6,900 matches
-
acvilin îi dădea un aer preocupat. În colțul gurii lui Cristi înflori un zâmbet slab, imaginându-și-o privind pe deasupra ochelarilor ușor lăsați pe nas, spre clasa plină de copii și vorbindu-le la fel de răspicat. Nici nu știa dacă purta ochelari, dar din moment ce era profesoară, trebuia să-i aibă. De ce râdeți? întrebă ea. Am spus ceva nelalocul lui? Nu, răspunse Cristi ușor jenat de faptul că fusese observat, absolut de loc, vă ascult mai departe. Vă plictisesc, nu-i așa? Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
parbrizul mașinii de teren și mergând așa, fără protecția oferită de acesta. Din cauza aceasta, nu voia nici un camarad să meargă alături de el, se plângeau toți că le intră praful în ochi și în gură. El râdea, recomandându-le să poarte ochelari și, mai ales, să-și țină gura închisă. Își amintea cu plăcere de vremurile acelea. Atunci se simțise liber, fusese singura perioadă din viața sa când putuse să facă ce voia el. Mă rog, existau niște constrângeri ale regulamentelor militare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Văpaia părului lung Îi cădea pe umerii dezgoliți, pînă la rotunjimea sînilor, descoperiți pe jumătate. O altă Doamnă, din vitrina alăturată, ținea În mîini o carte, aidoma unei mironosițe citind Biblia. De sub pletelei-i care-i Învăluia chipul se Întrezăreau lentilele ochelarilor În care se reflecta lumina felinarului. Dacă privitorul s-ar fi apropiat ceva mai mult, ar fi descoperit titlul imprimat cu litere aldine: Contele de Monte Cristo). Era Într-o rochie de culoare Închisă, cu guler alb de dantelă, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
am fi măgulit orgoliul și i-am fi dat o dovadă În plus de afecțiune și prețuire. El, În schimb, a bombănit ceva, și-n ochii lui am văzut umbra palidă a acelei grozăvii care avea să-i licărească deasupra ochelarilor un an mai tîrziu, cînd și-a simțit sfîrșitul aproape. Această rînduială a viilor și morților, acest mit universal despre schimbul de generații, această vană consolare pe care omul a Închipuit-o ca să Îndure mai ușor gîndul dispariției, toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
va dăinui de-a pururi. Să-i fie țărîna ușoară.) Cu asta aș putea să Închei, aici se opresc și Însemnările mele. Nu voi Întocmi un inventar macabru al lucrurilor care au rămas de la el: cămașa, pașaportul, alte cîteva acte, ochelarii (lumina zilei se reflecta dureros În lentilele goale rămase lîngă toc). Toate astea, deci, i-au fost Înmînate mamei, la spital, a doua zi de la moartea lui. Totul era menționat cu minuție În Enciclopedie, nu lipsea nici măcar batista, nici cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rouă care reflecta razele sîngerii ale soarelui. Conurile cădeau pe nesimțite, o creangă se frînse fără nici un scrîșnet, de parcă ar fi fost calcinată. Fetița se uită În oglindă apropiindu-și-o de ochi ca o mioapă (ca Hana, care purta ochelari). Apoi zări imediat În spatele ei, de fapt În spatele oglinzii - pentru că În spatele ei nu se afla nimeni și nici un fel de drum - un drum de țară noroios străbătut de o șaretă. Pe locul din față stătea tatăl ei. Își scosese chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ungher rămăsese vechiul pian vertical al mamei lui Carax. Clapele se Înnegriseră, iar Îmbinările abia se mai zăreau sub stratul de praf. În fața balconului pălea un fotoliu ponosit. LÎngă el se găsea o masă de cafea pe care ședeau niște ochelari de lectură și o Biblie legată Într-o piele palidă și chenăruită cu linii aurite, din acelea care se dăruiau odinioară la prima Împărtășanie. Își păstrase semnul de carte, o sforicică stacojie. — Uitați-vă, În fotoliul ăsta l-au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sculptat și un ceas de buzunar Înghețat pentru totdeauna la ora cinci și douăzeci. Am Încercat să Întorc arcul cutiei muzicale, Însă melodia s-a Împotmolit după cîteva note. Am deschis sertarul măsuței de noapte. Am găsit un toc de ochelari gol, o unghieră, un flacon de tutun și o medalie cu fecioara de la Lourdes. Atîta tot. — Trebuie să existe pe undeva o cheie de la camera asta, am zis. — O fi avînd-o administratorul. Uitați ce-i, eu zic că mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai comodă la aceste rețele de creație în comun, obiectele nomade vor deveni mai ușoare și mai simple; telefonul mobil și calculatorul portabil vor fuziona și vor fi reduse la dimensiunea unui ceas-brățară, a unui inel, a unei perechi de ochelari sau a unui card cu memorie, integrate în niște piese de vestimentație mai bine adaptate exigențelor mișcării. Un obiect nomad universal va servi simultan ca telefon, agendă, calculator, player multimedia, televizor, carnet de cecuri, carte de identitate, portchei. Calculatoare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
toți era cu bătrânii, naiba să-i ia, părea că o epidemie de surditate îi închisese pe toți într-o capsulă nesonorizată, iar când agentul, cu o ingenuitate dezarmantă, scria întrebarea pe o hârtie, neobrăzații spuneau ori că-și spărseseră ochelarii, ori că nu înțelegeau scrisul, ori că, pur și simplu, nu știau să citească. Erau alți agenți, totuși, mai abili, care luaseră ideea infiltrării în serios, cu semnificația ei exactă, erau văzuți prin baruri, plăteau băuturi, împrumutau bani celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
s-a terminat cu prostituata, Nu spun, e vorba de informații pe care deocamdată le consider particulare, Numele ei, sau ale tuturor, întrebă agentul, Ale tuturor, Atunci așa nu știu cum s-o numesc, Poți s-o numești de exemplu, tânăra cu ochelari fumurii, Dar ea nu purta ochelari fumurii, asta pot să jur, Toată lumea a folosit ochelari fumurii cel puțin o dată în viață, răspunse comisarul ridicându-se. Adus de spate, se îndreptă spre partea de birou pe care-o ocupa și închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spun, e vorba de informații pe care deocamdată le consider particulare, Numele ei, sau ale tuturor, întrebă agentul, Ale tuturor, Atunci așa nu știu cum s-o numesc, Poți s-o numești de exemplu, tânăra cu ochelari fumurii, Dar ea nu purta ochelari fumurii, asta pot să jur, Toată lumea a folosit ochelari fumurii cel puțin o dată în viață, răspunse comisarul ridicându-se. Adus de spate, se îndreptă spre partea de birou pe care-o ocupa și închise ușa. Pariez că va comunica cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
consider particulare, Numele ei, sau ale tuturor, întrebă agentul, Ale tuturor, Atunci așa nu știu cum s-o numesc, Poți s-o numești de exemplu, tânăra cu ochelari fumurii, Dar ea nu purta ochelari fumurii, asta pot să jur, Toată lumea a folosit ochelari fumurii cel puțin o dată în viață, răspunse comisarul ridicându-se. Adus de spate, se îndreptă spre partea de birou pe care-o ocupa și închise ușa. Pariez că va comunica cu ministerul, ca să ceară instrucțiuni, spuse inspectorul, Ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fac parte din conspirație, atunci el va întreba cine sunt acești ceilalți, iar eu îi voi spune că e un bătrân cu o legătură neagră, căruia i s-ar potrivi bine numele de cod de pește-lup și o tânără cu ochelari fumurii pe care am putea s-o numim pește-pisică și fosta soție a tipului care a scris scrisoarea, iar asta s-ar numi țipar-de-mare, în cazul în care sunteți de acord cu aceste denumiri, albatros. Comisarul se ridicase, acum vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și văzu că adresa de care era cel mai aproape era cea a fostei soții a denunțătorului. Își însemnă și traseul pe care trebuia să-l urmeze pentru a ajunge acasă la bătrânul cu legătura neagră și la tânăra cu ochelari fumurii. Zâmbi amintindu-și de încurcătura agentului când i-a spus că acest nume i s-ar potrivi la perfecție soției bătrânului cu legătura neagră, Dar ea nu purta ochelari fumurii, răspunsese, deconcertat, bietul agent clasa a doua. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acasă la bătrânul cu legătura neagră și la tânăra cu ochelari fumurii. Zâmbi amintindu-și de încurcătura agentului când i-a spus că acest nume i s-ar potrivi la perfecție soției bătrânului cu legătura neagră, Dar ea nu purta ochelari fumurii, răspunsese, deconcertat, bietul agent clasa a doua. N-am fost leal, gândi comisarul, trebuia să-i arăt fotografia grupului, fata are brațul drept căzut de-a lungul trupului și ține în mână niște ochelari fumurii, elementar, dragul meu watson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
neagră, Dar ea nu purta ochelari fumurii, răspunsese, deconcertat, bietul agent clasa a doua. N-am fost leal, gândi comisarul, trebuia să-i arăt fotografia grupului, fata are brațul drept căzut de-a lungul trupului și ține în mână niște ochelari fumurii, elementar, dragul meu watson, da, dar pentru asta trebuia să ai ochi de comisar. Puse mașina în mișcare. Un impuls îl obligase să iasă din providențial, s.a., un impuls îl făcuse să-i spună responsabilului garajului cine era, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mașina și se îndreptă spre al doilea obiectiv. De data asta nu apărură vecine la fereastră. Ușa clădirii era deschisă, de aceea a putut să urce direct la etajul al doilea, aici locuiau bătrânul cu legătura neagră și tânăra cu ochelari fumurii, ce ciudată întovărășire, era de înțeles că neajutorarea orbirii îi apropiase, dar trecuseră patru ani și, dacă pentru o femeie tânără patru ani nu înseamnă nimic, pentru un bătrân e ca și cum s-ar număra îndoit. Și continuă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pentru inspector și pentru agent, ascunși, la ora asta, în cadrul vreunei uși sau după vreun pom, cu siguranță stăteau deja de planton în așteptarea primei persoane care avea să iasă din casă, fără îndoială, inspectorul prefera să fie tânăra cu ochelari fumurii, în ce-l privește pe agent, pentru că nu mai exista și altcineva, trebuia să se mulțumească cu fosta soție a tipului cu scrisoarea. Inspectorului, cel mai rău lucru care i se putea întâmpla era să apară bătrânul cu legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mult de jumătate de oră cu pas rapid, deloc ușor să te ții după ea, ca și cum ar fi fost un exercițiu, și deodată, pe neașteptate, m-am trezit pe strada unde locuiesc bătrânul cu legătura neagră și tipa aia cu ochelari fumurii, prostituata, Nu e prostituată, inspectore, Dacă nu e, a fost, e același lucru, E același lucru în capul tău, nu într-al meu, și cum cu mine vorbești, iar eu sunt superiorul tău, folosește cuvintele astfel încât să te pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se împăcase cu câinele lacrimilor, Constante pe numele său oficial, și unde, ochi în ochi, spirit cu spirit, stătuse de vorbă cu stăpâna lui despre vinovăție și nevinovăție. Nici nu s-a dus să pândească la ce făceau tânăra cu ochelari fumurii și bătrânul cu legătura neagră ori divorțata de cel care fusese primul orb. În ce-l privește pe acesta, autorul dezgustătoarei scrisori de denunț și făcător de nenorociri, nu avea nici o îndoială, ar fi trecut pe cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din oraș când e mai mult decât probabil că au fost date ordine riguroase la toate posturile de frontieră să nu mă lase să trec, ce fac. Se uită din nou la fotografie, medicul și soția în centru, tânăra cu ochelarii fumurii și bătrânul cu legătura neagră la stânga, tipul cu scrisoarea și soția la dreapta, băiețașul cu strabism îngenuncheat ca un jucător de fotbal, câinele așezat la picioarele stăpânei. Reciti explicația, Identificarea completă trebuie să fie dată publicității mâine, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
încă tânăr - nu, putea să aibă mai mult de treizeci de ani -, dar cu o chelie prematură. Avea fața absolut rotundă și foarte viu colorată, pielea albă, obrajii roșii, buzele și mai roșii, ochii albaștri și rotunzi și ei. Purta ochelari cu ramă de aur, iar sprâncenele erau atât de blonde încât nici nu le vedeai. Îți amintea de negustorii aceia grași și fericiți pe care-i pictase Rubens. Când i-am spus că am de gând să stau o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și tricota ciorapi, fără să vorbească, ascultând cu un zâmbet calm tot ce spunea el. — Așa că vezi, m-am însurat, spuse el deodată. Ce părere ai de nevastă-mea? Și o cuprinse într-o privire caldă așezându-și mai bine ochelarii pe șaua nasului. Sudoarea îi făcea să alunece mereu în jos. — Ce te-ai aștepta să spun? am răspuns eu. — Chiar așa, Dirk, s-a amestecat și dna Stroeve în conversație, zâmbind. — Bine, dar nu e minunată? Ascultă-mă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ați avut dumneavoastră despre ele? am întrebat-o eu zâmbind. — Erau îngrozitoare. Ah, iubito, tu nu înțelegi! Ei bine, olandezii ăia ai tăi au fost furioși pe tine. Au crezut că-ți bați joc de ei. Dirk Stroeve își scoase ochelarii ca să și-i șteargă. Fața i se îmbujorase de emoție. Strălucea pur și simplu. — De ce trebuie să crezi tu că frumusețea - lucrul cel mai de preț de pe lume - zace așa, ca o piatră de pe plajă, ca s-o ridice la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]