată. Până când În fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acestea, îi plăcea noua postură și simțea că și Pampu este satisfăcut. Când Mașcatu intrase în cameră, adus de Iscru, îl identificase ca pe stăpânul nemilos, care trebuia pus la punct. Pur și simplu se ridicase de pe ladă sub impulsul obișnuinței. Apoi se îndreptase spre vătaful care îi punea întrebări și-i răsese un pumn în ochi. Omul căzuse în nesimțire peste trupul firav al lui Iscru, iar în încăpere se lăsase o liniște absolută. Imediat fusese năvălit de un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fiecare zi. Surorile vorbeau despre toate astea în cortul roșu, în care intrau întotdeauna cu o zi înaintea tuturor celorlalte femei din gospodărie. Probabil că în primii ani, când ele erau singurele femei de acolo, își creaseră un fel de obișnuință în corpurile lor și asta făcea ca sângele să apară la ele cu câteva ore mai devreme decât la celelalte femei. Sau poate că era pur și simplu dorința lor să petreacă o zi doar între ele. Oricum, femeile lucrătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
unde se duse, trecînd prin apa care-i ajungea la glezne, să-și ascundă scuterul acvatic Într-o scobitură a stîncii astfel Încît să nu poată fi văzut din vila familiei Pérec. Totul, În mai puțin de un minut. Puterea obișnuinței. Urcă În liniște treptele săpate În piatră și se opri brusc văzînd-o pe Marie despărțindu-se de Chantal. - Te implor, Marie, dă-mi Înapoi brățara. - Nu pot, Chantal, e probă la dosar. Dar, pe cît va fi cu putință, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Totul va reveni la normal. Înseninată de gîndul ăsta, Împinse ușa fabricii de faianță, cufundată În penumbră. Apăsă În zadar Întrerupătorul care acționa iluminatul atelierelor și se Încruntă. Precaută, străbătu În tăcere atelierul rezervat pictării obiectelor, fofilîndu-se fără probleme, datorită obișnuinței, printre rafturile suprîncărcate cu vase din faianță care așteptau să fie pictate. Figurinele albe aliniate ca la paradă aveau ceva marțial În Înfățișare și păreau c-o urmăresc cu ochii lor fără pupile În timp ce Înainta spre treptele care urcau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
remarcă frumusețea Annabellei cu un ochi oarecum distrat. Pe băieți nici nu-i băgă În seamă. De mult trăia Înconjurat de tineri, iar dacă ideea de a-i cunoaște pe fiii Janinei Îi trezise o vagă curiozitate, era probabil din obișnuință; de fapt, În mod evident, Îi erau total indiferenți. Îi lăsă În mijlocul proprietății, spunându-le că pot să-și ridice corturile unde vor; voia să se culce, de preferință fără a mai Întâlni pe nimeni. Fizic, Întrupa Încă tipul bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]