90,777 matches
-
practicată cel mult pentru traseele internaționale: individualizarea prin nume era pe atunci oricum riscantă, chiar în cazurile în care tradiția o impunea (pentru străzi ori licee). Vorbind aici, altă dată, despre specificul statistic al numelor de străzi din orașele românești, observăm că foarte multe aveau (și multe au încă) nume neutre - de plante, obiecte, sentimente -, fiind defavorizate atribuirile de nume de persoane - care puteau deveni peste noapte indezirabile. Oricum, înregistrarea de tip birocratic, prin sigle impronunțabile (în cazul majorității instituțiilor) și
Trenuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17766_a_19091]
-
procrea - totdeauna - în matrice gemelara (că la Michel Tournier) și sfîrșind cu raportul dintre fragilitatea umană și Răul istoriei. Dincolo de problematica violenței - mărturisita de scriitoare ca fiind unul dintre impulsurile care au împins-o în fața foii albe de hîrtie și observată de critică de întîmpinare, aș vrea să mă opresc asupra unui alt fel de "violență", aceea a seducției pe care scriitura d-nei Sylvie Germain o exercita asupra lectorului, simțită în primul rînd că pe o extraordinară presiune asupra retinei "agresate
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
Bovnoczki, care, deși nu i-a ieșit rolul Lelio din Mincinosul de Goldoni, are date depline de a-și găsi un drum și Mihăiță Calota, excelent în rolul Pantalone, tot din Mincinosul, un tînăr extrem de ambițios pe care l-am observat și de-a lungul facultății, la examenele de an. Profesorul Mircea Albulescu și asistenții săi au pregătit un repertoriu mai larg, încercînd să releve valențele citor mai mulți absolvenți de la această clasă. Spectacolele au fost: I love you, Amerika! un
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
Gabriel Dimisianu Cititorii României literare au observat, desigur, că articolele publicate în această pagină sub genericul "Actualitatea" își propun și altceva decât numai să cadă, cu strictețe, pe "actualități". Sfera actualului este mai cuprinzătoare și există evenimente din trecut care, prin semnificație, prin mesaj, spun mai mult
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
profesorul Henry Cooper de la Indiană University publică o recenzie nimicitoare, demonstrînd precaritatea surselor și fragilitatea analizelor lui Kaplan, New York Times plasa volumul în cauză între cele zece cele mai importante cărți ale anului 1992. Rar mi-a fost dat să observ un asemenea contrast între opinia savanților și aceea a celor care direcționează curentele culturii de masă. Nu vreau să fiu greșit înțeles: există pasaje memorabile în cartea lui Kaplan, inclusiv în capitolele despre România, Croația și Grecia (eu insumi am
Pericolul lecturilor prezidentiale by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/17812_a_19137]
-
în limba română, 1998, p. 183, ca despre o tendință a limbii populare: extinderea analogica a vocativului în -e la nume masculine care au nominativul în -a: "M-ai învins... Maradoane!" ("Tineretul liber - Supliment literar-artistic", 27, 1990, 11). Chiar dacă, așa cum observăm de la început, procedeele de acest tip produc un umor destul de rudimentar, ele exploatează totuși resurse specifice ale limbii - și merită, de aceea, să fie luate în seamă.
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
cititorului, așa cum s-a petrecut. Tonul narațiunii se relaxează brusc, păstrînd doar acea acuitate a percepției la care mă refeream mai devreme. Omorul pare relatat de Santiago însuși, un Santiago ieșit însă din propria-i piele, si astfel capabil să observe detașat ce se întîmplă: cîte lovituri de pumnal îl străpung, care este expresia de pe figură asasinilor, chiar și primul țipat de durere al victimei, toate detaliile crimei par înregistrate de un martor imparțial, dar parcă și de protagonistul însuși. Această
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
dintre care as aminti Fefeleaga) și prin evocarea unui anume fantastic țărănesc (din țară moților, pe care a cunoscut-o bine). S-a avîntat și în zona românului, unde, după cîteva rateuri, izbutește, în 1913, prin Arhanghelii, care, cum a observat și dl Mircea Zaciu, tinde să se constituie, după Mara lui Slavici, într-o icoana a vietii ardelene sondata în straturile ei fundamentale. Ceea ce a publicat de aici înainte (inclusiv în materie de român dar și în proza scurtă) nu
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
acest an, când am ajuns la București la câteva zile după închiderea Târgului de carte. Librăriile gemeau de noutăți, așa încât n-a fost greu să le propun câteva lucrări tocmai ieșite din tipografii. Cum, două sau trei seri mai devreme, observasem că "americanii" mei nu erau indiferenți la șarmul vechilor cântece românești, am adaugat teancului de cărți și câteva C.D.-uri cu muzica Mariei Tănase. "Ia uite", a exclamat unul dintre ei, "un cântec pe care nu l-am mai auzit
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
în care se stabilea diferența dintre caracterul subiectiv său obiectiv al procedeului) și mai ales de Iorgu Iordan, care dedică fenomenului un intreg capitol al Stilisticii sale din 1944. Examinînd listele bogate de exemple furnizate de cei doi lingviști, se observă că nu sînt multe formațiile expresive anterioare care să intre în modelul construcției cu prepoziția de: un aparent similar bine de bine a fost deja explicat de Iorgu Iordan că frază eliptica, în care de e conjuncție ("e bine, dacă
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
și ironice, deopotrivă vehemențe și superficiale. Faptul intra in regula jocului postmodern, care are în vedere o epiderma, nu e așa, fierbinte. Despre înlocuirea hermeneuticii moderne printr-o erotică postmodernă a textului a vorbit deja Susan Sontag: ar fi de observat în plus că plăcerea pielii nu este la postmoderni, o dată cu frigiditatea lor față de sensul de dedesubt, cu desăvîrșire fără consecințe; mîngîierile pe care ei le preferă analizelor devin un joc cu focul. Arse, în contactul cu epiderma lumii și artei
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
Reproducem aceste fragmente, dată fiind actualitatea lor excepțională. * * * "15 octombrie 1873 În ultimul nostru articol pe teme de politica internațională (...) al revistei... vorbind despre faptul că există semne de agitație politică romano-catolică în favoarea restaurării suveranității papei, semne care pot fi observate în Europa, am amintit, printre altele, de două scrisori interesante: cea a papei, adresată împăratului Wilhelm, și cea a împăratului Wilhelm către papă. Am promis să dăm aceste scrisori publicității. Ele datează încă din august, anul curent, însă au fost
Scrisoarea Papei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17836_a_19161]
-
și anume într-una esențială. Dacă n-ar fi scris articolul pe care-l publicam în paginile 3, 12-13 și 14, eu tot aș fi scris editorialul, la a cărui idee țin și care ma desparte de dl Grigurcu. Am observat mai demult că reacția la Călinescu vine îndeosebi dinspre generația de dinaintea noastră, aceea care l-a cunoscut în anii '40. Dl Virgil Ierunca, ieri, dl. Adrian Marino, azi, sînt purtătorii de cuvînt ai acestei atitudini extrem de critice. Dl. Grigurcu este
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
la nici una din ăbisericileă timpului, cele care promovează și consacră nu doar pe criteriul valorii, ci mai ales sub imperiul alianțelor oportune. S-ar prea putea că fenomenul să se repete și azi și că noile ăscoliă postmoderniste să nu observe că au în Ilie Purcaru un precursor strălucit și în bunica Beps o strămoașa adesea mult mai tanara și mai ăvieă decat nepoții și strănepoții ce-i calcă pe urme." * În pagina 12, e publicată o parte a unui interviu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
o mărturisire pe, să-i zic, tema rușinii de a fi român. Nu mă voi opri aici asupra unei mărturisiri anume. Ceea ce mi se pare mai interesant e mecanismul care duce la un asemenea tip de rușine. Din cîte am observat, aceasta rușine vine de la o generalizare forțată. În ^90, după mineriada din iunie, am citit sau auzit asemenea mărturisiri care porneau de la observarea acțiunii minerilor, a unor persoane aflate atunci la putere și a unei mulțimi care a aclamat isprăvile
Rusinea de ai tăi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17855_a_19180]
-
celebrul mit al scrisului. În societățile occidentale știință este, de pildă, poate mai mult decît orice alt domeniu de manifestare a gîndirii, un spațiu în care memoria nu are multe prerogative. A face știință înseamnă, pentru cei mai mulți cercetători contemporani, a observa, a măsura, a calcula, a emite și verifică ipoteze, operațiuni pentru care memoria, ca disponibilitate de a ține minte, de a înregistra sub o formă sau alta ceva legat de trecut, nu are nici o relevanță. Acesta este și motivul pentru
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
înregistrat destul de multe adverbe în -mente: dialecticamente, necesariamente, eminamente, pertinamente, sinceramente, imperiosamente, directamente, succesivamente, exclusivamente, productivamente, precizamente, realmente, legalmente, specialmente, artificialmente, socialmente, principalmente, materialmente, esențialmente, penalmente, generalmente, literalmente, moralmente ș.a. După aproape o jumătate de secol, constatăm că principalele tendințe observate în folosirea sufixului rămîn valabile: acesta caracterizează în continuare limbajul cult și nu este cu adevarat productiv - probabil și pentru că română dispune de procedeul simplu al conversiei, care îi permite să transforme în mod elegant și economic, fără adăugare de
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
voit artificiale și desigur efemere: "Practicamente, nu există să existe poem de Eminescu, suprasolicitat, ce să nu-și posedeze clonările" ("Viața românească", 9-10, 1998, 97); "e un artist mondialmente cunoscut" ("22", 8, 1999, supliment literar, VIII). Se mai poate, cred, observă încă o nuanță stilistica în uzul actual al acestei categorii de adverbe: ca elemente culte, livrești, ele se asociază adesea tonului ironic; eminamente, dar parcă și fatalmente, trimit la lumea lui Caragiale (ultimul, poate, prin toposul fatalității, pe jumătate serios
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
dar totuși semnificative): sufixul apare de șapte ori, în patru cuvinte: fatalmente, eminamente, realmente, moralmente. Dintre acestea, singurul repetat (la autori diferiți) e fatalmente: "Jurnalul televiziunii centrale este și azi (...) un organ de stat și, fatalmente, de partid"; "se va observa lesne un ton fatalmente defensiv și dedicat lamentației"; "în mod firesc, după citirea unor asemenea lucrări (ai căror autori, fatalmente, nu au ajuns studenți) trebuie să ne uităm și către manualele acelor ani"; "cu asemenea probleme se confruntă profesionistul și
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
simbol al prostului-gust din timpul construirii "omului nou", Antim al lui Augustin Buzura va simboliză pentru vreme de acum înainte nerușinarea din epoca de dupa 1989, cănd foștii securiști și activiști ai PCR au murdărit totul ca să nu li se mai observe propria murdărie. Românul are o tensiune maximă, de la ultima până la ultima pagina. Totul este intens, răscolitor, extenuant. Cand Matei Popa, purtătorul de cuvânt al romancierului, obosește, alte personaje preiau sarcina atacării cititorului cu întrebări fără răspuns, neîngăduindu-i nici o clipă
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
frecvente. Spre deosebire de mulți dintre colegii săi de generație, Teodor Hossu Longin are curajul să fie sublim chiar și cu riscul de a fi considerat ridicol. O parodie a eroismului Ț. O. Bobe scrie texte de cu totul altă factura. După cum observa și Mircea Martin, într-o scurtă prezentare, tânărul poet-prozator continuă și duce până la ultimele consecințe experiență literară făcută (cu mult farmec) de regretatul Cristian Popescu. Este vorba de eroizarea, în glumă, a unor existente banale, dintre cele mai puțin potrivite
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
cuprinzînd însemnările anului 1945) n-a apărut încă. În schimb, au apărut cele cu însemnările din anii 1946-1947. Cum am comentat și primele două volume, mă consider dator să o fac și cu acestea din urmă. În februarie 1946 autorul observa că jurnalul sau, e, pentru el, o înaltă datorie morală: "Șunt dator să predau posterității un document, din care ea să poată scoate informații precise asupra nenorocitei epoci în care România a căzut sub influența Rusiei, pentru ca să poată avea pe
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
că orice fel de reacție n-ar schimba intru nimic realitatea. Rusia vrea cu orice preț să aibă un Parlament al ei în București care să-i acopere toate jafurile". Și a doua zi după alegeri, la 21 noiembrieie 1946, observă amărît: "Mașinăria politică de imitație rusească a reușit. Alegerile au dat un Parlament pe trei sferturi guvernamental. Acum Moscova poate dispune de resursele economice ale României după bunul plac". Zarea s-a întunecat compactă. "Unii speră în intervenția anglo-americană! Eu
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
vorba) sunt egale cu zero. Din nefericire, semnalele venite dinspre miezul dur al PNȚCD nu anunță nimic bun. Lupta pentru putere în interiorul partidului este atat de crâncena, încât anchilozații lideri, crescuți precum buruienile în umbră lui Coposu, sunt incapabili să observe pericolul imens ce provine dinafară. Explicatiillle lor disperate, încercarea infantilă de a da vina pe "greaua moștenire" sunt întâmpinate cu zâmbete belferesti de asasinii care și-au implantat fără milă cutițele în trupul țării. Trebuie să fii de-o candoare
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
comparația, ordinea cuvintelor. În analize de o remarcabilă finețe și complexitate, descrierea strict gramaticala se completează prin disocieri stilitice și de uz - și, mai ales, evadează în explicații de natură socială și culturală. În cazul dativului posesiv, de exemplu, e observată diferența dintre uzul de determinant verbal și cel adnominal - argumentîndu-se convingător originea populară a primei construcții și cea culta (după un model probabil grecesc) a celeilalte. Două domenii, cu deosebire neglijate la noi în ultimele decenii, sînt urmărite constant, pe parcursul
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]