6,653 matches
-
calm de la masă și se îndreptă spre ieșire, în timp ce Cristi chemă chelnerul să facă nota. Bărbatul cu chelie se ridică și el de la masă și se îndreptă spre toaletă. Deși ocupat cu chelnerul, Cristi văzu cu coada ochiului cum individul ocolește intrarea în grupul sanitar și se furișează spre bucătărie. Ceva nu era în ordine, probabil că îl priviseră prea insistent și acesta băgase de seamă, pentru că individul voia s-o șteargă pe neobservate. Toma știa sigur că de la bucătărie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre bucătărie, aceștia probabil că ar fi încercat să-l împiedice. Trebuia să găsească repede o soluție să poată ieși din local fără să stârnească suspiciuni. Încercă să refacă din memorie topografia locului și se întrebă dacă avea timp să ocolească terasa și să ajungă în spatele ei în timp util ca să-l mai poată prinde pe cel urmărit. Da, dacă se mișca repede, putea. Se îndreptă deci spre ieșire încercând să pară cât mai natural cu putință. Ieși afară și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se înghesuiseră pe banchete în timp ce Vasilică era la volan. Tânărul conducea foarte repede, atacând virajele pe două roți. Apa rămasă de la ploaia din noaptea trecută se adunase în băltoace pe marginea drumului. Vasilică Pohoață nu făcea nici un efort să le ocolească iar noroiul împroșca în toate părțile când mașina trecea cu viteză prin ele. Mergând cu viteză, denivelările drumului îi zdruncinau cu putere, suspensia autoturismului nereușind să amortizeze hurducăturile. Las-o mai încet, măi băiete! șopti printre dinți Pop, după ce mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urcase la volan alături de el. Vreau să mă uit pe traseu. Poate vedem ceva ce ne va ajuta în anchetă. Tânărul agent dădu din cap în semn că înțelege și demară. Conducea foarte aproape de marginea drumului, făcând manevre ample ca să ocolească denivelările pe care le întâlneau în cale. Ținea morțiș să-i arate că era în stare să conducă și altfel decât cu viteză și viraje luate pe două roți. Acum că văzurăm că mașina nu avu nici o defecțiune la motor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să fumez. Chiar despre asta vreau și eu să întreb. Mi-ai rămas datoare cu o explicație. Spune-mi te rog, ce a fost acolo? N-ai văzut? întrebă femeia suflând fumul prelung în sus. Doar am fost împreună. Nu ocoli răspunsul! o apostrofă Cristi. Ziceai că nu vrei să vorbești până ce nu ajungem acasă. Poftim, suntem aici, te ascult! Ca să-ți spun drept, m-am speriat foarte tare și acum mă trec fiorii când mă gândesc. Crezi că eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
foarte cald, nu bătea nici un firișor de vânt. De pe fruntea lui Cristi prinseseră a curge broboane de sudoare. Pe acolo nu putea trece, tufele pline de țepi alcătuiau o barieră de netrecut. Dacă voia să ajungă mai sus, trebuia să ocolească. Se hotărî să meargă pe sub poalele pădurii, pe acolo pe unde era mai ușor să străbată. Încerca să se țină imediat dincolo de lizieră, așa încât să poată vedea marginea răriturii și eventualele cărări care ar fi putut apare acolo. Locurile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apăreau tot mai mulți stejari și fagi, ceea ce însemna că se apropie de poale. În față se ridica un pâlc de copaci tineri printre trunchiurile cărora care crescuseră lăstari deși. Îi văzuse de la distanță și începu se deja să-i ocolească. Nu avea nici un chef să treacă printre ei, ar fi fost un efort inutil și l-ar fi și încetinit pe deasupra. Cu coada ochiu lui i se păru că printre frunzele acestora se zărea ceva alb. Inima îi tresări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum printre copaci, lăsând ravena în spatele lor. Stejari și fagi înalți se ridicau în jurul lor. Pâlcuri de lăstari tineri creșteau din loc în loc, acolo unde lumina soarelui reușea să răzbată printre coroanele dese. Nu puteau străbate printre aceștia așa încât le ocoleau, încercând să păstreze totuși direcția. În fața lor se afla un trunchi imens prăbușit de-a curmezișul. Mușchiul verde năpădise scoarța groasă și un mănunchi de ciuperci de lemn se ițea de dedesubt. Broboane mici de umezeală străluceau pe pălăriile mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe Muntele Rău, tu cunoști foarte bine locul, constată Toma. Răspunde-mi la întrebare, dădu Ileana plictisită din mână, mergem mai departe în sus ori ne abatem spre dreapta ca să ieșim direct la marginea răriturii? Oricum va trebui s-o ocolim, nu vreau decât să economisim timp. Deși nu recunoscuse cu glas tare, inspectorul ar fi vrut să parcurgă același drum de alaltăieri, dar Ileana avea din nou dreptate. Judecând la rece, cu două zile în urmă nu descoperise nimic, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu o mișcare din cap și schimbă direcția. Era clar că știe drumul, se orienta perfect în pădure. Coasta muntelui devenise mai abruptă și de acum urcau pieptiș. Din loc în loc, treceau pe lângă stânci uriașe pe care trebuiau să le ocolească. Nu mai bine urmam albia pârâiașului pe lângă care am trecut mai devreme? întrebă Cristian, oprindu-se să-și tragă respi rația. Nu ne-ar fi ajutat de loc. Pârâul Bolii izvorăște de sub răritura pe care vrem noi s-o ocolim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ocolească. Nu mai bine urmam albia pârâiașului pe lângă care am trecut mai devreme? întrebă Cristian, oprindu-se să-și tragă respi rația. Nu ne-ar fi ajutat de loc. Pârâul Bolii izvorăște de sub răritura pe care vrem noi s-o ocolim. Am fi ajuns în altă parte. Pârâul Bolii, ce nume ciudat! se miră Toma ștergându-și cu dosul palmei transpirația de pe frunte. N-are nici o legătură cu vreo afecțiune, îl lămuri femeia. Când au început comuniștii să aducă încoace oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu, râpa se întinde numai vreo doi kilometri de o parte și de alta a locului unde ne aflăm noi acum. Seamănă cu o potcoavă uriașă, în interiorul căreia se află peștera ei. Vâlva nu poate trece pe deasupra dar o poate ocoli. Dacă însă te urmărește și tu ai prins de veste, atunci ai un avantaj de câteva minute bune trecând puntea aceasta. Exact aceasta era întrebarea pe care voise inspectorul să o pună în momentul în care Calistrat începuse să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Muntele se arcuia într-un pinten semicircular ca un intrând în poiană, înconjurat de cursul de apă. Câțiva pași mai încolo, se vedeau două șine așezate pe traverse de lemn care se opreau în apropierea jgheabului de spălare. Moș Calistrat ocoli stânca și se opri pe loc. Mergând în lungul căii ferate, inspectorul îl ajunse din urmă și se opri lângă el. Ascunsă după o antă de stâncă, era gura întunecoasă a minei. Peste o grămadă de bolovani îngrămădiți într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
drumul rămăsese undeva în spatele lor, dar dacă ar fi trebuit să se întoarcă singur, nu era sigur că ar mai fi nimerit înapoi. Terenul era foarte accidentat, ravene adânci ca niște canioane le tăiau calea și se vedeau siliți să ocolească stânci imense, prăvălite în calea lor. Niciodată nu mai văzuse copaci cu trunchiurile atât de mari, ba la un moment dat, își pusese întrebarea dacă nu cumva are halucinații, pentru că nu-și imaginase că niște arbori pot crește atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
obstacole, ba chiar e în stare să se desprindă în mai multe șuvițe, nu se separă deloc. Am văzut asta de mai multe ori, numai că nu am dat importanță atunci. Când se deplasa printre copaci, se strângea ca să îi ocolească, dar niciodată nu se desfăcea ca o apă ce trece printre stânci. Înțelegi ce vreau să spun? Bătrânul clătină din cap, rămânând tăcut. Cristian nu-i spunea nimic nou, știa și el acest lucru, dar nu vedea cu ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
țară era numai munți iar așezările omenești, în majoritate rurale, erau răsfirate la distanță mare una de alta. Șoseaua se strecura printre creste urcând pieptiș coastele montane după care se năpustea la vale la fel de năvalnic. Din loc în loc, trebuiau să ocolească bolovani imenși prăvăliți de sus peste drum și rămași acolo, pe care nimeni nu se ostenise să îi dea deoparte. Mergeau de ore bune și de acum relieful părea că începe să coboare. Munții înalți făcuseră loc altora mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vizitase colonia în cursul nopții, cum de cei doi erau încă vii și nevătămați? Probabil că nu își făcuseră datoria chiar așa cum prevedea consemnul. Nu stătuseră afară pe parcursul nopții. Numai așa se explica faptul că mai trăiau. Având grijă să ocolească la distanță împrejmuirea, porni să urce muntele. După ce trecu de colțul gardului și pericolul de a fi observat de paznicii ce își făceau rondul se îndepărtase, reveni la drumul știut. Peste tot se vedeau urme ale noilor veniți. Trunchiuri tăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amenințare, așa încât se îndreptă spre capătul podului. Trecu imediat dincolo. Se afla pe un tăpșan înverzit, două făgașe de pe care iarba dispăruse călcată de roțile grele se întindeau mai departe. Își continuă drumul până ce ajunse lângă un perete stâncos. Îl ocoli și trecu dincolo de pintenul de piatră din fața sa. De undeva, din dreapta, se auzea un susur slab de apă, semn că pe acolo curgea un pârâiaș de munte. Imediat ce trecu de pintenul care ieșea din munte Cristian își dădu seama unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Important era faptul că găsise această activitate de care avea nevoie. Ce mai conta autorizația și alte piedici de ordin birocratic? Aurul era aici iar ei nu aveau decât să îl scoată. Va găsi el o modalitate prin care să ocolească autoritățile. Bine, ridică Boris din umeri, cum spui tu, în definitiv tu ești șeful. Să presupunem că găsim aurul și îl și extragem. Ce vrei să faci cu el? Cui îl vinzi? Nimănui. Îl ducem la noi acasă. Acolo ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu-i venea să creadă că se întâmplă așa ceva, oamenii erau de-a dreptul îngroziți de cele întâmplate. 31 Nu mai vreau să aud nimic! țipă isteric Vlad Mihailovici. Sunt sătul până în gât de justificări. Se plimba nervos prin birou, ocolindu-l pe Boris care rămăsese tăcut în picioare. Acesta tocmai îi explicase că nimeni nu mai voia să lucreze sus pe platou. Oamenii speriați, refuzau să mai urce acolo. De o săptămână, lucrările avansau într-un ritm de melc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu-și făcea griji, nu era nimeni mai priceput ca el să se strecoare pe nesimțite. Se îngâna ziua cu noaptea când ajunsese la casa lui Calistrat. În mai puțin de un sfert de oră, întunericul urma să fie deplin. Ocolise prin pădure și ajunsese în partea din spate a curții. Ascuns între copacii din marginea lizierei, Boris studia împrejurimile. Ferestrele erau întunecate și nu se vedea nici o mișcare în toată gospodăria. Văzând cât de tăcută era casa, începea să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vedea țipenie de om, totul părea pustiu. Ușa gheretei de la poartă era dată de perete. Pistolul celui care era de pază zăcea la nici un metru de bariera ridicată. Pe jos se vedeau și alte arme zăcând abandonate care încotro. Le ocoli, atent să nu calce cu roțile peste ele. Bestia nu se vedea nicăieri. Își făcuse mendrele și acum plecase în căutarea altor suflete. Boris opri în mijlocul curții privind la prăpădul din jurul lui. Nu oprise motorul, se simțea mai în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în viziunea prozatorului, vâlva de pe Muntele cel Rău e un personaj malefic, ceață și fum, ucide pe toți cei care îi doresc aurul, nu poate fi ucisă de nimeni, nici măcar de gloanțele mafioților basarabeni, cu școală în Afganistan, poate fi ocolită câtă vreme va rămâne închisă undeva, definitiv, dar când este eliberată dintr-o întâmplare așa începe romanul lui Dan Tomorug -, ucide pe oricine se află în preajma sa, pe Muntele Rău. Dan Tomorug își construiește romanul pe câteva nivele care răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mănăstirilor și schiturilor au fost inventariate și din întinsele moșii, peste jumătate din suprafața Bucovinei, s-a format în 1786, Fondul bisericesc grecoortodox. Școlile întemeiate de noua stăpânire aveau ca limbă de predare limba germană sau polonă, așa că au fost ocolite de români, îndeosebi după ce toate școlile din Bucovina au fost subordonate Consistoriului catolic de la Liov, Bucovina fiind, din punct de vedere administrativ, al 19-lea cerc al Galiției. Bejenarii veniți din Ardeal în anii de după anexarea Bucovinei de Austria (1775
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
perioadă de timp slujitorii bisericii nu se deosebeau de credincioșii de rând, împărtășeau aceeași soartă socialeconomică, cel mult șștiau să scrie și să citească. Pregătirea preoților se făcea pe lângă bisericile mănăstirilor, cu călugării mai învățați, iar dintre metode nu era ocolită bătaia. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în Moldova au fost elaborate regulamente și legi de organizare a învățământului laică de care era îndemnat să se ocupe mitropolitul țării. În Moldova se organizaseră 26 de școli, 3
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]