7,195 matches
-
servicii (îl mai complica), dar nu puteam să mă opresc. - De aceea nu-i de mirare că mi-a rămas un străin. Și apoi, aveamașa de puțin timp liber, tribunalul îmi lua tot timpul, câte douăsprezece ore din zi eram ocupată. Mâncam la prânz la ora două, trei, patru, în fiecare zi, altfel, și puteam susține toata această oboseală! Trebuie să presupun că în mine sunt focuri excepționale. Când am văzut că el nu mă poate calma, ca să-mi ocup timpul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca o aglomerare retorică de noțiuni și subiecte“. Nu mai dispune de o ordine ierarhică, aptă să refacă Marele Lanț al Ființei (cu expresia lui Arthur O. Lovejoy). Se oferă parțial, treptat și mereu altfel. Conștiința modernă nu este pre ocupată atât de ceea ce se știe, cât de noile posibilități cognitive și reale. În consecință, noile enciclopedii cuprind adesea liste incongruente, vizibil nesistematice (acumulări „de relații imprevizibile și inedite între obiectele cunoașterii“)<ref id="36">Ibidem, p. 40.</ref>. 48 PRIVIND
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se lupte unele împotriva altora în interesul romanilor. Toate comunitățile barbare ce se așezaseră pe teritoriul roman aveau conducere proprie, însă doar cele mai puternice - cum era cazul vizigoților așezați în Aquitania - erau capabile să-și sustragă cu totul teritoriile ocupate puterii romane. O situație mai aparte au avut-o burgunzii: acest popor, de origine scandinavă, se așezase pe malul stâng al Rinului în secolul al IV-lea, lărgindu-și teritoriul în dauna alemanilor; mai târziu, în 413, ei au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e scăpare. Khaba și Odolgan se aflau la un pas de el, însă atenția le era atrasă de discuția vie ce se încinsese între Balamber și Gualfard; soldații acestuia din urmă se foiau, între timp, încoace și încolo pe acolo, ocupați să îngrijească răniții și să dezbrace morții. Prin urmare, nimeni nu-i dădea vreo atenție. însă, când încercă să dea un pas înapoi și să se facă nevăzut, Khaba se răsuci și îl țintui pe loc cu o privire amenințătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mica sa armată. Un mingan: acea era premiul pe care Utrigúr i-l dăduse pentru că dusese a bun sfârșit misiunea sa din Sapaudia, împreună cu o cireadă de cincizeci de bovine și o magnifică armură persană. Primise acele recompense în Reția, ocupată acum de gepizi, unde Utrigúr rămăsese în așteptare pentru a afla de soarta misiunii sale. La doar două zile după aceea, pe picior de plecare fiind, pentru a-și uni forțele cu cele ale lui Atila la miazănoapte, la Onegesius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
abătură, cu un bubuit cumplit, asupra plăcii groase de fier, din mulțimea adunată înăuntru se ridicară strigăte de groază. De la ambrazură nu se putea vedea bine tot ce se întâmpla în fața intrării. Hippolita se întoarse atunci, privind temător spre servii ocupați să întărească pe cât puteau de bine poarta cu bârne de lemn: în conul de lumină aruncat de o torță înfiptă într-un suport din fier, văzu chipuri încordate spinări robuste, brațe viguroase ce împingeau cu putere. Pentru câteva momente, privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
împrejur. Mulți cai fură doborâți de ambele părți și chiar dereșul său, pe care nu avusese nicidecum timp să-l apere, fu curând ucis cu o lovitură de suliță. în cădere, Balamber se agăță de valtrapul calului unui războinic got ocupat să se apere cu sulița de alți războinici hiung-nu. Trăgându-și pumnalul din cizmă, îl înfipse în coasta bărbatului, spărgând împletitura inelelor de fier, după care, cu mare iuțeală, îl apucă de o margine a mantalei, îl răsturnă din șa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajunseseră deja la circa treizeci de pași când o altă ploaie de săgeți se abătu asupra lor, doborând și mai mulți. Se opriră atunci și rupseră rândurile, izbindu-și caii unii de alții și călcând peste răniții căzuți în mărăciniș. Ocupați să-și țină sub control caii pe acel teren neprielnic, nu erau capabili să răspundă cu arcurile și se găseau, practic, la cheremul romanilor. Sebastianus înțelese că acela era momentul. — Javelinele! strigă, iar salva ucigătoare abia fusese lansată, când, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spui Că nu poți fi a nimănui. SUNĂ TELEFONUL Unde, când, la cine sună Telefonul? Aud bine, Sună și o iau de bună, Nici azi nu sună la mine! Ridic cu grijă receptorul, Formez iubitul număr care Într-una sună ocupat Și ne-răspunsul doare. În zadar aștept și - aștept Telefonul să mă sune! Să-l desființez? E drept Să mă rup complet de lume? Puține clipe când rămân Și soarta nu ți-e bună E trist destul că ești bătrân
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
mă rup complet de lume? Puține clipe când rămân Și soarta nu ți-e bună E trist destul că ești bătrân Și-l rogi: hai sună, sună! Îi cerți în gând, rămân iertați Așa e mama- ntotdeauna ! Poate-s extrem de ocupați, Ori sunt plecați cu luna, Sunt plini de treburi și probleme, Așa gândește-o mamă bună, Ce-așteaptă un copil s-o cheme Și telefonul nu mai sună. Eu n-am nevoie de ... nimic Vreau să-i aud atât, un
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Craig privind prizoniera și, în cele din urmă, se împrăștiară. Unii merseră să-i schimbe pe cei care stătuseră de pază în timpul nopții pe dunele ce se înălțau peste întinderile neregulate de nisip. Doar unul sau doi păreau cu adevărat ocupați. Atmosfera era încordată, plină de nervozitate. Pe când închideau ușa celei de-a treia magazii, Anrella spuse încruntându-se: - Mă așteptasem ca ei să obiecteze când le-ai spus că te voi însoți oriunde mergi azi. Trebuie să-i fi nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
sângele), ne metamorfozăm Într-un cocostârc și-l ajutăm să se Împerecheze... Și asta, cum să-ți spun, Într-o fracțiune de secundă. Cât ai clipi din ochi sau ai bate din... aripi. - Ptfu, pufni Mașa. Deci cu asta vă ocupați, ajutați cocostârcii să se Împerecheze!? Credeam că faceți lucruri mult mai... - Și aceste lucruri trebuiesc făcute de cineva, replică oaspetele. Poate pentru tine par neserioase, pentru noi Însă, care nu avem posibilitatea să pipăim lucrurile cu ajutorul propriilor noastre simțuri, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai spună ceva dar renunță. Fiind gata deja de plecare se Îndreptă spre ușă și, cu mâna pe mânerul ușii, Întoarse totuși capul spre el și hotărâtă Îi adresa un ultim cuvânt. „Te aștept diseară, ori poate ești din nou ocupat...!?” „Mi-ai luat vorba din gură...” - minți el roșindu-se vizibil. „Nu te’am scos de mult În oraș... Vom merge la un elegant restaurant, să dansăm și să savurăm puțină muzică... Oameni suntem așa-i...? Uneori simțim nevoia unei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la dispoziție, timp suficient pentru a tatona sentimentele fetei. Călăuzit de aceste considerente, intră În local, iscodind cu privirea În care sector lucrează fata, pentru a se așeza la masa ei. Nu mică Îi fu Însă mirarea aflând toate mesele ocupate iar fata nicăiri. Consumatorii gălăgioși, evident contrariați de fenomenul fără precedent petrecut cu o zi În urmă, comentau, făcând pronosticuri nu lipsite de fantezie a zilelor ce vor urma. Oarecum dezamăgit de aglomerația localului și, mai ales a persoanei căutate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a lucrului executat și refuzat la plată, valori de ordinul sutelor de mii lei ce puteau genera un prejudiciu ce-l putea duce În fața plutonului de execcuție...! Nu mai Încăpea discuție...Judecătorii neapărat, urmau să reconsidere arestarea, redându-i locul ocupat anterior În societate cu scuzele cuvenite...! Tremurând de emoție, Tony Pavone Întrezări o Înfricoșetoare speranță, o speranță mai mare decât ce-a pătimită cu peștele otrăvit, o iluzie de Libertate...! VIII DREPTATEA CELUI PUTERNIC Se obișnuia În penetenciar cu o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
erau originile sale, clasa sa, atitudinile sale rasiale, vederile sale psihologice, adevaratele lui sentimente, estetica sa, politica sa? Era oare un revoluționar? Era oare În favoarea unei lupte de gherilă a negrilor? Dacă Sammler nu avea gânduri personale să-l țină ocupat, nu putea să rabde discuțiile astea cu Margotte. Era dulce, dar pe partea teoretică Îți punea din greu răbdarea la Încercare și când se stabilea pe o temă anume care o interesa, celălalt era pierdut. De aceea Își măcina el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Externe. Membrii săi alegeau o chestiune precum Războiul din Crimeea sau Răscoala Boxerilor și o refăceau, scriindu-și unii altora scrisori În calitate de miniștri de externe ai Franței, Angliei, Germaniei, Rusiei. Obțineau rezultate foarte diferite. În plus, Feffer era un seducător ocupat, În special, se pare, de tinere neveste. Dar găsea și timp să facă aranjamente În contul copiilor handicapați. Le făcea rost de jucării gratis și fotografii cu autograf ale vedetelor de hochei; Își găsea timp să Îi viziteze În spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era și ea Încântătoare. Soarele pătrunse În cameră pe când sorbea din cafeaua adusă de Shula. Măsuțele de sticlă cu picioare și suporți semicirculari din alamă răsfrângeau pete de lumină pe covorul persan, trezind la viață culorile și formele geometrice. — Sună ocupat, spuse ea. — Da, știu. — Oricum, se Întâmplă ceva cu telefoanele În tot New York-ul. Specialiștii se ocupă de problemă. Ieși În grădină și Sammler Încercă din nou să sune la spital. Toate liniile erau ocupate În acel loc mohorât, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
gândi el. Lua-le-ar naiba, Elya era cel care avea nevoie de el. Numai pe Elya dorea să-l vadă. Lui avea ceva de spus. Aici nu era nimic de spus. Acum auzi pe cineva Întrebând: — Unde sunt polițiștii? — Ocupați. Iau șpăgi. Scriu amenzi pe undeva. Rahații ăia. Când ai nevoie de ei... — E o baltă de sânge. Ar face bine să cheme o ambulanță. Lumina ce-i cădea pe părul creț mat, masa poroasă, neagră ca tăciunele de pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
detectând o aluzie la naivitatea ei de persoană privilegiată. Și-a promis atunci să meargă mai departe cu această problemă - la direcție dacă era nevoie. Dar n-a făcut-o niciodată. Au apărut alte lucruri, zicea ea. A devenit prea ocupată. Sau poate, ar putea adăuga cineva, ca atâția alți reformatori înaintea ei, pur și simplu și-a pierdut interesul. La câteva zile de la prima întâlnire cu Connolly, Sheba a găsit un desen în cutia ei de corespondență. Era o schiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care o are omul pe pământ e să se reproducă. Iar eu n-am făcut asta. Aici nu încape discuție. — Misiune - asta e mai aproape de realitate, a zis Sheba. Copiii chiar îți dau o misiune. În sensul că te țin ocupată, în sensul că ai de ce să te scoli din pat și s-o faci în fiecare dimineață. Dar asta nu înseamnă să ai un sens. Am râs mai degrabă amar, cred. Gândul meu a fost: asta este exact genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
consolat pentru soarta ingrată de a nu fi Sfântul Ronald. — Crezi că mama ta mă va accepta? am întrebat-o pe Sheba. — Poftim? Sheba părea uimită. O, nu-ți face griji. Abia dacă te va vedea. Va fi mult prea ocupată să se ia de mine. „Căsuța“ doamnei Taylor în suburbiile Peebles-ului era de fapt un conac în stil georgian, cu câțiva acri de pământ în spate pe post de curte. Eu și Sheba eram în stradă și ne scoteam bagajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
încă haina pe ea. Mâinile o înțepau în acea căldură bruscă. — Te rog, ce? a insistat Richard. — Atât... te rog. S-a sprijinit sfârșită de ușă. — Îmi pare foarte rău că te deranjez, a zis Richard. Desigur, ești mult prea ocupată ca să fii deranjată cu mărunțișuri de familie. Propun de acum înainte să terminăm cu discuțiile și să rezolvăm cu fiica noastră plesnind-o... — Oh, a zis Sheba. A traversat camera și s-a așezat pe canapea. Știam că o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
îngrijorat așa de tare, că am fost pe punctul de a-l suna pe Richard. S-a oprit până la urmă, cândva în zori, dar eu am fost cu nervii la pământ toată dimineața. Din fericire treburile casei m-au ținut ocupată. Eddie o să fie aici în câteva zile, iar eu am dat cu aspiratorul, am șters praful și am spălat ca un derviș, ca să fie casa gata la timp. Am ajuns aproape să iubesc casa asta, îmi dau seama. Timpul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și trup nerăbdător și creierul sedus de cuvintele ei. Fac orice. Ceea ce Alice, într-adevăr, a și făcut. Până când John s-a însurat cu ea și-a depășit faza cauzelor și a poeziei. Până când a devenit un agent de asigurări ocupat, până când a ajuns să-l citească doar pe Tom Clancy și i-a cerut lui Alice să fie fericită - singurul lucru pe care nu poți să i-l ceri nimănui. Poți să iubești un om sau să-l părăsești, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]