1,758 matches
-
i-au fost de folos, de bună seamă, zise domnul Húsvágó, mare specialist În predicții dezastruoase, mai ales sentimentale și financiare. I-au fost Într-adevăr de folos, dar numai după ce s-a despărțit de câțiva iubiți, primul fiind, bineînțeles, olandezul. Ăsta a iubit-o, dar numai pe jumătate, pentru că, din când În când, „și-o punea”, cum zic ei, cu unul Péter, dacă Înțelegi ce vreau să spun, domnule Húsvágó... De hogy nem, stimată doamnă, În filmele americane, toți „și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bucata de carne din farfurie. Mânat de curiozitate, l-am întrebat: — Când ați venit în Statele Unite? Emmett se lumină la față. — Fac frumos pentru oricine vrea să-mi asculte povestea de imigrant de succes. Ce fel de nume este Bleichert? Olandez? — German, i-am răspuns. Emmett ridică paharul. — Germanii sunt un popor formidabil. Hitler a exagerat un pic, dar ascultă-mă pe mine: într-o bună zi o să ne pară rău că nu ne-am unit forțele cu ei, ca să luptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să le tulburi. Astea-s primele case care s-au construit aici, acum vreo cinci ani. Ultimele terenuri s-au ocupat săptămîna trecută. Poate nu pare, dar e o zonă foarte populară această Residencia Costasol. — Majoritatea sînt britanici? — Și cîțiva olandezi și francezi, cam același amestec ca-n Estrella de Mar. Dar aici e o cu totul altă lume. Estrella de Mar a fost construită În anii șaptezeci - accesul e liber, sînt festivaluri În aer liber, turiștii sînt bineveniți. Residencia Costasol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ținut răspunzător. De aceea se dorea schimbarea înfățișării Bisericii: florentinului, descendent din familia Medici, devenit papă la treizeci și opt de ani, un papă care transmisese Romei gustul său pentru lux și frumusețe, i-a fost adus urmaș un auster olandez de șaizeci și trei de ani, „un bărbat sfânt și virtuos, plicticos, chel și zgârcit“. Descrierea îi aparține Maddalenei care n-a avut nici o clipă nici cea mai mică indulgență pentru noul șef al creștinătății. — Mi-aduce prea mult aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de la unitate: „Nu mă jicniți cu BACȘIȘUL (CIUBUK). Sunt OM AL MUNCII la Cop-va. «Hygiena»“. Mă amuzam chiar când, seara, își făcea socoteala banilor adunați din tură și, întotdeauna, punea deoparte, într-o cutie de tinichea, de lapte praf olandez, câțiva lei din câștigul zilei. Spunea că voia să dea banii astfel strânși bisericii de la ei din sat, undeva pe lângă Făurei, să-și cumpere preotul un rând de odăjdii. Nu-mi păsa de ea și cred acum, tot coborând, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dat fiind că nu existau hărți și nici cărți pilot În care să aibă deplină Încredere. Un șef de echipaj andaluz ieșit la pensie, Luis de Úbeda, reușise să devină bogat și faimos prin ciudatul procedeu de a le vinde olandezilor peste douăzeci de „jurnale de bord”, toate cu garanție, care explicau cu lux de amănunte modul de a ancora fără probleme În cele mai sigure porturi de pe coasta Pacificului, din Valparaíso În Panamá, inclusiv În portul La Paz, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
am cunoscut pe abatele Brown. Și mai cred că e... fermecător! Cristescu îi căută privirea. Ai fi zis că pentru bărbatul acesta înalt, cu mustață blondă, Melania Lupu n-avea vârstă. Expresia din ochi i-o amintea pe cea a olandezului Van der Hoph. * Aprinse lampa cu abajur de mătase bleu și trandafiri mici din catifea. Din patul de bronz, pictat cu îngerași, te așteptai să răsară o scufiță cu panglici și dantele. În bufetul vienez cu două vitrine, modern prin
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fost mai tânăr mi-e teamă că m-aș fi îndrăgostit de ea. Azimioară examină amuzat chipul maiorului. Fuma dus pe gânduri, ochii înguști zâmbeau. ― Ea, vreți să spuneți... ― Nu, nu, dragul meu, vorbeam despre mine. Încep să cred că olandezul avea dreptate. Pentru Melania, vârsta rămâne un amănunt lipsit de semnificație. Locotenentul își aminti silueta fragilă a bătrânei, mâinile uscate cu articulații șubrede și strâmbă imperceptibil din buze. O cucoană distinsă, fără îndoială, cu maniere cuceritoare ― îți amintea de fluturii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Hai! Dați-i drumul! Matei își încleștă pumnii. Care din voi i-a aranjat? Sau lucrați cumva împreună? Cum de nu m-am gîndit? ― De ce n-ai fi dumneata criminalul, tinere? Numai pentru că ești dobitoc? "Trebuie să rezist până vine olandezul. După aia, cu banii în buzunar..." Hotărî să fie prudent. N-avea voie să comită cea mai mică eroare. Înțepeni în fotoliu ancorîndu-și degetele ca niște căngi în brațele acoperite de o husă de creton. Matei, negru de furie, răcnea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-l situeze undeva, într-un cadru oarecare. După aparențe, Van der Hoph putea fi orice: om de afaceri, savant, funcționar superior sau gangster. Surâse convențional și-și manifestă regretul de a-l fi lăsat să aștepte, față de incident, în general. Olandezul, calm, înclină capul, dar nu-l ajută cu nici una din acele fraze de circumstanță care depășesc momentul dezagreabil. ― Bănuiesc că v-a surprins invitația noastră. ― Sânt mulți ani de când nu mă mai surprinde nimic... ― Asta s-ar numi înțelepciune. ― Sau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mă înșel, ați sosit azi-dimineață? ― Exact. Își privi ceasul: Acum două ore. ― Presupun că abia ați avut timp să vă lăsați bagajele la hotel. ― Nu ascund că eram nerăbdător s-o văd pe doamna Lupu. ― E avertizată despre vizita dumneavoastră? Olandezul ezită o fracțiune de secundă. ― Da, am vorbit la telefon. ― Cînd? ― Acum patru zile. M-a chemat ea. ― Vreun motiv special? ― Nu. Comunicăm foarte des. În realitate, îi promisesem de mult să vin la București. Am profitat de o mică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de afirmații, stilul și calitatea mărturisirilor îl deconcertau. Și mai surprinzător i se părea faptul că bărbatul din fața lui putea să aibă maximum 45 de ani, în timp ce Melania Lupu împlinise 62. ― Interesant. Între dumneavoastră există o mare diferență de vârstă... Olandezul îl întrerupse: ― Este o femeie la care vârsta nu contează niciodată. ― Niciodată? ― Ce vă surprinde? ― Știu eu, cel puțin în ultima parte a vieții femeile filtrează totul prin vârstă. Nu cred că doamna Melania vede altfel lucrurile. ― Vă înșelați. Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fost categoric: "Nu împărtășesc sentimentele dumneavoastră". Cristescu își ascunse zâmbetul. Și-o putea imagina pe Melania Lupu, sfioasă, feciorelnică și îmbujorată, coborîndu-și privirea: "Nu împărtășesc..." Probabil nu-i fusese greu să se închipuie de 18 ani. ― Acum doi ani, continuă olandezul, mi-am reînnoit propunerea. Am fost convins că este o gafă și totodată o dovadă de egoism din partea mea, dar sânt conștient că nu voi întîlni niciodată pe cineva care să-i semene. Am avut îndrăzneala să-mi închipui că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
maiorul. V-aș fi recunoscător dacă în acest interval nu veți încerca să luați legătura cu ea. ― Sper... Sper că nu e nimic rău. ― Sper și eu, domnule Van der Hoph, și vă mulțumesc pentru înțelegerea de care dați dovadă. Olandezul își luă servieta și căciulița. ― Locuiesc la Intercontinental... Dacă aveți nevoie de mine sau dacă ea... Poate vreți să vă notați: camera 518. Puse mâna pe clanță, ezită câteva secunde, apoi se întoarse spre Cristescu: ― Nu vă supărați... Cât durează
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de mine! Cum puteți... Matei îi aruncă o privire sălbatică și bătrâna amuți. Își lipi obrazul de blana moale a motanului. Așteptă un timp fixând profilul slăbit al tânărului apoi reluă: ― Poate sosi din clipă în clipă. ― Cine? A, da... olandezul! Nu, n-o să mai vină! Niciodată. Popa avea dreptate... Unchiul Alecu... Îmi vine să cred că l-am cunoscut. Melania Lupu îl privi neliniștită. ― Vorbeam despre domnii de la Miliție. Se vor interesa de prietenul nostru, iar noi nu sîntem deloc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ceva." ― Scuzați-mă că v-am lăsat să așteptați. Melania Lupu, proaspătă, zveltă și elegantă, îi zâmbea îmbietor. Purta o rochie cenușie cu un cordon îngust de lac negru, iar din buzunar îi ieșea o batistă verde. După discuția cu olandezul, Cristescu era tentat s-o privească mai atent și din alt unghi. O femeie capabilă încă să intereseze... În tinerețe fusese probabil mai puțin faimoasă decât ai fi fost tentat să crezi acum. Fără îndoială, avusese totdeauna o siluetă admirabilă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întîrzie... ― Mi se pare că știu despre cine e vorba, zâmbi Cristescu. Domnul Oscar Van der Hoph... Melania își izbi palmele. ― Ce întîmplare extraordinară! ― O simplă coincidență, inventă Cristescu. Mă aflam de dimineață în hol la Intercontinental când a sosit olandezul dumneavoastră. S-a interesat la recepție despre Strada Crăiței. Acum am făcut corelația... Improvizase o poveste oarecare, special cusută cu ață albă. Îl interesa reacția bătrânei care nu credea o iotă, dar înghițise minciuna fără să clipească. ― Nemaipomenit! Probabil a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce bucurie mi-ați făcut, domnule maior. ― Sânt încîntat, dar... ― Da, da, o mare bucurie. Mi-era teamă că n-a venit. La vârsta mea, devii susceptibil. Nu-ți place să te uite prietenii. Deși un astfel de gând față de "olandezul meu", cum i-ați spus dumneavoastră, reprezintă o impietate. Cristescu își dădu seama că Melania Lupu vrea să discute despre Van der Hoph și încercă s-o ajute: ― Trebuie să vă spun că imediat ce a reținut camera a făcut o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
este adevărul în țesătura căruia se strecoară mici inexactități. Era convins de autenticul relațiilor dintre Melania și Van der Hoph așa cum îi fuseseră prezentate dar, în același timp, îl obseda o corelație între dramele consumate în Strada Crăiței și sosirea olandezului. Bătrâna îl chemase la telefon acum patru zile. Deci, în ajunul morții lui Panaitescu. Din prima clipă sesizase o frondă, o rezistență pe care i-o opuneau sistematic Popa, tânărul Matei, Valerica Scurtu și Melania Lupu. Cei patru nu se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în fotoliu. Întâlnită în alte condiții, putea trece drept soția distinsă și bine educată a unui mare profesionist ori a unui diplomat, o femeie care cântă la pian Mozart și Schumann și pictează acuarele delicate. Râse încetișor. " În orice caz, olandezul are ochi de șoim. Sânt convins că a văzut în ea mai mult decât oricare muritor..." ― Ne e foarte frică, declară Melania Lupu încîrligîndu-și degetele fine. Chiar discutam cu Doru... ― Și domnul Matei e îngrijorat? ― Bineînțeles. ― Ținea mult la ea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
taclale, într-o cafenea, cu un alt țicnit de lux, Paul Gauguin, care, probabil, n-a schițat niciun gest de împotrivire. Am stat trei nopți în celebra piață Leidsepelin, fascinată de lumea cafenelelor, restaurantelor, cazinourilor, de bicicletele de poveste ale olandezilor, de rețeaua lor de canale în care se privesc de secole întregi aceleași clădiri, dar n-am putut picta nimic sau aproape nimic. Îi simțeam mereu pe Van Gogh și pe Rembrandt privindu-mă peste umăr, zâmbind ironic. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un loc important și acceptat. Ești tentat să te gândești la un soi de ambianță sexuală «social-democrată», cu atât mai mult cu cât clientela străină, foarte numeroasă, e formată În special din nemți, cărora li se alătură largi contingente de olandezi și de scandinavi.” Chiar a doua zi, Bruno și Christiane cunoscură pe plajă un cuplu, Rudi și Hannelore, care i-au ajutat să Înțeleagă mai bine funcționarea sociologică a locului. Rudi era tehnician la un centru de supraveghere a sateliților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu niște pensule lungi În mâini, se Învârteau În jurul lui Jack Dempsey, Încercând să-l picteze În manieră ondulat-impresionistă. Speriat, boxerul eschiva de mama focului, până când găsi o breșă În garda lui Van Gogh și-i aplică acestuia „schema Tyson“, olandezul alegându-se astfel cu o nouă ureche detașabilă. În zona scării de incendiu, Brando Îi dădu un brânci puternic lui Arhimede, care, ud leoarcă, alunecă și se prinse de balustradă, țipând: „Dați-mi un punct de sprijin! Urgent!“ Din păcate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
jucaseră cu toții de-a baba-oarba, pentru a-i deruta pe cei doi spioni care, chipurile, pictau În apropiere. Până la urmă, după așteptări seculare, bătălia avusese loc spre seară, cam pe bâjbâială, iar Ney apăruse cu cavaleria taman când englezii și olandezii, după ce-i puseseră pe fugă pe francezi, Îl ungeau pe Napoleon cu muștar și-l loveau cu niște funii de usturoi. Nu! De data asta nu va fi așa! Numai amintirea mirosurilor combinate de muștar și de usturoi făcu să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de poliție care gonea singură, Încălcând consemnul drastic al neînsuflețitelor de-a nu se urni cu de la sine putere În vecinătatea oamenilor, a trecut neobservată. Cei care au remarcat ciudățenia Îl vor fi considerat pe Fauvé drept un fel de „olandez zburător“, o iluzie optică apărută pe fondul consumului exagerat de alcool. În urma acestui accident n-a rămas de fapt nimic, a fost ca o năzărire neplăcută, de care nimeni nu avea interes să-și amintească. Nu s-a completat nici un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]