1,653 matches
-
ca JG Nord (Escadrila de vânătoare Nord) ori JG Schumacher. În afară de aparatele Bf-109D și 109E, escadrila a fost echipată și cu Messerschmitt Bf 110. Inactivitatea din timpul Războiului ciudat a permis folosirea acestor aparate, folosite în general de flotele aeriene ofensive ("Luftflotte"), were available for defensive roles.. Stab./JG 1 avea sub comandă următoarele "Gruppen" (grupuri) cu efective de 80 -100 de avioane RAF a repartizat Grupul nr. 3 pentru executarea atacului. Grupul era format din Escadrila 9, Escadrila 37, Escadrila
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
vedere propagandistic, nicuna dintre problemele evidențiate în timpul luptelor nefiind analizate. Modul în care s-a desfășurat războiul din septembrie 1939 până în vara anului 1941 a părut că dă dreptate abordării "Luftwaffe" din perioada interbelică, de concentrare a atenției pe aviația ofensivă în defavoarea aviație defensive, de vânătoare. Succesele "Luftwaffe" din Campania din Norvegia și din Olanda, Belgia, Franța, Iugoslavia și Grecia au motivat cu prisosință în epocă această abordare. "Luftwaffe" a apăret spațiul aerian german ținând departe de granițele germane forțele aeriene
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
rezistenței într-un război de uzură, în fața unei puteri crescânde a inamicului, cu forțele împrăștiate pe patru fronturi, fără doctrine, tactici și planuri defensive funcționale, a dus la înfrângere. Apărarea "Jagdwaffe" (Forțele de vânătoare) nu era considerată parte a efortului ofensiv aerian. Strategia germană se concentrase pe aviația ofensivă ca parte a efortului aerian ofensiv. Strategia germană de concentrare pe aviația ofensivă pentru cucerirea superiorității aeriene asupra inamicului a însemnat că "Jagdwaffe" fusese considerată o forță de rangul al doilea, una
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
puteri crescânde a inamicului, cu forțele împrăștiate pe patru fronturi, fără doctrine, tactici și planuri defensive funcționale, a dus la înfrângere. Apărarea "Jagdwaffe" (Forțele de vânătoare) nu era considerată parte a efortului ofensiv aerian. Strategia germană se concentrase pe aviația ofensivă ca parte a efortului aerian ofensiv. Strategia germană de concentrare pe aviația ofensivă pentru cucerirea superiorității aeriene asupra inamicului a însemnat că "Jagdwaffe" fusese considerată o forță de rangul al doilea, una neimportantă. "Jagdwaffe" nu a primit investițiile necesare și
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
împrăștiate pe patru fronturi, fără doctrine, tactici și planuri defensive funcționale, a dus la înfrângere. Apărarea "Jagdwaffe" (Forțele de vânătoare) nu era considerată parte a efortului ofensiv aerian. Strategia germană se concentrase pe aviația ofensivă ca parte a efortului aerian ofensiv. Strategia germană de concentrare pe aviația ofensivă pentru cucerirea superiorității aeriene asupra inamicului a însemnat că "Jagdwaffe" fusese considerată o forță de rangul al doilea, una neimportantă. "Jagdwaffe" nu a primit investițiile necesare și era mult mai puțin puternică în comparație cu
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
și planuri defensive funcționale, a dus la înfrângere. Apărarea "Jagdwaffe" (Forțele de vânătoare) nu era considerată parte a efortului ofensiv aerian. Strategia germană se concentrase pe aviația ofensivă ca parte a efortului aerian ofensiv. Strategia germană de concentrare pe aviația ofensivă pentru cucerirea superiorității aeriene asupra inamicului a însemnat că "Jagdwaffe" fusese considerată o forță de rangul al doilea, una neimportantă. "Jagdwaffe" nu a primit investițiile necesare și era mult mai puțin puternică în comparație cu alte ramuri ale Luftwaffe și a avut
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
a dus la epuizarea fizică a piloților. Un alt factor care și-a adus contribuția neînțelegerea regulilor de bază ale luptelor de către Adolf Galland. El a considerat că, în luptele tactice, aviația de vânătoare trebuie să se comporte în mod ofensiv, chiar și atunci când participa la acțiuni defensive. Lupta defensivă nu exista în concepția acestuia. Formațiunile au pierdut deseori coeziunea în luptă, iar integritatea formațiilor a fost compromisă datorită lipsei de experiență a comandanților. Acest aspect al menținerii formațiunii indiferent de
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
1941. Respingerea ofensivei bombardierelor nocturne a fost realizată cu doar 60 de avioane organizate în 16 "staffeln" (escadrile). Defensiva aeriană nocturnă a revendicat 421 bombardiere ale RAF în 1941. Una dintre abordările tactice notabile ale lui Kammhuber a fost acțiunea ofensivă. Aceasta se alinia tacticii "Luftwaffe" de defensivă prin ofensivă asupra teritoriul inamic, iar Kammhuber a sugerat ca avioanele de vânătoare germane să urmărească bombardierele și să le atace de îndată ce ar fi decolat de pe aeroporturile din Anglia. Hitler a refuzat această
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Bateriile de artilerie antiaeriană aveau ordinul să deschidă focul de fiecare dată când o țintă fusese identificată, chiar și atunci când propriile avioane de vânătoare se aflau în luptă cu bombardierele. Aceste experimente au încetat în august 1939. Ca răspuns la ofensiva RAF din 1940, Josef Kammhuber a primit ordinul să dezvolte defensiva de noapte. În următorii trei ani el a dezvoltat un sistem sofisticat numit de britanici Linia Kammhuber. Kammhuber a început prin extinderea regiunilor luminate, care s-a extins din
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
aeriene americane. Göring i-a dat asigurări lui Hitler că bombardierul B-17 era de o calitate mizerabilă, americanii fiind în stare să fabrice doar frigidere funcționale. Generalul-colonel Hans Jeschonnek a comentat în iulie 1942 în timpul unei conferințe care trata potențialul ofensiv aliat că „Fiecare bombardier cvadrimotor al aliaților occidentali mă fac fericit, pentru că le vom doborât tot așa cum le-am doborât pe cele [britanice] bimotoare”. Aceste aprecieri nu sunt de înțeles, dacă ținem seama de sursele informative de care dispuneau germanii
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
fost comandată de generalul de divizie Constantin Prezan. Armata de Nord a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, între 14/27 august 1916 - 1/13 decembrie 1916, participând la două operații de nivel strategic din campania anului 1916: Operația ofensivă în Transilvania și Operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați. La începutul lunii octombrie 1916, în compunerea armatei intră și Divizia 15 Infanterie, comandată de generalul Eremia Grigorescu, care avea să ducă, împreună cu trupe din Divizia 8 Infanterie, bătăliile
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
de brigadă Grigore Basarabescu) concentrată inițial la Onești, s-a deplasat pe valea Oituzului, a depășit „Grupul Oituz” la 31 august 1916, primind misiunea de a ocupa depozitele inamicului din zona Târgu Secuiesc concomitent cu executarea de acțiuni de cercetare ofensivă spre Miercurea Ciuc, cu Regimentul 7 Roșiori. Regimentele 11 Roșiori și 8 Vânători au primit misiunea de a traversa Munții Bodoc pentru a pătrunde în valea Oltului. Divizia a atins la 2 septembrie 1916 aliniamentul Bixad - Sfântu Gheorghe - Moacșa. Obiectivul principal
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
raportul de forțe între forțele române și austro-ungare s-a micșorat, în special la artilerie și mitraliere. După o scurtă pauză operativă necesară introducerii în dispozitivul de luptă a unităților nou sosite pe front, Armata de Nord a reluat acțiunile ofensive, la 3 septembrie 1916. Divizia 14 Infanterie cu forțele principale a atacat prin trecătoarea Toplița - Deda, eliberând orașul Toplița la 7 septembrie și pătrunzând în depresiunea Giurgeului. Divizia și-a continuat înaintarea traversând versantul estic al Munților Giurgeu atingând la
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
Divizia 7 Infanterie, a ocupat localitățile Vlăhița și Odorhei la 18 septembrie, realizând joncțiunea cu forțele Armatei 2 în zona localității Merești. Divizia 2 Cavalerie s‑a regrupat în zona Miercurea Ciuc, Jigodin, Leliceni, în vederea asigurării flancului stâng al armatei. Operația ofensivă a Armatei de Nord, a reprezentat una din puținele reușite militare ale Armatei României în campania anului 1916. La sfârșitul operației ofensive cu o durată de circa o lună de zile (27 august - 1 octombrie) Armata de Nord și-a
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
Divizia 2 Cavalerie s‑a regrupat în zona Miercurea Ciuc, Jigodin, Leliceni, în vederea asigurării flancului stâng al armatei. Operația ofensivă a Armatei de Nord, a reprezentat una din puținele reușite militare ale Armatei României în campania anului 1916. La sfârșitul operației ofensive cu o durată de circa o lună de zile (27 august - 1 octombrie) Armata de Nord și-a îndeplinit în totalitate misiunea primită prin planul de operații, atingând aliniamentul: Vatra Dornei - imediat est Răstolița - pantele vestice ale munților Gurghiu - imediat
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
1916, Armata de Nord mai avea doar două divizii în primul eșalon - Diviziile 7 și 15 Infanterie - și o brigadă de cavalerie în rezerva armatei. Sub conducerea generalului Prezan, Armata de Nord a luptat disciplinat și eficient, atât pe timpul operației ofensive în Transilvania (27 august - 26 septembrie 1916), cât mai ales pe timpul retragerii pe linia frontierei de stat (septembrie-noiembrie 1916). Trebuie menționat că Armata de Nord a fost singura care a atins și menținut aliniamentul fixat prin planul de operații (Vatra
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
ori Campania Belgiană, numită uneori în Belgia și Campania de 18 zile, a fost o parte a mai amplei Bătălii a Franței, o campaniei ofensivă a Germaniei Naziste din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Luptele au durat timp de 18 zile în mai 1940 și s-a încheiat cu ocuparea Belgiei de către forțele germane după capitularea armatei belgiene. Pe 10 mai 1940, Germania
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
KG 30 era la Oldenburg iar baza III. Gruppe era la Marx (lângă Wilhelmshaven). În dimineața zilei de 9 mai, atașatul militar belgian la Berlin a sugerat că germanii intenționează să atace a doua zi. Fuseseră descoperite mișcări ale trupelor ofensive germane la graniță. La ora 00:10 pe 10 mai 1940, a fost dată alarma la Cartierul general belgian de către o unitate nespecificată. La ora 1:30 a fost declarată alarma generală. Forțele belgiene au intrat în pozițiile de luptă
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
părerea lui Gort, efortul principal trebuia făcut de francezi în sectorul de sud. Poziția belgienilor față de organizarea unei posibile ofensive a fost exprimată clar de regele Leopold. Din punctul de vedere al regelui, belgienii nu erau capabili să declanșeze operațiuni ofensive, dată fiind lipsa blindatelor și avioanelor de luptă. De asemenea, regele a mai subliniat că, datorată înaintării rapide a germanilor, în teritoriul pe care încă îl mai controlau, belgienii mai dispuneau doar de alimente pentru două săptămâni. Leopold nu se
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
grabei în care a fost executat atacul german, armata rusă a ieșit victorioasă. La izbucnirea războiului, ordinele lui erau foarte stricte și clare: pe care o comanda trebuia să rămână pe poziție în Prusia Orientală, fără a încerca vreo acțiune ofensivă, întrucât toate eforturile germane trebuiau concentrate pe Frontul de Vest împotriva Franței, conform Planului Schlieffen. În plus, în cazul în care rușii își cresc presiunile, el era autorizat să se retragă până la Vistula, abandonând Prusia Orientală. Armata a VIII-a
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
a II-a ruse (). Rușii se bucurau de un considerabil avantaj numeric, dar erau limitați de deficiențe importante în domeniul aprovizionării și comunicațiilor. François era convins că pregătirea și armamentul superioare ale germanilor compensau diferența numerică, și cerea o acțiune ofensivă. În ziua de 17, din proprie inițiativă și fără ordin, a inițiat un atac împotriva Armatei I rusă în bătălia de la Stallupönen. Înainte de a se retrage la după bătălie, dorpul său produsese rușilor 5.000 de victime și luase 3
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
X-a ruse pe flancul stâng al germanilor. În ciuda unei superiorități numerice de 2:1 și a poziției defensive bine fortificate, rușii au suferit o grea înfrângere și s-au retras cu pierderi grele, lăsând în urmă 150 de tunuri. Ofensiva rusă din estul Europei începuse bine, Armata I (Armata Nemanului) a generalului obligându-i pe germani să se retragă spre vest de la graniță, către Königsberg. Între timp, se apropia dinspre sud, sperând să taie retragerea germanilor în zona din jurul orașului
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
să își întărească forțele, iar "Market Garden" s-a încheiat cu un eșec. Spre sfârșitul lunii septembrie, înaintarea aliaților s-a oprit brusc, una din cauzele principale fiind problemele de aprovizionare. Răgazul obținut a permis germanilor să se pregătească pentru ofensivele aliate care urmau să vină. Germanii au reușit să mobilizeze efective importante pe Linia Siegfried. Această linie defensivă dispunea de o serie de fortificații vechi, care ar fi trebuit să pună puține probleme armatelor aliate, dotate cu cele mai moderne
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
puternic, care a provocat pierderi importante americanilor. Ofensiva germană nu a putut fi oprită decât cu ajutorul focului intens al artileriei. Divizia a 4-a pierduse de la începutul ofensivei aproximativ 6.000 de oameni, ceea ce o împiedica să mai desfășoare acțiuni ofensive de amploare. Ca urmare, Collins a hotărât să oprească ofensiva, să retragă unitățile epuizate și afectate de pierderi, înlocuindu-le cu Divizia a 83-a de infanterie SUA pe 3 decembrie. La începutul lunii decembrie, Armata I reușise să își
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
execute lovitura principală în zona joasă de câmpie, în vreme ce americanii aleseseră pentru această acțiune pădurea Hürtgen. Unul dintre motivele pentru alegerea făcută de americani a fost existența pungii Geilenkirchen din flancul nordic al Armatei a 9-a, care amenința operațiunile ofensive aliate. Această pungă a fost redusă și eliminată în cele din urmă în cadrul Operațiunii "Clipper" prin atacul combinat americano-britanic până pe 22 noiembrie. Atacul principal a fost executat de Corpul XIX al Armatei a 9-a de sub comanda generalului Gillem, care
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]