1,688 matches
-
simplu: „Este vorba de tineretul din închisori, cel legionar, nu de cel de care vorbești Dumneata”. Ecoul acestui fapt, pe lângă altele similare erau de natură să-l înnebunească pe rege, apărându-i mereu Codreanu și legionarii lui, ca o fantomă obsedantă a vinovăției sale. Se simțea înconjurat spiritual de legionari și în exteriorul și în interiorul țării, de cei care ar fi stat gata de moarte în jurul tronului, dacă nu ar fi făcut greșeala de neiertat, să-i ucidă ca pe niște
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
-i zdruncine veridicitatea și planul realității probabile, construit din informații sigure, puse cap la cap într-o succesiune și o interpretare logică a bunului simț, care conduce la ideea unei asasinări sadice de o cruzime diabolică, sub semnul unei precipitări obsedante. Vom începe prin a reda mărturisirile directe în legătură cu cele întâmplate, din care se vor putea deduce convingerile martorilor, care au trăit în preajma evenimentului. începem cu mărturia lui Dumitru Banea, cumnatul și prietenul de inimă al lui Nicolae Petrașcu din cartea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de clopote (1999), roman inițiatic, poetic și alegoric, merge pe aceeași conjuncție dintre tema religioasă (cristică) și tema poetului, mizând pe amestecul de lirism, poezie, „poveste” și parodie, (auto)ironie, umor savuros, livresc. Romanul încheie o anumită etapă, legată de obsedanta temă a morții (ca viață), a dublului și a interiorului (un complex, asumat, al lui Iona). Cele trei volume de proză poetică sunt oarecum pandantul, în materie de sensibilitate și tipologie poetică, al poeziei lui Ioan Es. Pop. De altfel
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
viziunile lui Arghezi, Blaga și Fundoianu, apropiate universului propriei imaginații. Volumul Dacă poezia mea... (1996) are în centru metafora telurică a țării de naștere și a Israelului, lumina solară umplând boabele grâului, germinația și stingerea alternând. Livada și pomul roditor, obsedante la D., au echivalențe biografice, mărturisite în prefața cărții, căci el se consideră „transplantat” în Israel, în „livada încâlcită a vieții”. Privirea retrospectivă cuprinde imaginile Târgoviștei patriarhale cu castani, ale crâșmelor cu cântece țigănești vechi ca și vinul. Panorama portuară
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
unui domnitor aparent bicisnic, temător și șovăielnic. Astfel poate urzi, la adăpost de rele, țesătura unui plan pe care îl înfăptuiește cu infinite precauții. Unitatea de timp, generatoare de tensiuni și reglând ritmurile piesei, este dată de cele trei zile obsedante („peste două zile, trei...”) pe care - refren temporizant - domnitorul le invocă mereu. E intervalul de care ostatecii sloboziți din captivitate au trebuință pentru a se înapoia teferi în țară. Fragilitatea părelnică a lui Vlaicu, docilitatea lui pusilanimă, măgulelile, la care
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
a propriei existențe sufletești, spirituale, expresia sui-generis, modernistă și nonconformistă, a unei atitudini contemplativ-filosofice. Experiențe intelectuale negative, revelații triste, imaginea lumii ca amestec întâmplător de elemente disparate, evoluând haotic, perceperea vieții ca efect al unor jocuri absurde și, peste toate, obsedanta conștiință a sfârșitului îi alungă toate iluziile și îi provoacă o suferință profundă. Cu sufletul înfrigurat de spaima trecerii și a morții, cu spiritul tragic debusolat de lipsa oricăror repere certe, poetul vede un remediu doar în călătoria spre starea
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
împuns de cuget”, se lamentează, socotește, se spovedește. Descoperă lumea mirat, dar se mișcă fără stinghereală, fără multe spaime și nedumeriri, ceea ce ar putea trimite la sentimentul apartenenței la un spațiu comun, european. Întoarcerea spre stările din țară este însă obsedantă. El spune lucrurilor pe nume, cu bun simț și mâhnire, neocolind vina lui și a altora. Critica, acumulată treptat, vizează întreaga întocmire socială, de la domn, boier sau negustor până la țăran. Nimeni până la G. nu înfățișase cu atâta luciditate și amărăciune
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
un mic roman lax) vehiculează motivele curente în proza optzeciștilor, aparținătoare biografismului minimalist, cotidianului prozaic (viața particulară a tânărului profesor din mediul rural, stagiul militar, erotismul juvenil, practica studențească, excursia la munte, tema părinților și, în legătură cu aceasta, ecouri din problematica „obsedantului deceniu”ș.a.). Nu anecdotica e importantă, ci tratarea ei. Poziția auctorială e flegmatică, aparent expurgată de afectivitate, „obiectivistă”. De sub cenușiul nespectaculosului răzbat totuși, semnificate implicit, zbateri sufletești și combustii intelectuale pentru care scriitura „măiestrită” se dovedește a fi un revelator
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
și pasaje „incriminate” din opera prozatorului. Studiul mai cuprinde pertinente investigări critice cu privire la tema „dispariției țărănimii” și la romanul Cel mai iubit dintre pământeni (cu focalizarea comentariului asupra protagonistului acestuia, Victor Petrini), interpretat ca fiind nu doar un „roman despre obsedantul deceniu”, ci o operă cu o tematică ontologică, cognitivă și morală care transcende prin semnificațiile sale momentul social-istoric vizat în primă instanță, un roman existențial, cu dimensiune metafizică, cu trimitere la chestiuni dintre cele mai neliniștitoare pentru condiția umană. Volumele
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
literatură În anii 1950 sub acuzația de convenție burgheză, umanizează, printr-un aparent derizoriu efect de realitate, o colonie de personaje participante la doar două catregorii biografice: eroi sau antieroi; prin cvasiinvizibilitatea ei, toposul muștei revine la sugestia unei absențe obsedante, iar prin numărul infinit pe care-l sugerează, generic, musca, se referă la cel mai banal - și, deci, autentic - cotidian. Dacă În Lac detectivul Chopin se folosește de muște cărora le implantează microfoane, musca apare, puțin mai tîrziu, tematizată În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tradiționalist: unul mai puțin spectaculos decît cel consacrat, o versiune soft unde cinismul și flegma dispar, unde se infiltrează umanismul, lirismul, convivialitatea, lumini lirice aruncate pe strîmtele coridoare ale ființei. Unde rămîn, Însă, turbulența referinței, simplitatea perversă a sintaxei, ritmul obsedant, geografia exilului, personajul fără prea multe Însușiri, suspendarea voinței totalizante. Am avea astfel minimalismul forte, impersonal și minimalismul umanist, cald, care se manifestă independent pe scena literară franceză. Cum primul e radical și inedit, contactul cu publicul rămîne restrîns. Dintre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sub ei nu se vor mărita. Volumul de povestiri Eternitatea e după colț (1972) analizează avatarurile unor forme de pasiune aflate la granița dintre așteptare și împlinirea ei. În A murit pasărea albastră, bunăoară, pe fundalul fricii de moarte, devenită obsedantă în cazul lui Pop, iubirea pare să fie modalitatea salutară de supraviețuire. În realitate, legătura indestructibilă dintre Cris și Tom se sfârșește într-un joc amăgitor, ce destramă valoarea oricărei declarații. Pasiunea devine dorința covârșitoare de a-l supune și
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
domeniului fantastic, ceea ce oamenii acceptă fără uimire. Realismul magic aplicat la realitățile sociale din comuna Vintileasa oferă un amalgam insolit și captivant, tratat cu o ironie conținută. Se folosesc adesea și trimiteri la tehnicile „textualizării”, într-o epocă de discuții obsedante despre modul de alcătuire a unui text. În Cântarul, de exemplu, Agripina Popescu descoperă în piață că un cântar public cântărește fără fise. Se formează imediat o coadă imensă, lumea se înghesuie la chilipir, până când cântarul obosește și cere bani
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
și de a-și ajunge după măsura adevărului și a iubirii puse în el”). Omul în cosmos, cu avânturile lui de contopire, de dezmărginire, de iluminare, urmate de eșecuri, de momente de cădere, de spaimă de neființă constituie și tema obsedantă a volumelor de versuri propriu-zise: Poezia (1983) - alcătuit din definiții ale poeziei, urmate de poeme, Pasărea Phoenix și În adâncile fântâni ale mării. Un spirit riguros, sever (dar nu uscat) disciplinează expresia tragică a sentimentului azvârlirii în lume: „Coboare îndurare
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
unui poet damnat, conștient de limitele sale (Căzut din Rai). Poetul-actor are obsesia unui spațiu limitat, închis precum scena, răsturnat între cerul albastru și apa care îl reflectă, uneori văzut chiar ca „un măr între două ferestre”. Dar și mai obsedantă pentru el este ireversibilitatea timpului, pierduta Euridice, spre care nu poți întoarce privirea decât pedepsit de amintire: „Păstrez șuvița ta de păr, / răsplată, / pentru durerea de-a fi uitat” (Târziu). Tot așa cum, oscilând între scenă și realitate, se naște un
IANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
puncte împreună, ca la un roman”). Totalitatea scrierilor lui H. nu reprezintă decât o punere în practică a acestor principii. Dragostea, gelozia, moartea, singurătatea determinată de o prea mare luciditate, complacerea în nefericire sunt forme sub care se inserează nevoia obsedantă și permanentă a analizei, a cunoașterii de sine, care - fatalmente incompletă - înregistrează și eșecul cunoașterii celuilalt. Acest efort tragic de a se înțelege pe sine ca o garanție a explicării faptelor celorlalți se poate identifica drept element esențial, caracteristic întregului
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
florilor de măr sunt imagini recurente uneori în poemele erotice, având inflexiuni de romanță. Zăpada, iarnă a sufletului, e totodată „oracol sfințit cu alb și lună”, metaforă a evanescentelor momente de grație captate în capilarele distihurilor. Progresiv, sentimentul timpului devine obsedant, iar preferința pentru expresia simplă se conturează mai ferm. Renunțarea la metaforă și la imaginea bogată comportă însă și un risc: diluarea substanței și alunecarea în prozaic. Ceva din efuziunile poetului trece în lucrările de istorie literară scrise de D.
DAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
simplu ca o mare singurătate într-un ocean de moftologie caragialiană, o solitudine narcisiacă, dorind să-și construiască „egologic” lumea, înghițind marile texte occidentale ale postmodernității într-o intertextualitate interesată, în final, exclusiv de subtextul autorului. De aici și imaginea obsedantă, mitul personal al autorului: păianjenul, figură prin excelență a textului și textuării. Împreună cu Florin Iaru, Traian T. Coșovei și Ion Stratan, C. a debutat în volumul colectiv Aer cu diamante (1982), adevărat manifest al poeziei Cenaclului de Luni de la Filologia
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
literaturii fanteziei și inocenței pentru a arăta că o evadare din universul concentraționar tot mai este posibilă. Lamento pentru peștișorul Baltazar (1968), ciclu de mici poeme suprarealiste compuse între 1946 și 1948, inaugurează câteva teme și procedee ce vor deveni obsedante: tema călătoriei spre un punct-centru, numit în această perioadă Vechiul Oraș, iar mai târziu, în perioada prozei - Orașul, realizarea călătoriei într-o lume la granița realului cu ficționalul, în care amănuntul descripției exacte servește construirii unui decor ce nu aparține
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
se confruntă o sensibilitate de adolescentă hotărâtă să devină genială. Memoria ca zestre (I, 2003), jurnalul tinereții, încearcă să impună imaginea îndrăgostitei care înșală fără să se implice sentimental, dar nu ascunde și nu cruță „naivitatea” politică a autoarei în „obsedantul” deceniu. SCRIERI: La scara 1/1, București, 1947; Sufletul nostru, București, 1949; An viu nouă sute șaptesprezece, București, 1949; Nică fără frică, București, 1950; Ce-a văzut Oana, București, 1952; Horea nu mai este singur, București, 1952; Tinerețe, București, 1953; Florile
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
În 1983 Stancu Ilin publică un text inedit al lui Liviu Rebreanu (un discurs ținut în 1941 pe scena Teatrului Național din București, în care e omagiată personalitatea lui O. Goga) sau reproduce câteva dintre opiniile lui Marin Preda despre „obsedantul deceniu”. E de reținut tot aici și ancheta Există o generație Labiș? Marcel Pop-Corniș tălmăcește din romanul lui Ken Kessey, Zbor deasupra unui cuib de cuci, Maria Ivănescu din Moarte pe credit a lui Céline, Modest Morariu din Cioran, Ioan
ALMANAH „LUCEAFARUL”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285266_a_286595]
-
Veghea bătrânei doamne Gall (1973), raportul dintre tehnica psihologică (rememorarea, indefinitul reacțiilor, solitudinea chinuitoare și, din nou, complexul vinei) și cea narativă (cadru cu totul formal) se precizează în favoarea celei dintâi. Bătrâna eroină (realitate sau numai ficțiune) devine o prezență obsedantă pentru personajul narator. Într-un proces desfășurat cu hipnotică lentoare, se clarifică o existență vinovată. Casa Emilianei (1975), deși operează cu aceleași motive, se construiește nu monovalent, ca până acum, ci plurivalent, fiind, pe de o parte, o însumare de
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
autorului, Cu fața spre ceilalți (1971), cuprinde schițe și povestiri al căror stil alert și nervos încearcă surprinderea amănuntului semnificativ în banalitatea situațiilor cotidiene. Personajele sunt creionate din câteva gesturi și vorbe definitorii (precum bețivul din bucata Mozaic, care repetă obsedant aceeași propoziție), într-o proză construită din fragmente de dialog juxtapuse aparent la întâmplare (Meandre), urmând capriciile unei inteligențe ludice. Ca dramaturg, A. este interesat îndeosebi de situațiile-limită: refăcând, din perspectivă morală, procesul celor care au intrat în pușcăriile comuniste
ALEXANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285246_a_286575]
-
perspectiva construcției formale a operei, abilitatea dramaturgului de a sugera procesul prin care medicul ajunge să comunice cu vocile obscure din straturile profunde ale psihicului lui Ducu Câmpeanu (un alter ego al autorului), prin trecerea gradată a amintirilor unui trecut obsedant (moartea soției inginerului, greva spontană a muncitorilor din subordinea sa) din memoria răvășită a pacientului în discursul echilibrat al unei înțelegeri care vine însă prea târziu. Nimic despre Hamlet (1995; Premiul Uniunii Scriitorilor) aduce în scenă „realitatea lichidă” a perioadei
ALEXANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285246_a_286575]
-
și scrie pe furate, atunci când circumstanțele i-o permit. Poezia se naște în existența lui intermitent, după o logică a accidentului: ocazia marchează improvizația și improprietatea unei vieți care nu era destinată literaturii. Putem vedea însă aici, în această subliniere obsedantă a oportunității, un sens al interogațiilor și căutărilor într-o cultură literară care se face din "nimic". Figura ocaziei ilustrează sentimentul unei realități care, chiar dacă nu permite profesionalizarea activității scriitoricești, e în întregime deschisă spre literatură. E o posibilitate înscrisă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]