18,249 matches
-
proporții, la scara unei Întregi țări și cu efecte persistente În timp. Chiar și În prezent mai există persoane care nu-și plătesc impozitul pe motiv că au participat la revoluție, cînd În realitate, În afara pierderii accidentale a unor vieți omenești, nu s-a Întîmplat aproape nimic; după ce experimentul s-a Încheiat, lucrurile au revenit pe făgașul lor dinainte, așa cum fusese de altfel stabilit. Dar cei care nu-și plătesc impozitul nu vor recunoaște niciodată asta, din motive lesne de Înțeles
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cînd te trezești singur în mijlocul unui codru neștiind încotro s-o iei? Te faci frate cu el Gulie, și brusc calea îți este luminată de un reflector imens și rotund care bate pînă la cea mai apropiată șosea sau așezare omenească. Așa ajung să fac autostopul, mă ia un individ numai piele și os, care și el, aceeași porcărie, de ce trage Armata dom’le în populație? Doar nu era să mă apuc eu să-i explic atunci că sîntem o națiune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fi venit pe picior de război, vă stropșiți la toată lumea care vă iese în cale, îi băgați și îi scoateți pe fiecare pe rînd, după care nu se știe din ce motiv vă înmuiați brusc și treceți la sentimente mai omenești, cine să vă mai înțeleagă? Măi să fie, face Roja pe surprinsul, nici acum nu vă dați seama ce tîmpenie ați făcut, le aduce aminte, făcîndu-le semn să privească în direcția intrării principale, razant cu gazonul împînzit de chiștoace și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fost adesea considerată ca fiind lipsită de umor, acuzație care este, de fapt, neîntemeiată. La fel ca și mine, Antonia nu are convingeri religioase, dar poate să-și susțină unele păreri cu o adevărată religiozitate. E convinsă că toate ființele omenești ar trebui să aspire către o comuniune sufletească perfectă și că toate se află la o distanță ce le permite să ajungă acolo cu puțin efort. Acestă convingere, care împrumută ceva din credințele populare orientale, dar și din urmele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-i pune întrebări e o treabă aproape imposibilă și totodată inutilă. — Și Antonia e fericită? — E însăși întruchiparea fericirii. Sunt tentat să spun acum că mie nu mi-a plăcut Palmer niciodată, zise Alexander oftând. E doar copia unei ființe omenești: excelent finisată, minunat colorată, dar, de fapt, doar o copie. — E un vrăjitor, am răspuns, iar asta poate stârni antipatie. Are și el nevoie de dragoste ca orice altă ființă omenească. Trebuie să recunosc că sunt mișcat de felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
niciodată, zise Alexander oftând. E doar copia unei ființe omenești: excelent finisată, minunat colorată, dar, de fapt, doar o copie. — E un vrăjitor, am răspuns, iar asta poate stârni antipatie. Are și el nevoie de dragoste ca orice altă ființă omenească. Trebuie să recunosc că sunt mișcat de felul în care a încercat să ne adune și pe mine și pe Antonia. — Ce mizerie! Ce porcărie! exclamă Alexander. — Ți-a scris Antonia? M-am întors să-i văd fața mare luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lucrat niciodată, s-ar putea chiar să nu iasă nimic. Ții minte că în urmă cu mulți ani am făcut niște capete de personaje fantastice. — În perioada de căutări. — Exact. Dar până atunci nici nu-mi dorisem să modelez capete omenești imaginare. Mișcă puțin lampa și lumina, căzând oblic pe model, trasă linii negre între fâșiile de lut. — De ce sculptorii de azi nu fac asemenea capete? am întrebat. — Nu știu, răspunse Alexander. Noi nu mai credem în natura umană în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ochii ei mari, blânzi acum, gura relaxată, odihnindu-se după sărutările mele. Fără cuvinte, ne priveam și murmuram dăruindu-ne unul altuia pacea, până ce am avut impresia că am discutat îndelung fiecare detaliu, într-atât este de spiritualizat un chip omenesc. Am plecat de la Georgie după ce mi-a promis că o să ia o aspirină și o să se bage în pat imediat. Nu m-am oferit, iar ea nu mi-a cerut, să rămân cu ea. Perspectiva de a ne petrece noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
era faptul că nu mă mâna o nevoie acută de a o vedea pe Georgie. Ceea ce-mi doream în clipa aceea era doar să o pun la păstrare undeva la rece. Ce ghinion că nu putem imobiliza alte ființe omenești după bunul plac. Orice aș face eu, Georgie va continua să gândească și să acționeze, în timpul absenței și tăcerii mele. Gândul acesta îmi producea durere, fără a mă mobiliza să întreprind gestul simplu de a-i da un telefon. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
niciodată de mână; iar la gândul că aș putea să o țin de mână aproape mi s-a făcut rău. Cât de diferită era această dragoste de cea pe care o simțisem pentru Antonia - o dragoste caldă, strălucind de demnitate omenească - ca și de cea pe care o simțisem pentru Georgie - veselă, tandră, senzuală. Și totuși, cât de superficiale mi se păreau acum aceste sentimente prin comparație. Puterea care mă stăpânea acum nu avea nimic în comun cu ceea ce simțisem înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am ridicat și m-am apropiat de fereastră să văd mai bine la lumină. Nu-mi venea deloc să pun mâna pe ea. În cele din urmă am atins ușor conținutul cutiei și mi-am dat seama că este păr omenesc. Mi-a mai trebuit un moment să înțeleg că șuvița lungă și groasă care umplea cutia era podoaba capilară a lui Georgie, tot părul ei negru presărat cu fire castanii. În ușă m-am ciocnit violent de Antonia. * — Georgie! am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Numai că nu eram singur cu ea. Un însoțitor cumplit veghea asupra noastră. Honor mi se înfățișa doar ca un coșmar, ca o nălucă; iar eu știam că mă uit la ea așa cum nu mă mai uitasem la nici o ființă omenească, așa cum te-ai uita la un demon. Ea mă privea din spatele măștii ei palide evreiești, cu linia gurii perfect dreaptă între buzele arcuite și ochii înguști și negri. Apoi ne-am uitat amândoi în jos la Georgie. Honor a îngenunchiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
văzut o dată îmbrățișați, pe tine și pe fratele tău... Zâmbi din nou, fără să răspundă. Am încercat să nu răspund printr-un zâmbet. Am spus: — Mi-ai spus cândva că ești un cap retezat. Oare poate avea cineva o relație omenească normală cu un cap retezat? Tot nu răspunse, țintuindu-mă în continuare cu zâmbetul ei. — Așa cum ai spus-o chiar tu, aproape că nici nu te cunosc, am adăugat. Acum îmi era deja imposibil să-mi stăpânesc zâmbetul. Nici acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pogromurilor și a persecuției? A batjocurii și insultelor cu care ne-au dăruit goimii în aceste două milenii minunate? Vai de capul meu, cu secretele, rușinea și palpitațiile mele, cu căldurile și transpirațiile mele! Așa reacționez eu la vicisitudinile vieții omenești! Doctore, nu mai suport să fiu tot timpul speriat, în halul ăsta, fără rost. Dăruiește-mi bărbăția! Fă-mă viteaz! Fă-mă puternic! Fă-mă întreg! M-am săturat să fiu un băiețel evreu cuminte care în public face pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mațo-breiul1 maică-mii - consecințele sunt absolut imprevizibile. Renunțarea e totul, strigă în gura mare friptura kușer stoarsă de ultima picătură de sânge pe care, împreună cu familia mea, mă așez s-o mănânc la cină. Autocontrolul, seriozitatea, sancțiunile - iată cheia vieții omenești, grăit-au nesfârșitele legi alimentare. Goimii n-au decât să-și înfigă dinții în toate dobitoacele josnice care se târăsc și grohăie pe fața pământului murdar, noi n-o să ne lăsăm contaminată umanitatea la modul ăsta. Ei (dacă-nțelegi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un alt băiat mai îndrăgostit de maică-sa decât Ronald! Îți jur că nu mănânc rahat și nu-i vorba nici de amintiri născocite, exact astea-s cuvintele folosite de femeile alea. Marile teme sumbre, teatrale, ale suferințelor și patimilor omenești se rostogolesc din gura lor la fel ca prețul Oxydolului sau al conservelor de vită Del Monte. Însăși maică-mea, adu-ți aminte, la întoarcerea din aventura mea europeană de astă-vară, mă salută la telefon cu formula: „Ei, ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
repede! Catapultează-mă odată din rolul fiului pus cu botul pe labe în bancul evreiesc! Nu de alta, dar, la treizeci și trei de ani, începe să devinaă nițel plictisitor! Și mai și hoits, știi, presupune durere, simți un pic de suferință omenească, dacă pot să zic așa - numai că asta-i partea pe care Sam Levenson o omite! Bine-nțeles, stau la Cazinou, la Concord, femeile cu blănuri de nurcă, iar bărbații cu costumele lor fosforescente și, măiculiță, ce mai râd, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
puțin la nasul ei. — La care nas? Păi, asta-i poanta - aproape că nici n-are nas. Ia uită-te la părul ei, parcă-i scos de pe vârtelniță!! Ții minte „inul“ despre care ai învățat la școală? Ăsta-i in omenesc! Băi, Bulă, asta se cheamă marfă! O șikse! Și, pe deasupra, adormită! Sau, se prea poate să se prefacă doar. S-o fi prefăcând, dar în sinea ei îți zice „Hai, Voinicule, fă cu mine toate porcăriile pe care le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca de reclamă la Palmolive, cu o cămașă de noapte care îmi dau seama că-n ziua de azi trebuie să fi fost confecționată de Fredericks din Hollywood. Destul cu Dumnezeu și cu toate gunoaiele astea! Jos religia și căciuleala omenească! Sus socialismul și demnitatea umană! Vizita mea la alde Girardi acasă nu are, de fapt, ca scop cordirea fiicei lor - așa să mă ajute Dumnezeu! - cât convertirea la doctrina lui Henry Wallace și Glen Taylor. Bine-nțeles! Căci ce altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Dar gata, ajunge - ce rost are s-o compar cu alta? De ce să n-o las să fie așa cum e? Ce idee! S-o iubesc așa cum e! Cu toate defectele ei - care, la urma urmei, poate că sunt pur și simplu omenești! — Ei bine, zice Maimuța, continuând să facă pe camionagiul, eu, una, n-am fost, bre, în viața mea la colegiu. După care, Sudista Gogomană din ea adăugă: Iar acasă, în Moundsville, iubițel, singura noastră poezie era „Eu văd Londra, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în drum spre Haifa, societatea americană nu numai că permite relațiile brutale și nedrepte dintre oameni, dar le și încurajează. Zi și tu dacă poate nega cineva treaba asta. Nu. Rivalitatea, concurența, invidia, gelozia, tot ce are mai rău firea omenească este alimentat de sistem. Averile, banii, proprietatea - iată standardele corupte cu care vă măsurați fericirea și succesul. Și, în acest timp, urmă ea așezându-se turcește în vârful patului, segmente mari din populația voastră sunt private de strictul necesar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fată mare la o serată. „Îl găbuiesc eu cumva, lua-l-ar dracu’!“ O lumină blândă inunda compartimentele. Preț de o clipă, ai fi putut crede că soarele era expresia a ceva ce iubea oamenii și suferea pentru ei. Ființe omenești pluteau ca peștii În apa aurie, scăpați de legile gravitației, zburând fără aripi, fără propulsie, Într-un acvariu de sticlă. Fețe urâte și trupuri diforme erau transfigurate, dacă nu În frumusețe, cel puțin În forme grotești, croite c-o batjocoritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Într-o clipă. Ce-ți dau acum e pentru prima pagină și trebuie să ții materialul o jumătate de oră. Dacă nu mai sun, Îi dai drumul. Lovitura comunistă de la Belgrad, care a avut loc miercuri noaptea, nu fără pierderi omenești, după cum s-a relatat ieri În ultimele ediții, a fost pusă la cale de faimosul agitator dr. Richard Czinner, care a dispărut În timpul procesului Kamnetz... nu Kanmetz! K de la Kaiser, A de la Animal, M de la Măgar, N de la Nebun... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu cumva responsabilitatea va cădea asupra dumneavoastră. Pentru asemenea momente de criză nu poți găsi putere În nici una din cărțile obișnuite de contemplație și atunci poți avea oarecare Îndoieli În privința religiei. Ei, eu vreau să vin În Întâmpinarea acestei nevoi omenești. Domnul Opie vorbise repede și cu entuziasm, iar engleza doctorului Czinner Își făcu simțite limitele. Nu Înțelesese cuvinte ca „apărători“, „porți“, „runde“ deși știa că se referă la jocul englezesc de crichet. Se familiarizase cu termenii În ultimii cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu gazonul măturat de vântul sărat și supravegherea copiilor nedisciplinați, Încleștați Într-un joc căruia el nu-i putea pricepe miza, dar semnificația religioasă a cuvintelor În cauză Îi scăpa. Presupuse că preotul le folosea oarecum metaforic: „responsabilitatea“, „criză“, „nevoie omenească“, aceste formulări le Înțelegea și ele Îi dădură ocazia de care avea nevoie ca să-și exprime doleanața. Vreau să vă vorbesc, spuse el, cu privire la o confesiune. La auzul propriilor cuvinte, se simți o clipă iarăși un copilandru. E un subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]