2,422 matches
-
luceferi rari, Dar ei sunt foarte puțin Pe lângă badea Călin: Nu știu mulți cât el pe lume; Vreți să știți - ce știe anume? Iată: știe a bea vin! LXI Dac-ar trăi și-ar bea Cotnar Horațiu - Cel înfrățit prin Ode cu eternul, - El, vin Cotnari ar cere cu nesațiu Și l-ar slăvi, uitând pe veci Falernul. în Rai de-ar fi Vasile Militaru, Iar pe pământ Horațiu cel etern, Ar zice sincer: „Eu voi bea Cotnaru Iar tu, Vasile
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
În medicină a depășit vârsta de 80 de ani dar a rămas la fe l de tân ăr și viguros în literatură așa cum se poate vedea din poezia de mai jos publicată în revista POEZIA, din 2006. Ditirambe către Dyonisos Odă la Cotnari Când Domnul pribegea prin lume și-a poposit și la Cotnar, vrăjit de mult frumos, anume l-a binecuvântat c-un har: „Pământu-acesta să rodească după în veci păzit mister, ambrozie dumnezeiască și pentru om și pentru cerʺ
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de pe pământul românesc această viță, înnobilată și cu olecuțică de fior istoric și vechime milenară, înseamnă că și merită piedestalul pe care a fost înăl țată. Aducem, așadar, în lumina tiparului, încă un scriitor din secolul XIX care-și tipărește odele sale închinate vinului, de o vervă debordantă, în „Radicale” - 1891”, la Tipografia Națională din Iași. Când în fire mut e totul Când în fire mut e totul, Când e totul gânditor Și s-aude numai ritmul Șoaptei blânde de izvor
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
femeie adevarată, simbol al Frumosului suprem. În Renaștere iubirea devine afirmare plenară a vieții. Epoca modernă a izbutit să pună în lumină împlinirea la care poate duce iubirea, dincolo de sentimentul individual, sublimă prin convertirea dorului erotic în dor metafizic. De la Odele lui Horațiu („Când am să mor, n-am să mor în întregime/ Va sta opera mea-n veșnicii, pură și fără mormânt” Ode, 3, 20) la poemele lui Shakespeare („Nici marmuri, nici sculpturi de aur grele/Nu vor trăi cât
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
la care poate duce iubirea, dincolo de sentimentul individual, sublimă prin convertirea dorului erotic în dor metafizic. De la Odele lui Horațiu („Când am să mor, n-am să mor în întregime/ Va sta opera mea-n veșnicii, pură și fără mormânt” Ode, 3, 20) la poemele lui Shakespeare („Nici marmuri, nici sculpturi de aur grele/Nu vor trăi cât mândrele-mi poeme”Sonet), mitul orfic a devenit motiv liric al permanenței. Gloria lui Orfeu o regăsim în poemele lui Petrarca, Michelangelo, Herrera
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
piatră.” Dar și mai frecvent arama devine la Eminescu materia harpei, instrumental răzvrătirii și al tensiunii viforoase, spre deosebire de lira „gingașă și argintie”, cu sunetul ei dulce. Se convertesc astfel sugestiile războinice între-altele estetice, harpa de aramă însemnând și cântarea. În oda La Heliade, lira apare cu înțelesul pe care îl va conține ulterior harpa, întrucât, de altă factură decât „lira vibrândă de iubire”, ea „cântă de mărire”, stârnind furtuna oceanică, alegoria romantică, byroniană, a trăirii violente. „Sublim însă e cântul când
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
-i în „creșa” numită întreprindere așa cum capii familiei luau în brațele lor protectoare femeile, punându-le de regulă în „creșa” numită bucătărie, tot de la naștere până la moarte. În schimbul protecției și unii și alții prestau servicii: roboteau, dădeau ascultare, admirau, înălțau ode ocrotitorului iubit, uneori mai cârcoteau între patru pereți la adresa părintelui simbolic. Feminismul comunist este o contradicție în termeni În România, evoluția feminismului politic a fost spectaculoasă aproape un secol. Până în comunism eram în rând cu lumea occidentală. Mișcarea feministă românească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cei care au profitat de vidul de putere și au trecut din vechea nomenclatură în cea nouă, nici cei care până mai ieri se autointitulau „adevărații comuniști” și își judecau confrații în fața „odiosului” și a „sinistrei”, nici cei care scriau ode când pentru dânsul, când pentru dânsa. Sigur, obiecțiilor mele li se pot aduce contraobiecții. La urma urmei și un criminal poate să spună adevărul. Cu privire la orice și la oricine, deci și la oamenii de cultură. Dar, înainte de a pune întrebarea
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
se piardă cu totul urma/ Pe drumul pe care l-am străbătut odată până la capăt/ Cu puterea ta nemărginită asupra mea/ Pe mine morții mele redă-mă”. Nu întâmplător, Eiléan Ní Chuilleanáin a preluat titlul acelui poem care trimite la Oda în metru antic și a intitulat versiunea engleză apărută în Irlanda sub semnătura ei: After the Raising of Lazarus L.A.: Există și poeți care vă sunt departe, dar pe care îi admirați? I.M.: Depinde ce înțelegem prin departe. Bunăoară, pentru
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
trebuie exploatat, după cum a remarcat Simone de Beauvoir în lucrarea Al doilea sex. Exemplificăm câteva celebrități feminine antice grecești, repere pentru acest statut social, și revenim asupra lor în capitolul următor. Despre Sapho (sec. VII-VI î.H.), autoarea unor ode, imnuri, cântece nupțiale, elegii, recunoscute ca valoare, se spune că patrona o comunitate feminină în care erau primite tinere ce se afirmau apoi ca poetese, dansatoare, muziciene. Și maestrele și ucenicele erau invitate la banchete, serbări, diferite ceremonii pentru a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în perioada conflictelor militare cu împăratul Carol al V-lea și cu regele Franței, Francisc I. Unor lideri politici le-a câștigat bunăvoința, dedicându-le poeme. Veronica Gambara a lăsat posterității aproximativ optzeci de poeme-sonete, madrigaluri, balade, poezii de dragoste, ode, pastorale, poezii de reflecție religioasă, cu conotații politice și 150 de scrisori. Reproducem un sonet: Cum, spre norocul meu, o, dulci coline, spre voi și-aceste limpezi de sorginte ape mă-ntorc, pe locurile sfinte de fire-mpodobite-n vrăji divine, acestei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
adeseori la Ponge, putem citi acest poem ca pe o declarație poetică. Virtuozitatea gimnastului, pe care textul îl reduce la rangul de tipar al "prostiei", aduce cu cea a poeziei versificate cu care acest text se joacă subtil. Fără sonete, ode, epigrame" spunea Ponge, fără versuri în sensul propriu al termenului. Ponge opune virtuozității pretențioase a versificatorului o scriitură debarasată de artificiile versificației. Însă o proză la fel de densă ca și versul în textura sa. Referințe și lecturi recomandate - Jean-Michel ADAM, Jean-Pierre
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
acțiune și se situează la intersecția polilor <1> și <3> care au în comun faptul că propun o reprezentare discursivă conjunctă situației. Imperativul tinde să aducă în prezent ceea ce este disponibil (potențial) în adagiu. Este însuși principiul Carpe diem al Odelor de Horațiu. 6. Variațiuni enunțiative și tranziții Cele patru căsuțe din schema 27 ne semnalează numai relațiile preferențiale de forme. Așa se explică combinațiile narative frecvente PC-PS (polii <2> și <4>) și încadrarea lui <4> de către <2>, atît de caracteristică
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
oi trăi, să se vadă. Am pus șaua pe cal, am luat o sticlă cu țuică și fugi la oi în sâmbăta Paștelui. Un miel l-am mâncat eu, unul l-am dat lor. Am făcut 12 ani de închisoare: oda’șase ș‘oda’ șase, dar mă condamnaseră la moarte. Mă purtau la proces cu lanțuri la picioare. „Maiestatea a plătit... eu nu sunt Iuda, să-i vânz...” Căpitanu’ Cârnu era din Bacău. El m-a schingiuit. Eu trăiesc încârligată, cum
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
se vadă. Am pus șaua pe cal, am luat o sticlă cu țuică și fugi la oi în sâmbăta Paștelui. Un miel l-am mâncat eu, unul l-am dat lor. Am făcut 12 ani de închisoare: oda’șase ș‘oda’ șase, dar mă condamnaseră la moarte. Mă purtau la proces cu lanțuri la picioare. „Maiestatea a plătit... eu nu sunt Iuda, să-i vânz...” Căpitanu’ Cârnu era din Bacău. El m-a schingiuit. Eu trăiesc încârligată, cum sunt, și cu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
câștigător al pentatlonului. Câștigătorii erau recompensați cu o ramură de măslin sălbatic, tăiată din măslinul de lângă altarul lui Zeus. Pe de altă parte, câștigătorii erau răsplătiți și în alt mod, și anume erau transformați în idoli de către poeți, care dedicau ode în cinstea triumfătorului atlet, iar sculptorii îi imortalizau în bronz și marmură. Femeile nu aveau voie să intre pe stadion, nici măcar ca spectatoare, deoarece bărbații concurau goi. Singura femeie din stadion era zeița agriculturii, Demetra, care avea voie să se
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
o formulă memorabilă: „fiii divorsau de părinți“ (Cuza vodă și oamenii săi). În toamna lui 1846 domnitorul Gheorghe Bibescu și soția sa urmând să viziteze Câmpulungul, notabilii urbei îi cereau concetățeanului lor C.D. Aricescu să compună un discurs sau o odă de circumstanță. Tatăl poetului insistă și el, deși tânărul îi amintește că, publicând anterior versuri îndreptate împotriva domniei, noua atitudine îl va expune disprețului public. „- Vodă, îmi răspunse tata, va vedea prin aceasta pocăința ta și-ți va ierta greșeala
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
scurtă, cer aceasta de la tine eu, părintele tău, care am jertfit starea părintească ca să te luminez, spre a avea și eu ajutor și fală cu copiii mei.“ C.D. Aricescu cedează stăruințelor, dar strofele lui ambigue („o satiră sub formă de odă“) trezesc nemulțumirea perechii domnești, agravată prin faptul că, încălcând normele oficiale, poetul folosise alfabetul latin! (Memoriile mele) Necazurile pricinuite serdarului Dimitrie Aricescu de către fiul său mai mare nu erau încă la capătul lor. Cu trei ani mai târziu, la 30
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
semnăturile participanților în procesele-verbale nu întârzie a-l pune în aplicare. Oficialitatea, în această vreme, rămâne în schimb neîncrezătoare și ostilă. Cunoaștem supărarea lui Gheorghe Bibescu și a soției sale, când un tânăr poet își îngăduise să le ofere o odă scrisă cu litere latine. Împotrivirea altora îmbracă haină religioasă, alfabetul latin fiind denunțat ca agent al catolicismului! O satiră a lui Bolintineanu dă glas acestui perfid argument, încadrându-l unei jalbe a slovelor chirilice, mâniate de scoaterea lor din uz
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
prezentat nefavorabil Armata Roșie și URSS. În ediția specială din 7 noiembrie 1944, ce cuprinde cuvântări ale liderilor comuniști ținute cu prilejul aniversării Marii Revoluții și articole de propagandă, sunt publicate și poezii semnate de Miron Constantinescu ("Stalingrad"), Gh. Zaharia ("Odă Uniunii Sovietice"), Dumitru Corbea ("Ciocoii") și A. Toma ("Ne vine Dreptatea"). Să ne oprim puțin asupra unui fragment din poezia lui A. Toma36. "Ne vine Dreptatea, ne vine, Destul cu scrâșniri și suspine, Nălțați grele frunți aplecate, Robaci din a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
câtăva vreme pe înțelepciunea și bunătatea lui Zeus. Nu numai că Stăpânul suprem se caise, instalându-1 pe Cronos rege în Elyseu, dar îi iertase și pe Titani. Pindar proclamă că "Zeus, Nemuritorul, i-a eliberat pe Titani" (a IV-a Odă Pythianică, 291), iar în Prometeu descătușat, corul este alcătuit din Titanii eliberați din lanțuri 22. Împărțirea primei victime sacrificiale la Mekonc a avut drept rezultat, pe de o parte, ruptura intervenită între zei și oameni și, pe de alta, condamnarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ieșirea din nemișcare nu se realizează decât ca prezumție, ca ipoteză. Finalul indică o ușoară zeflemea la adresa marilor texte care tratează neliniștea creatoare, " -Prietenă muscă, bine-ai venit!..." E surprinzătoare la un poet ca Geo Dumitrescu apariția speciei clasice a odei, textul Odă, închinat "colegilor de școală căzuți în război", nu respectă însă convențiile genului. Aspectul parodic și pamfletar e mult mai sesizabil decât cel elogios. E o odă dedicată celor care și-au văzut idealurile frânte, "răsună toate basmele lui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nemișcare nu se realizează decât ca prezumție, ca ipoteză. Finalul indică o ușoară zeflemea la adresa marilor texte care tratează neliniștea creatoare, " -Prietenă muscă, bine-ai venit!..." E surprinzătoare la un poet ca Geo Dumitrescu apariția speciei clasice a odei, textul Odă, închinat "colegilor de școală căzuți în război", nu respectă însă convențiile genului. Aspectul parodic și pamfletar e mult mai sesizabil decât cel elogios. E o odă dedicată celor care și-au văzut idealurile frânte, "răsună toate basmele lui Don Quijote". E
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
E surprinzătoare la un poet ca Geo Dumitrescu apariția speciei clasice a odei, textul Odă, închinat "colegilor de școală căzuți în război", nu respectă însă convențiile genului. Aspectul parodic și pamfletar e mult mai sesizabil decât cel elogios. E o odă dedicată celor care și-au văzut idealurile frânte, "răsună toate basmele lui Don Quijote". E o poezie a acțiunii pe care o propune aici Geo Dumitrescu, a transgresării limitelor, dar și una a revoltei chiar și împotriva scrisului însuși. Ironia e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și la Geo Dumitrescu unde se împletește cu refuzul polemic de a mai scrie într-o astfel de lume: "Mai sus, mai sus! - vom trece de Dumnezeu,/ - pământul este o virgulă, cerul un ban -/ de sete, de veacuri suntem beți," (Odă). Atât universul real, cât și cel ideal nu mai pot fi interpretate decât prin prisma literarului: "îi veți vedea pe Dante și Adam/ mâncând alegorii din același pom", granițele dintre lume și text fiind șterse. Recitirea lumii ca pe un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]