491,506 matches
-
bunuri imobiliare foarte serioase, fie sub formă capitalizată, de active, fie cu titlu de reședință permanentă sau de casă de vacanță. Toate aceste spații fizice, aceste soluții arhitectonice mai mult sau mai puțin reușite, au o nevoie imperativă de prezența omului de artă pentru a dobîndi ele însele dimensiune umană, pentru a ieși din starea neliniștitoare a vidului și pentru a-l exprima explicit pe cel care le folosește sau le locuiește. Amenajarea optimă a spațiului interior tinde să devină, tot
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
pentru o expoziție de grup care se va deschide în curînd la Centrul Cultural Mogoșoaia, pictorul Florin Mitroi a încetat, fulgerător, din viață. Artist de o valoare excepțională care a dus exigența față de sine pînă la limitele suportabilității omenești și om de o rigoare morală unică, Florin Mitroi lasă îndurerată și pustie, pe nepregătite, așa cum a făcut și Horia Bernea, lumea artistică românească. Discret pînă la anonimat și tăcut pînă la uitare, el s-a devotat picturii cu o asemenea intensitate
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
Gheorghe Grigurcu În altă parte este orchestrat un atac împotriva lui Virgil Ierunca, acuzat - risum teneatis! - de pactizare cu comunismul: "Ca fost om al stîngii comuniste, Virgil Ierunca va păstra optica și metodologia acesteia, întorcîndu-le împotriva presupușilor dușmani. Va ignora mecanismul, pe "călăi", și va stigmatiza victimele. Rezultatul a fost o critică pe dos, fără perspectiva proceselor culturale lăuntrice din România. După 1968
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
al criticilor literari autorizați". Suprarealiștilor (în bloc, căci ne aflăm la un pas de conceptul nazist al "artei degenerate" de către evrei!) li se pune în cîrcă adeziunea la comunism: Iar faptul că suprarealiștii devin cei mai prozaici și mai angajați oameni ai partidului comunist, în România postbelică, dezvăluie un tip de metamorfoză, care se va repeta, cu tîlcurile ei cu tot, și în anii '60". Scânteii i se acordă o caracterizare exclusiv semită: "Ziarul lui Silviu Brucan și Nestor Ignat sistematiza
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
nu cu texte scrise special pentru revista care are drept coeditor Fundația Culturală Română. "Timpul" și dl Patapievici Din Timpul (nr. 3) reținem un echilibrat și just editorial consacrat de dl Liviu Antonesei disputei din jurul cărții dlui H. R. Patapievici Omul recent. Editorialistul nu doar trece în revistă comentariile anterioare, începute urît, prin campania din Observatorul cultural, dar explică faptul că acest început i-a obligat pe comentatorii ulteriori să nu-și exprime totdeauna cu sinceritatea necesară punctul de vedere. După
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15360_a_16685]
-
ulteriori să nu-și exprime totdeauna cu sinceritatea necesară punctul de vedere. După rechizitoriu, urmînd pledoaria "preocupărilor" de la Observator le-au dat uneori replica "avocații". În acest fel, întreaga polemică a avut de suferit. Și dl O. Nimigean scrie despre Omul recent. Interesantă este și dezbaterea în jurul problemelor reformei din universitatea românească. Dnii Dumitru Irimia și Alexandru-Florin Platon răspund chestionarului (zece întrebări) puse de revistă. Ceva mai optimist fiind cel de al doilea, pentru care totuși carența principală este degradarea actului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15360_a_16685]
-
patru sute de milioane de lei la cota zilei - cu sentință definitivă și execuție grabnică. O vie indignare m-a cuprins, nu pentru actul condamnării în sine, ce putea fi just, ci pentru enormitatea sumei, chichițele procesului lăsându-mă rece. Ca om vechi, rămăsesem la formula despăgubirilor civile în valoare de un leu, cu adaosul publicării sentinței în cel puțin două ziare de tiraj. A te gospodări pe seama necuviinței, ba chiar a ticăloșiei altuia mi s-a părut prea în ordinea lucrurilor
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
lua peste picior pe fostul suveran, numindu-l cetățeanul de Hohenzollern, întocmai cum Robespierre pe nefericitul Capet! Și alte, vai, nu puține episoade de tristă, identică factură - să-i zic sud-est europeană? A socoti cu două măsuri, una pentru amici (oamenii tribului, cum spun niște subțiri intelectuali), și o alta pentru neprieteni, ce altceva reprezintă decât extremism? Ca unul care mă cunosc destul de bine știu că prima mea pornire este totdeauna instinctivă, cea de a doua de onorabilă raționalitate, de aceea
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
înjură de mamă, nevastă-sa stă întinsă pe podea, într-un cuvînt - mare tămbălău. Iată ce povestire a născocit Andrei Andreevici. Și după povestirea asta deja poți să spui că Andrei Andreevici e un mare talent. Andrei Andreevici e un om foarte deștept, foarte deștept și foarte bun! Despre Pușkin E greu să spui ceva despre Pușkin unuia care habar n-are de el. Pușkin e un poet foarte mare. Napoleon e mai puțin mare decît Pușkin. Și Bismark în comparație cu Pușkin
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
Pușkin e un poet foarte mare. Napoleon e mai puțin mare decît Pușkin. Și Bismark în comparație cu Pușkin e un nimeni. Și Alexandru I, și II, și III sînt pur și simplu baloane de săpun față de Pușkin. Și, în general, toți oamenii în comparație cu Pușkin sînt niște baloane de săpun, doar că, în comparație cu Gogol, Pușkin e și el un balon de săpun. Și, de aceea, în loc să scriu despre Pușkin, mai bine am să vă scriu despre Gogol. Doar că Gogol e atît de
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
fi spus: "Fiul meu, liniștește-te, căci nici o greutate nu-ți istovește sufletul și nu văd nici un fel de păcate în trupul tău", - și el ar fi plecat de la mine bucuros și fericit. Eram mare și puternic. întîlnindu-mă în stradă, oamenii o tuleau în părți și eu treceam prin mulțime ca un fier de călcat. Mi se pupau adesea picioarele, dar eu nu protestam: știam că-s vrednic de asta. De ce să-i lipsesc pe oameni de plăcerea de a mă
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
și puternic. întîlnindu-mă în stradă, oamenii o tuleau în părți și eu treceam prin mulțime ca un fier de călcat. Mi se pupau adesea picioarele, dar eu nu protestam: știam că-s vrednic de asta. De ce să-i lipsesc pe oameni de plăcerea de a mă venera? Eu însumi, avînd o elasticitate deosebită, am încercat să-mi sărut piciorul. M-am așezat pe scaun, am luat în mîini piciorul drept și l-am tras spre față. Am reușit să-mi sărut
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
elasticitate deosebită, am încercat să-mi sărut piciorul. M-am așezat pe scaun, am luat în mîini piciorul drept și l-am tras spre față. Am reușit să-mi sărut degetul mare al piciorului. Eram fericit. Eu am înțeles fericirea oamenilor. Toți se închinau în fața mea! Și nu numai oamenii, chiar și animalele și gîngăniile de tot felul se tîrau în fața mea și fîțîiau din coadă. Dar pisicile! Pisicile pur și simplu erau nebune după mine și, cînd mergeam pe scări
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
am așezat pe scaun, am luat în mîini piciorul drept și l-am tras spre față. Am reușit să-mi sărut degetul mare al piciorului. Eram fericit. Eu am înțeles fericirea oamenilor. Toți se închinau în fața mea! Și nu numai oamenii, chiar și animalele și gîngăniile de tot felul se tîrau în fața mea și fîțîiau din coadă. Dar pisicile! Pisicile pur și simplu erau nebune după mine și, cînd mergeam pe scări, fugeau gudurîndu-se în fața mea. Pe vremea aceea eram într-
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
Ea zice: "De ce să te culci ziua?" Iar el o ține pe-a lui: să ne culcăm și gata. Și, într-adevăr, soției profesorului i s-a făcut somn. Merge ea pe stradă și i-e somn. în jur aleargă oameni oarecum albaștri și verzi, dar ea vrea să doarmă. Merge și doarme. Și visează că parcă îi vine în întîmpinare Lev Tolstoi, care are în mîini o oală de noapte. Ea îl întreabă: "Ce-i asta?" Iar el îi arată
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
și masa cu cafeaua neterminată. Pe masă stă o scrisorică: "Asta e tot ce-a rămas din soțul Dumneavoastră". Soția profesorului a mai plîns încă o dată și s-a așezat să termine cafeaua, rece. Deodată sună. Ce-i? Intră niște oameni și zic: "Să mergem". - Unde? - întreabă soția profesorului. - La casa de nebuni, - răspund oamenii. Soția profesorului a început să strige și să se revolte, dar oamenii au înșfăcat-o și au dus-o la casa de nebuni. Și iată că
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
a rămas din soțul Dumneavoastră". Soția profesorului a mai plîns încă o dată și s-a așezat să termine cafeaua, rece. Deodată sună. Ce-i? Intră niște oameni și zic: "Să mergem". - Unde? - întreabă soția profesorului. - La casa de nebuni, - răspund oamenii. Soția profesorului a început să strige și să se revolte, dar oamenii au înșfăcat-o și au dus-o la casa de nebuni. Și iată că soția profesorului, absolut normală, stă pe un pat din casa de nebuni, ține în
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
și s-a așezat să termine cafeaua, rece. Deodată sună. Ce-i? Intră niște oameni și zic: "Să mergem". - Unde? - întreabă soția profesorului. - La casa de nebuni, - răspund oamenii. Soția profesorului a început să strige și să se revolte, dar oamenii au înșfăcat-o și au dus-o la casa de nebuni. Și iată că soția profesorului, absolut normală, stă pe un pat din casa de nebuni, ține în mîini o undiță și prinde de pe podea niște peștișori invizibili. Această soție
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
mîini o undiță și prinde de pe podea niște peștișori invizibili. Această soție de profesor e doar un trist exemplu despre cum există în viață o groază de nenorociți care nu ocupă locul ce li se cuvine. Cucuiele Trăia odată un om pe care-l chema Cuznețov. într-o zi lui Cuznețov i s-a stricat scaunul. El a ieșit din casă și s-a dus la magazin să-și cumpere clei de tîmplărie, să-și lipească scaunul. Trecînd pe lîngă un
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
de pe acoperiș a căzut a cincea cărămidă și l-a lovit atît de rău pe Cuznețov, încît Cuznețov a uitat de toate definitiv și, urlînd "O-ho-ho!", a început să fugă pe stradă. Rugămintea mea! Dacă cineva întîlnește pe stradă un om cu cinci cucuie, aduceți-i aminte că îl cheamă Cuznețov și că trebuie să cumpere clei de tîmplărie ca să-și repare scaunul.
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
organice... În invenția psihologică, organizatoare a mediului, lucrurile se însumează grație activității creierului, mediul perceput ajungând, prin senzațiile dobândite, o parte integrantă a organismului respectiv... Seducătoare idee!... Mediul devenind, încet-încet, sub acțiunea dominantă, acaparatoare, a inteligenței, un al doilea corp!... Omul se poate, așadar, identifica cu natura și, în loc de Deus sive natura - observația lui Spinoza - nu ar fi greșit să se spună: Homo sive natura! De altfel, în Materie și memorie, Bergson stabilește că adevăratul corp al omului se situează dincolo de
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
al doilea corp!... Omul se poate, așadar, identifica cu natura și, în loc de Deus sive natura - observația lui Spinoza - nu ar fi greșit să se spună: Homo sive natura! De altfel, în Materie și memorie, Bergson stabilește că adevăratul corp al omului se situează dincolo de corpul său propriu-zis... Creația psihologică, prin urmare, (și estetică!) socotită un fel de franj al creației organice... Histeresis. Memoria comparată cu proprietatea pe care o are o bucată de fier magnetizată de a răspunde ușor unei a
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
biologice la fizica individuală... Organismele nu fac decât să transmită în lumea macroscopică efectele unor fenomene ne-statistice, adică sustrase generalizărilor abstracte, ele reducându-se la nivelul atomului, constituent. Un fel de democrație a fizicii. Din acest punct de vedere, omul, de pildă, se află pe aceeași linie cu infuzorul, fără a se comite absurditatea de a se explica unul prin altul, totuși... Eroarea filosofiei romantice și în general a concepțiilor organiciste e că a atribuit obiectelor fizice ceea ce-i caracteristic
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
Dan Dediu Un om care a citit toate cărțile privindu-le suveran și mergând pe vârful picioarelor prin lume, prin biblioteci și prin propriile sale lucrări. Anatol Vieru Profesorul Despre Dan Constantinescu am scris în repetate rânduri. Revin acum, când se împlinesc nouă ani
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
de un real folos ar fi acum o viziune diferită asupra câtorva opusuri cheie, versiuni mai clare, mai tehnice și chiar mai curate sub raportul intonației. Acest lucru s-ar încadra într-un efort de cinstire a memoriei acestui mare om și compozitor și, în cele din urmă, ar folosi întregii culturi românești pentru recăpătarea respectului de sine prin recunoașterea adevăratelor ei valori. în acest sens ar trebui inițiate câteva proiecte pentru realizarea unor interpretări de referință, deosebite din punct de
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]