2,453 matches
-
în pământ, de formă paralelipipedică, având înălțimea unui stat de om. Acesta nu avea pereții căptușiți, doar tavanul din bârne. O informație datând de la începutul secolului al XIX-lea ne pomenește despre gospodăriile mai înstărite din Moldova, care aveau „întinse ogrăzi, împodobite după obiceiul turcesc și european pe dedesubt cu pivnițe adânci și boltite în care se păstrează vinurile și alte zarzavaturi trebnice gospodăriei”. Un astfel de beci ar mai fi putut fi văzut și astăzi dacă gospodăria aparținând moșierului Vasiliu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
drept urmare, în cei peste treizeci de ani cât a funcționat, schimbări radicale în cadrul gospodăriei țărănești. Nemaifiind folosite, o serie de anexe gospodărești ca grajdul, coșăriul sau crama, au dispărut din structura gospodăriei tradiționale. În vremurile de azi, curtea și ograda și-au redimensionat spațiile ocupate înainte vreme, fiind transformate în mici plantații de vie și culturi de legume și zarzavaturi. O bună parte din gospodăriile localnicilor apar astăzi sărăcite, având un număr redus de anexe cu caracter economic. După ce țăranii
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
socială există dintr-o informare anterioară anului 1812, conform căreia: „casele acelor mai mulți săraci se află sub pământ și se numesc bordeie, iar a celor mari și bogați sunt zidite din cărămidă și var, nalte și largi, cu întinse ogrăzi.” Tipul reprezentativ al caselor cu vechime medie ce datează din prima jumătate a secolului al XX-lea este cel cu două camere și tindă centrală. Aceste case au prispă pe trei laturi, cerdac în fața tindei și un chiler lateral. Ferestrele
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
câte o franzelă din târg, jimbală îi ziceau, ne-o dăruiau tuturor, ca pe o bunătate rară. De cămin, grădiniță și jucării, nici pomeneală! „Grădinița” noastră era pe sală, pe nisip sau în fundul curții, căci nu lucrau oamenii pământul din ogradă, ca acum. Jucăriile ni le confecționam singuri, din mediul nostru. Singuri învățam să distingem frumosul de urât, utilul din lucrurile nefolositoare. Cel mai adesea, jocurile noastre erau inspirate din activitatea adulților: „de-a grădina”, „de-a casele”, „de-a mama
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
foarte sugestiv geografia locală. FII AI SATULUI MOMENT NOSTALGIC - REVEDERE Într-o zi de vară când am revăzut casa părintească. Am cercetat cu ochii în lacrimi leagănul copilăriei, cerdacul vechi, fereastra mică dinspre grădină, am colindat, cum ai căuta izvorul, ograda cu garduri de nuiele în ruine și tot ce mai putea să dăinuiască. Și nu m-a întâmpinat un frate, care nu mai lătra legat sub șură: Lăbuș, cel care-mi dijmuia mălaiul de la gură. Pe uliță, bătrânii nu mai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în clipa când cocoașele pistoalelor atingeau capsele. Un glonț a șuierat pe la urechea Vladimirescului. Altul a atins umărul stâng al Tincăi și-a nimerit în creanga unui copac, turtindu-se acolo. În liniștea care s-a statornicit, o clipă, în ograda conacului, Tudor a strâns frâul calului și-a poruncit aspru: Legați-I și puneți-l cu mutra-n fum de ardei! Într-o clipă, pandurii au pus pe boier cu gâtul în jugul de unde dezlegaseră țăranii. Fetițo, a surâs Vladimirescu
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
fotografie” dăruită nouă, cititorilor, de Liviu Romoșan: „ Astăzi, casa profesorului pare pustie și tristă, cu obloanele ferestrelor ferecate. Gardul de fier, cu scândurile crăpate și strâmbe, par că se prăvălesc de la o zi la alta. Copacii bătrâni ce mai străjuiesc ograda adumbrită, p ar că se usucă, iar freamătul frunzelor, ce cad în zilele de toam nă târzie, îngână un freamăt trist și monoton.” Suficient ca să înțelegem „mai bine... că totul în viața noastră trecătoare nu este decât praf și fum
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
au mai rărit. N-am de unde să știu dacă - Doamne ajută! - locuitorii subcontinentului indian și-au rezolvat problemele cu infrastructura, lichidând între timp „greaua moștenire" colonială, dar cert este că mai nou știrile cu deraieri se referă la propria noastră ogradă, adică la propria noastră rețea feroviară. Din păcate, acum crainicul nu uită să spună că toate accidentele din ultima vreme confirmă faptul că structura noastră feroviară, de fapt întreaga infrastructură, este la pământ. In privința „grelei moșteniri" tace chitic. Oare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în cap... dimineața, când se trezea din somn, se spăla pe mâini cu leșie și săpun, lua găleata, și la muls. Nu-mi venea să cred ochilor! Vaca nu era mulsă și omul meu nicăieri. Îl caut prin grădină, prin ogradă... Nici urmă de bărbat! Am intrat la bănuieli. O fi totuși la pădure; dar fără cai și fără căruță? De ce nu mi-a spus și mie că pleacă? La bufet nu, nu intră el acolo, iar așa devreme nici gestionarul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
au abătut puțin din drum pentru a face o scurtă vizită și la cele două domnișoare. Văzându-i prin fereastră că se apropie de gospodăria lor, cele două surori, îmbrăcate sumar, tremurând din cauza frigului, speriate de moarte, au ieșit în ograda plină de noroi puturos amestecat cu zăpadă și cu alte dejecții. Intrați, fetelor, în casă că o să răciți!, le îndemnă primarul zâmbind. Vreau să văd cum vă pregătiți pentru Crăciun! Deși casa avea două odăi și mai multe acareturi, ele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și un băiat Ștefan care, după câteva tentative nereușite de a intra la o școală de subofițeri, și-a satisfăcut stagiul militar ca orice flăcău din sat. La început, Căpiță-tatăl o ajuta în gospodărie: la preparat hrană pentru orătăniile din ogradă, la săpat grădina, la tăiat lemne pentru foc, la reparat un gard, la văruit casa și pomii din livadă. Nu după mult timp s-a mutat la ea în una din camerele în care ați locuit. Gospodăria fiind mare, treburi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mărunțiș sau o sumă oarecare, deoarece nu cunoștea valoarea banilor, făcea orice treabă: căra saci sau alte obiecte grele, stivuia lemnele după tăiere și aduna rumegușul, ajuta la deszăpezire, săpa grădinile de zarzavat sau de flori, mătura frunzele căzute prin ogrăzi, în general făcea treburi care nu necesitau o calificare. Un bărbat în floarea vârstei cu suflet de copil, inocent și inofensiv, uitat în scutece de creatorului suprem, însă harnic și supus. Ocrotit de oamenii maturi cu scaun la cap, de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îndemnuri și mărturii despre vremurile de demult. Așa că, îndată ce mă întorceam acasă , în Dănești, de pe meleagurile unde mă duceau drumurile școlilor sau munca, mergeam numaidecât pe hudicioara dintre gospodăriile lui Vasile Popa și Costică Gorea, la capătul căreia, într-o ogradă cu gard din schini și umbrită de un pâlc de pomi rămuroși , se ascundea între tufe de liliac, viță de vie și pomișoară ultima căsuță din bârne a satului din veacul al XIX-lea. Scundă, cu prispe mărginite de cerdac
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
bucuriei cu care întâmpina musafirii. Atunci când avea, îi plăcea să-i trateze cu bucate bătrânești , pregătite de buna doamnă Eugenia, tovarășa sa de viață sau să-i îmbie cu faguri din știubeiele încropite în tulpina sălciilor găunoase buduroaie ce năpădiseră ograda pe vremea războiului , zahărul fiind pe sponci.. Și bine înțeles, le făcea cunoștință cu comoara de cărți și dicționare în toate limbile, din prețioasa sa bibliotecă . între ele fiind și ierbare cu plante presate, nu de puține ori răsfoirea lor
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
nu vă spun eu că și așa ați ajuns. E bucuros de oaspeți că de când i s-a prăpădit soția stă singur numai cu lucrurile pe care le-a adunat o viață întreagă să facă un muzeu al satului” . „ în ograda largă, apăsată de lipsa gospodinei plecată printre umbre, găsim un bătrân cu barba frumoasă, aproape albă cu ochii scormonitori și într-o cămașă subțire cu mânicile suflecate , pentru treburile casei.” Ușa clădirii fiind deschisă, vizitatorul pășea în pridvor citind afișul
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
din spuza de la sobă. Păreau oameni de treabă și ospitalieri. Chiar dacă casa lor era sărăcăcioasă, în schimb, era bogată în omenie și credință. Oboseala și căldura din casă și-au spus cuvântul încât cred că am adormit instantaneu. „Dăinuirile” din ograda veacurilor de demult. Venind într-o zi , să le revăd , cuprins de nostalgia amintirilor, avem să constat îndurerat că duiosul lor cuib, realizat cu truda, strădania și cheltuiala lui Moș Costache, a consoartei și a copiilor care și-au adus
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
ață urîtă și cu nădituri noduroase ce fuse la gîtul purcelului, nu o va da de fel vînzătorul, că dacă o dă, el își vinde norocul și nu va mai fi niciodată în stare să aibă, ca lumea, purcei în ogradă. în una din zile, năravul făcîndu-ni-l, îl ispitirăm, așa pe Alexa Ion din Rîșcani - om bătrîn, de vreo șaptezeci ani, dar voinic - să ne spuie ceva despre funia care se afla în coarnele vacii vîndute, cînd cumpărătorul stă gata să
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
și căpăstrul din capul frumosului cal. După cum se topiră eresuri atîtea ținute în cinste cînd vremea curgea peste dînsele, tot cam așa piere azi obiceiul cu tîlc tăinuit al frînghiei cutăreia vite vîndute la tîrg, ori pe cale, ori și din ogradă. Ci, pînă mai scapă un licăr ici colo, murind, este bine să prindem puțin înțelesul de ce ar putea să ne înfățișeze și ist prea ciudat obicei prelungit peste cîte milenii de închipuirea că funia poartă norocul sămînței de vită crescută
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
cam ca la Boldescu de bună, se tot ridicau și plecau drept la care, sculînd boulenii, săltînd și proțapul - cu tîngă - în dreptul grumajilor pentru ca boii, cuminți, să-și petreacă tot gîtul în jug și să iasă încet, călcînd rar, din ograda crîșmarului care spurca bunătatea cîrnaților adăugîndu-le sînge. S-au tot măcinat ani și ani... Feciorii, nepoții și chiar strănepoții acelora care lăsară pe masa de la ,,Șapte Draci“ cîrnăciorii, gîndindu-se că, Doamne Sfinte, mănîncă și sînge, privesc deseori cum strîng sîngele
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
tot, numai cu lucrurile pe care le-a adunat o viață întreagă să facă un muzeu al satului. îl arată copiilor de școală și oricui îi trece pragul. Are atîtea acolo, căci nici n-o să vă vină să credeți... “ în ograda largă, apăsată de absența gospodinei, plecată printre umbre, găsim un bătrîn cu barbă frumosă, aproape albă, cu ochi scormonitori și doar într-o cămșă subțire, cu mînecile suflecate pentru treburile casei. Capriciosul început de aprilie face să fie încă destul de
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
amintea el, de când a venit, că satul Lespezi e aproape de tot, cam distanța dintre Pripas și Jidovița, pe care o făcea odinioară în fiecare zi de câte două și trei ori. Pentru orice eventualitate vru să întrebe pe logofăt. În ograda conacului dădu peste un flăcău care i se păru cunoscut și care scosese pălăria zâmbind. — Ce faci pe aici, domnule căprar*? zise Titu, aducânduși aminte deodată de Petre Petre de la cismarul Mendelson. — Iacă sosii și eu acasă ieri și am
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
se desfășoară în timp și spațiu. În fragmentul selectat, seria de evenimente este ordonată logic și cronologic, fixată în repere spa țiotemporale multiple: A doua zi; îndată după dejun; Toată noaptea; accidentul cu pădurea din iarna trecută; satul Lespezi; În ograda conacului; Pe drum etc. 9. Secvența care încheie fragmentul surprinde o situație relevantă prin semnificații subterane. Însoțindul pe tânărul Herdelea spre satul Lespezi, Petre Petre i se confesează, deși abia îl cunoaște. Monologul său, redat în stil indirect, este o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
bună parte din bărbații internați, valizi psihic, așa cum s-a obișnuit și se obișnuiește încă, în cadrul ergoterapiei, asigură nu atât tratamentul bolnavilor, ci, mai ales, întreținerea spitalului. Din acest punct de vedere, inspecția a constatat lucruri satisfăcătoare, "întreținerea stabilimentului, băile, ograda, latrinele, șura etc. sunt satisfăcătoare, nu se simpte nici o lipsă nici noi nu am putut constata contrariu..."; și, mai departe, "... lemne se află în ogradă aproape 20 stânjeni..." Ca aspect general, administrativ, ospiciul de la Mănăstirea Neamțului era, după cum se vede
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
întreținerea spitalului. Din acest punct de vedere, inspecția a constatat lucruri satisfăcătoare, "întreținerea stabilimentului, băile, ograda, latrinele, șura etc. sunt satisfăcătoare, nu se simpte nici o lipsă nici noi nu am putut constata contrariu..."; și, mai departe, "... lemne se află în ogradă aproape 20 stânjeni..." Ca aspect general, administrativ, ospiciul de la Mănăstirea Neamțului era, după cum se vede, cât se poate de bine gospodărit. Dar să pătrundem mai departe, în cancelarie, unde toate registrele sunt în regulă, iar "compturile sunt făcute și înaintate
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ca intelectuali ai satelor, dar și ca viitori gospodari - exemple pentru sătenii în mijlocul cărora trăiau. Iată cum evoca Mihail Sadoveanu, în amintirile despre Domnu’ Trandafir, această latură a personalității învățătorului său: Într-o bună zi, iată că intră pe poarta ogrăzii doi străini. Băieții din clasă erau cu monitorii. Domnu’, în grădină, priveghea la descărcarea unui car cu fân. Era foarte gospodăros și-i plăcea să se facă fiecare lucru cu rânduială. (s.n.). În cei 27 de ani cât am slujit
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]