2,363 matches
-
la fiecare pereche, fiecare bucată fiind totuși pusă în vânzare pentru 2 ducați, ceea ce a nedumerit toată Moldova, căci Bucovina este privită acolo drept un adevărat loc de refugiu și a descurajat mai multe familii de a se stabili acolo. Ogoarele, pajiștile, râurile, pășunile și pădurile se găsesc, de asemenea, conform cu obișnuita dezordine a guvernării orientale, în cea mai mare zăpăceală, nici unul dintre proprietari nefiind recunoscut. Pentru a fi scurt, voi atinge aici numai problema pădurilor, și din aceasta se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
piardă chiar și denumirea sa. Ca prin urmare, ridicarea comerțului să se poată privi cât mai eficient, las în seama Înaltei și Preaînaltei dispoziții următoarele căi de ieșire. Despre înviorarea comerțului. A. Deoarece plebea, prin abuzul de rachiu, neglijează lucrarea ogoarelor, banii săi și sănătatea, ar fi necesară, pentru a păstra în același timp aceste cantități importante în Bucovina, o ordonanță de interdicție a exportului respectiv din Ucraina sau de impunere a unor dări sporite, acesta ar fi mijlocul cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
produse naturale. Q. La ocuparea Bucovinei în anul 1774 sau mai exact la trasarea granițelor acesteia, moșiile sale Rus, Plavalar și Poieni au fost din nefericire astfel despărțite și împărțite de linia de graniță stabilită, încât mari părți din toate ogoarele, câmpiile, pășunile și în unele cazuri din casele supușilor sunt de partea cealaltă. Aceste proprietăți se află pe acele fâșii înguste, scurte și neregulate de pământ, care încep de la orașul Suceava și merg până la domeniul Chilișeni-Știrbăț. O fâșie cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
proprietăților, a limbii, a așezării, a naturii necesităților și a încă alte o mie de punți; ba am putea spune chiar că Bucovina e dependentă de Moldova, prin faptul că aceasta din urmă îi oferă bucovineanului strâmtorat o climă blândă, ogoare, câmpii și pășuni în exces, o circulație deschisă și liberă, o așezare favorabilă desfășurării feluritelor activități, aceleași tradiții, aceleași obiceiuri, aceeași religie etc. Principala piață de desfacere a produselor bucovinene, aici fiind vorba de fapt mai ales de vite, trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
asemeni organele sanitare în activitatea de igienizare a comunei. “Activitatea depusă în conducerea școalei primare și a gospodăriei proprii a d-lui Ioan Marcu își revarsă roadele cinstit asupra ridicării economice a acestei comune. Dsa este un distins muncitor pe ogorul de ridicare economică al acestei comune prin miile de exemple ce le-a dat, întrucât le dă și în prezent întrunește proverbialul “Omul sfințește locul”. Ia parte activă la toată conducerea economică, sfatul său este înțeles și alăturea de d-
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
d-nul Pr. Vasile Petrovanu și a celorlalți colegi formează mănunchiul de îndrumare și conducere în Consiliul de patronaj, Căminul Cultural, cantina școlară, Cooperativa de consum, Banca Populară “Moldova” și altele. Munca depusă de d-nul Ioan C. Marcu pe ogorul de ridicare a acestei comune merită toată lauda și se certifică cu Foarte bine”, preciza inspectorul școlar N. Bibiri în iulie 1943. Evenimentele politice au îngreunat din ce în ce mai mult activitatea sa ca director, cadru didactic și gospodar al satului. În 1942
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
m steri de lemne. Este un bun gospodar al școalei și face parte dintre directorii meritoși. La toate clasele am găsit elevi vioi, curați, ordonați. Din constatările făcute reiese că membrii corpului didactic de la această școală muncesc cu drag pe ogorul școalei, obținând rezultate lăudabile”. În perioada 1945-1948 a predat științele naturii la anii I- II-III curs complementar la gimnaziul unic Racova. Subinspectorul Școlar județean Gh. Nicolau inspectând școala Racova preciza: “Am inspectat școala primară mixtă din satul Racova, județul Bacău
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
diferența. Capră-capră, dar chiar și așa, pe lângă faptul că e o bună plantă meliferă, muștarul tot dă o producție ce poate ajunge la două tone la hectar, cu până la 38% ulei de bună calitate, cu atâta mai mult cu cât ogorul e mai nordic...; iar la paie, muștarul e de două ori mai darnic. Dacă rezistăm tentației de a-l rafina, doar pentru ca să semene cu prototipul său din măsline - În fond e o chestiune de gust, căci „nu-i frumos ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
au fost pe nedrept uitate, iar dacă astăzi am să conving pe cineva să-și plece privirea spre una dintre ele, mă voi lovi de dificultatea de a-i spune de unde să ia sămânța... Dacă Într’o „cultură mare“, pe ogoare de sute, chiar mii de hectare, o astfel de atitudine pare oarecum justificată, mai mult, În consens cu multe secole de tendință latifundiară, acum și aici, pe micile parcele de ordinul hectarului, e indicată un fel de reconstrucție ecologică prin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ales avea și pentru ce, căci obținuse rațiunea -, a crezut că poate evada din starea - totuși - de animal, În rând cu celelalte. De ce să fie și vânat pe lângă vânător? Și a crezut că rupând o bucată de pământ, făcându-și ogor - iar nevoia de energie - și Întărindu-și așezările, devenite Încetul cu Încetul orașe, ajunge liber, adică scapă de servituțile naturii sale totuși biologice. Doar că Natura - iată și numele stăpânului - Îi asaltează aceste redute, folosind bioticul, care reia ceea ce știe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
omului sub piele. Și le-a ajutat să câștige noi teritorii, În defavoarea altora. E cazul plantelor de cultură, precum grâul care, de la un fir-două pe metrul pătrat În stepa strămoșească, a ajuns la cîteva sute pe metrul pătrat de ogor. Ogor care s’a extins mereu, ajutat de omul care tăia pădurea și desțelenea stepa, fără a se Întreba Însă câte alte specii dispar astfel, nu doar Își restrâng arealul; e cazul dropiei, aceea care a inspirat frumoase pagini În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sub piele. Și le-a ajutat să câștige noi teritorii, În defavoarea altora. E cazul plantelor de cultură, precum grâul care, de la un fir-două pe metrul pătrat În stepa strămoșească, a ajuns la cîteva sute pe metrul pătrat de ogor. Ogor care s’a extins mereu, ajutat de omul care tăia pădurea și desțelenea stepa, fără a se Întreba Însă câte alte specii dispar astfel, nu doar Își restrâng arealul; e cazul dropiei, aceea care a inspirat frumoase pagini În literatura
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
timp, un altul nu-și poate Împlânta rădăcinile, dar huzuresc antiteticele protozoare. Memoria pământului nu se oprește aici. Adică la ce se Întâmplă În Natura pe care eu o numesc liberă, adică scutită de intervenția omului. Pământul, de astă dată ogor, ține minte cine-l lucrează, dacă o face bine sau rău. Și aici, fac apel la ceva oarecum invizibil: biocâmpul. Păi solul e și neviu - cum Îl percepem - dar și viu, prin vietățile, majoritatea microscopice, care-l populează. Dar partea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
petrol, respectiv săruri minerale, de fapt Soare. Iar biotehnologia e condiționată, atât ca origine cât și ca tehnologie, de biochimie. Desigur, la locul sub Soare avem concurență. Un om nou, În sensul amintit, nu poate Înțelege să Împartă jumi-juma un ogor, o recoltă ori un hambar, cu ceilalți. Tot biochimia furnizează cel mai curat și eficient mijloc, copiind de la Natură arsenalul ce stă la baza alelopatiei, războiul chimic, ascuns ochilor noștri comuni, care reglează conturile Între plante, microorganisme sau Între ambele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Însăși faptul de a folosi unelte, prelungiri ale Înzestrării sale native, fie ele niște ființe, omul Începe să se separe de Natură, să evadeze de sub controlul ei; se extinde și, implicit, dezechilibrează. În primul rând teritorial: Își adjudecă un spațiu, ogorul, din unitatea biosferei. Corect? În care nu mai trăiește vechea biocenoză, asociația de ființe, ci doar planta cultivată, una din multele de până atunci, ferită de celelalte, considerate buruieni, ca și de concurența la consumul ei, vechii parteneri de biocenoză
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dezechilibru, poluarea inerentă, deși insidioasă, căci se referă la compoziția biocenozei. Corect? Cu burta plină, omul visează la delicatese: un vânat, prin care provoacă alt dezechilibru. Căci nu mai trăiește În pădure, Îndeplinindu-și și rolul ecologic, ci vine de pe ogorul său, și el furat pădurii, Întorcându-se cu vânatul pe umăr... Timp În care, cel care Își respectă obligațiile, dar nu face față concurenței umane, lupul, se retrage cu coada’ntre picioare, ecosistemul suportând consecințele. Corect? Și intervine biotehnologia, vânătoarea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ea și faraonică, rezidă doar Într’o geometrie simplă dar perfectă și... vom vedea În ce, lipsind esențialul celui mai modest mormânt, mai ales În ochii egiptenilor, care credeau realmente Într’o lume În care răposatul Învie, laolaltă cu ofrandele, ogorul, vitele, sclavii pictați pe pereți, cu toatele menite a-l sluji ca și În viață; nici urmă de așa ceva În toată piramida. Și nici o inscripție dedicatorie, cum se află În cel mai modest mormânt, decât dacă o fi fost pe Îmbrăcămintea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu comparabil cu cei 969 de ani ai lui Mathusalem. Iar emisiunea asta și-ar fi pierdut „obiectul muncii“, la urma-urmei unul rezidând În teamă. À propos: și romanilor le era teamă de zeul Terminus, acela care veghea hotarele: unui ogor, unei provincii, ale imperiului. Iar cum omul trece banal pragul deceniului, precum hatul ogorului, poate spera să vadă ce se află dincolo de hotarul unui secol, În altă provincie carevasăzică, dar rareori poate trece hotarul unui mileniu, apare frica, similară cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ar fi pierdut „obiectul muncii“, la urma-urmei unul rezidând În teamă. À propos: și romanilor le era teamă de zeul Terminus, acela care veghea hotarele: unui ogor, unei provincii, ale imperiului. Iar cum omul trece banal pragul deceniului, precum hatul ogorului, poate spera să vadă ce se află dincolo de hotarul unui secol, În altă provincie carevasăzică, dar rareori poate trece hotarul unui mileniu, apare frica, similară cu aceea de barbarii de dincolo de limes; frica de un an 2000 de care am
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În primul rând a părăsi biocenoza. Și n’o face? În primul rând simplificând-o, și pe ea dar și relațiile intrinseci, un fel de subțiere a „membranei“, expunere sinucigașă la ostilitatea crescândă a mediului. Simplificare? Păi omul Îngrijește, pe ogor și În grajd, le păstrează În preajmă, chiar dacă nu recunoaște dependența reciprocă de ele, doar vreo 400 de specii dintre cele aproape două milioane. Iar ogorul, ca și grajdul, sunt gestionate destul de simplist, tot de el. Rezultatul? Ceea ce știe Natura demult
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
subțiere a „membranei“, expunere sinucigașă la ostilitatea crescândă a mediului. Simplificare? Păi omul Îngrijește, pe ogor și În grajd, le păstrează În preajmă, chiar dacă nu recunoaște dependența reciprocă de ele, doar vreo 400 de specii dintre cele aproape două milioane. Iar ogorul, ca și grajdul, sunt gestionate destul de simplist, tot de el. Rezultatul? Ceea ce știe Natura demult: cu cât biocenoza e mai simplă, cu atâta e mai vulnerabilă. Paremi-se că aici sălășluiește sinuciderea, poate primul semn că omul e un inadaptat. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care par a exista deja, separați poate păgân de un Gheorghe și de un Dumitru, Între care oile sunt la munte, respectiv la șes... Și, mi se pare că odinioară, când eram mai puțini dar desigur mai Înțelepți, alternam anul ogorului cu cel al pârloagei, ca primă formă de asolament. Și totuși, „gardul“ cutumelor noastre e prea zdravăn ca lovitura mea de berbece să-l poată străpunge. Singurul câștig, nu neapărat al meu, cu ghilimelele de rigoare, e că ați pierdut
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca o ploaie banală chiar să poată genera o viitură care capătă viteză, nefiind frânată de vreun strat vegetal, și care ajunge să măture totul În cale, chiar dacă nu poate și Îneca Într’o inundație. Prin apropierea de apă, Împingând ogorul și apoi casa spre luncă, nu ca odinioară, pe coasta dealului, respectiv pe culmea acestuia, ne-am expus riscului. Dintotdeauna au existat inundații, potopuri chiar, doar că acelea n’aveau ce strica. Nemaiavând un tampon, pădurea, În loc de ploi blânde, alternate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ce mișună În jur, pe noi Înșine. Doar că, Înainte ca tehnologia, În care ne punem atâtea speranțe, să devenă competitivă, ne am apucat să ne tăiem craca de sub picioare, adică să doborâm pădurea, să distrugem vegetația solului, să lăsăm ogorul pârloagă, sperând că cine știe ce extraterestru ne va dărui celule solare. Dar unele mai speciale care, pe lângă energia proprie nouă, care nu e aceea electrică, ci pâinea de fiecare zi, să ne mai dea și oxigen, căci altminteri ’geaba pâine. Trăim
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu aceia, trebuie să le remedieze. Iar costul reparației e Întotdeauna mai mare decât câștigul care a provocat-o. Într’un cuvânt, și lepăd masca umană, zona de joncțiune a ecosistemului cu sursa de energie primară Soarele -, adică pădurea și ogorul, nu trebuie privatizate ci, dimpotrivă, socializate. O miaun chiar cu riscul de a fi văzut negru, adică unealta lui Belzebut. „Meridian“, 7 iulie 2000, ora 12,23 3. Gunoaie Châââî Ce negru sunt! Am adormit Într’un horn, motiv să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]