KorAP: Find »[drukola/base=omorî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...63 64 65 ...653 >

16,318 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

o știre despre ea, despre mine, dar n-am găsit nimic. Apoi m-am gândit s-o caut eu pe ea, știam la ce liceu era, dar ar fi fost prea riscant. Ce puteam să-i zic? Iar s-o omor ar fi fost prea târziu; sau vorbise deja despre ce îi făcusem, sau nu avea de gând să zică nimănui. Sau? Hm. O aștept în continuare să vină, cu poliția, cu un pistol, sau să-mi trimită un ucigaș plătit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
sutien, după care a ieșit spărgând lacătul pe dinăuntru, cumva. Iar eu m-am întors la palat să scriu Constituția pe luna mai. 29 septembrie 2004 TRĂDĂTORUL Music from the Miramax Motion Picture Gangs of New York Îmi venea să-l omor, deși îmi era cel mai bun prieten. Tocmai ne uitaserăm la Gangs of New York pe DVD și, influențat de film, îmi venea să iau un cuțit și să i-l bag în rinichi, să-l scot, să i-l bag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
țara, nu? Iarăși ne fură resursele! Și de data asta nu ne apărăm, nu nimic! Păi, de ce avem armată? Să fi fost eu acum acolo jos, mamă ce-i mai trăgeam în țeapă pe toți nenorociții ăștia de investori! Îi omoram până la unul! Îmi doboram recordul! Dinspre pat se auzi o tuse seacă, amară. Era Ecaterina Teodoroiu. - Măi băieți măi, zise ea ridicându-se într-o rână, mai dați-o-n mă-sa de treabă, nu puteți și voi să vorbiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
morții mă-tii să te fut! Îmi cără un rând de pumni în cap. - Dar eu sunt un client! Am venit să cumpăr..., am îngăimat eu. - Daaaaa? Client? Domnul se crede Dumnezeu, te pomenești! continua grăsanul ștergând podeaua cu mine. - Omoară-l, Dane! Aruncă-l pe geam! interveni dna Pascu în defavoarea mea. Și imbecilul chiar mă aruncă pe geam. Iar eu la rându-mi am aruncat înapoi pe geam o grenadă și am pornit către casă, ștergându-mi sângele de pe bot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
inteligentă, ultravioletă. Știa, îmi era clar. Știa ce făcusem cu cadavrul, știa unde este arma, știa ce gândesc și de ce, știa ce marcă de cafea prefer și ce țigări fumez. Voi înfunda pușcăria, mă gândii. Ce-mi trebuia să-mi omor gagica tocmai în Suedia? Ne așezarăm, aprinserăm țigări, îi oferii un whisky, pe care, spre mirarea - mai exact: stupoarea - mea, îl acceptă. Scoase dintr-un buzunar niște hârtii ce conțineau declarația pe care o dădusem altui polițist cu câteva ore

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
fie moartă, zisei eu și izbucnii în plâns. - Da? - Da. Am omorat-o alaltăieri. Am îngropat-o în pădure. Pot să vă arăt unde. - Știu unde. - Și atunci de ce dracu’ nu m-ați arestat? - De ce să vă arestez? - Pentru că am omorât-o! - Sunteți sigur? - Da! Adică, acum nu! Nu știu! - Vedeți? - Da, văd, dar nu înțeleg! - Domnule Tocilescu, poate că vi s-a părut. - Părut. - Exact. În Suedia, lucrurile stau altfel. Emoțiile sunt altele, realitatea e alta, rezultatele și urmările acțiunilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
continuare în baia publică. Despre administrator nu se aflase nimic, dar oamenii își dădeau cu părerea. - O fi fugit cu fondul de rulmenți, zicea cineva. - O fi fost răpit, zicea altcineva. - Sau omorât, spunea un al treilea. - Sau o fi omorât el pe cineva, adăugam eu. Dar toate aceste bănuieli nu erau confirmate de nimeni, de nimic. Întrebam o dată pe săptămână la poliție dacă aveau un semn de viață sau de moarte de la administrator. Nu aveau. Trăiam în continuare în căcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
nici o chitanță, era o cacealma. Cum spuneam, Ciocan nu ajunse departe. L-am apucat de guler și l-am târât într-o debara. Am încuiat ușa și am scos la iveală o bâtă de baseball. - Nenorocitule, i-am zis. Te omor. - Stai, domne, ce faci, io sunt prim-ministru, răspunse Ciocan cu glas nedemn. Te arestez! - Ce vorbești? Esti un nimic, tocmai te-a demis președintele. Ești la mâna mea. - Domne, am cinci copii, ce vrei de la mine, lasă-mă-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

ziarului, murmură printre dinți: - Zenon din Elea, apoi se duce la mașina de țigări. M-au dat pe mâna poliției? Un polițist lucrează pentru organizația noastră. Mă apropii de mașină, ca pentru a lua și eu țigări. Spune: — L-au omorât pe Jan. Pleacă de-aici. — Și valiza? - întreb eu. — Ia-o cu tine. Nu vrem să știm nimic despre asta, acum. Ia rapidul de unsprezece. — Dar nu oprește aici... Va opri. Du-te la peronul șase. În dreptul vagonului de mărfuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
minte i-l strig în față Anacletei, apucând-o pe fiica ei de păr: — Atunci eu sunt stăpânul vostru, stăpânul fiicei tale, și o voi lua când voi pofti! — Nu! strigă Anacleta. Mai înainte de a o atinge pe Amaranta vă omor pe amândoi! Și Amaranta se retrage, cu o grimasă care-i descoperă dinții, nu știu dacă într-un geamăt sau un surâs. Sufrageria familiei Alvarado e prost luminată de sfeșnice acoperite de ceara multor ani, poate pentru ca să nu se vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

casa bunicii. Ea fusese împotriva ideii de-a irosi mâncarea pe un animal care, aparent, nu le era de nici un folos, dar el își impusese punctul de vedere, iar câinele a rămas. În câteva săptămâni se dovedise a fi folositor, omorând trei șerpi în curte și unul în grădina de pepeni a vecinului. De atunci încolo, i se dusese vestea și, dacă cineva avea neplăceri cu șerpii, îl ruga pe domnul J.L.B. Matekoni să-și aducă câinele să se ocupe de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Am tocmit un vânător să cerceteze savana din zonă. A căutat două săptămâni apoi a renunțat înainte să renunțe. Nu avea ce să găsească. În cele din urmă, s-a stabilit că se întâmplase unul din două lucruri. Ori fusese omorât de cineva, dintr-un motiv sau altul, posibil în timpul unui jaf, iar cadavrul îi fusese dus în altă parte, ori a fusese ucis de un animal sălbatic, probabil de un leu care s-a aventurat dinspre Kalahari. Ar fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
caprele și le mulg vacile noaptea dacă nu le supraveghează cu atenție. Grupul ăsta își instalase tabăra la vreo două-trei mile depărtare de sat. Nu construiseră nimic, bine-nțeles, ci dormeau sub tufișuri, ca de obicei. Aveau destulă carne - tocmai omorâseră câțiva struți - și erau fericiți să rămână acolo până ar fi fost nevoiți să plece în altă parte. Aveau cu ei câțiva copii și una dintre femei tocmai născuse un bebeluș, un băiat. Dormea cu el alături, ceva mai departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
bărbat, și să-l asculte, dar se simțea prea dărâmată pentru asta și el n-ar fi vrut s-o necăjească și mai tare. Și își mai amintea de boala lui, când pieptul lui devenise din ce în ce mai congestionat din cauza bolii care omorâse atât de mulți mineri, și cum îl ținuse de mână pe patul de moarte și cum, după aceea, ieșise afară năucită, vrând să se jeluiască, așa cum ar fi fost normal, dar rămăsese tăcută în durerea ei; și cum văzuse un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Mma Ramotswe. Domnul J.L.B. Matekoni trase aer în piept. — Atâta timp cât vor avea nevoie de un cămin, răspunse el. Da, le-am promis asta. Pe neașteptate se simți din nou stăpân pe sine. Nu făcuse nimic rău. Nu furase nimic, nu omorâse pe nimeni, nu comisese un adulter. Doar se oferise să schimbe viețile a doi bieți copii, care n-aveau nimic și care acum vor fi iubiți și îngrijiți. Dacă lui Mma Ramotswe nu-i plăcea treaba asta, ei bine, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
am luat la bătaie pentru că descoperise că mă întâlneam cu prietena lui. Și, mai ales, eram sigur că Burkhardt ar spune lucruri rele despre mine dacă ar sta de vorbă cu poliția și ar zice că probabil eu l-am omorât. Situația mea n-ar fi fost prea roz. Așa că ne-am hotărât să îngropăm cadavrul și să susținem că nu știm nimic. Știam că în apropiere erau mușuroaie; în partea aia savana e plină de ele și știam că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

la kaghebist trage. Te-am văzut cu ochii mei cum scrii întotdeauna într-un carnețel, notezi tot, să transmiți mai departe, am văzut cum îmi urmărești fiecare pas, fiecare vorbă! Nu mai scapă lumea de voi! Vrei să mă și omori, nu? Dar eu nu mă las omorâtă așa ușor de radiațiile voastre... Mi-ați băgat hipnoză-n cap!”. - Ce i-ați băgat? Săraca... - Săraca, nesăraca... dar aș fi strâns-o de gât pe loc. - Tu n-ai văzut că lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
mi-a adus vreo câteva, a trebuit să ronțăi vreo două, să vadă... da’ nu te-ai lăsat, ai injectat substanțe în țevile de canalizare, ai tu niște chei și tot deșurubezi și torni acolo toate căcaturile, care nu te-omoară pe loc, nu, nu... mai încolo, când nu se-așteaptă nimeni... că-i scotocești prin apartament în lipsa ei, a văzut după semne, căpețele de lână, fire de păr lipite cu gumă de mestecat, ea pune ibricul cu coada-ntoarsă spre perete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
că nu merg la slujbă decât la Înviere, atunci aprind lumânarea și cânt „... cu moartea pre moarte călcând”, că-s păcătos. Da, sunt, înjur, am preacurvit, acum m-a iertat Domnul, am mințit, am furat de la fabrică, dar n-am omorât pe nimeni. N-am luat gâtu’ la nimeni... De ce-ar trebui să mă duc să-i spun popii în biserică ce-am făcut? Ce știe burduhănosu’ ăla și nu știu și eu? Dacă are chef Dumnezeu să mă vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
dat alimente celor câteva sute de mii de palestinieni nevoiași din Fâșia Gaza! - E greu și la alții... Moare lumea de foame, da’ parcă le pasă la americani? - Bogatul nu crede săracului, nu știi? - Oamenii aruncă în aer alți oameni! Omoară copii nevinovați! Răul e peste tot! Au fost inundații în Texas, au fost cutremure-n Japonia, ard pădurile în Australia, satele noastre sunt înecate de apă! În lume există numai războaie și foamete, boli și suferințe! Sunt bombardamente în Afganistan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

și cu tine, Îl amenință Oberlus. Și tocmai pentru asta, pentru că e prietenul tău, aș vrea să fii tu cel care Îndeplinește sentința... Ți-am poruncit să-l pui În temă cu privire la pericolul care-l paște dacă Încearcă să mă omoare... Lassa refuză din nou: - N-am s-o fac. E o crimă. - E legea... „Legea mea”, și pentru prima dată nu mă voi arăta din cale-afară de crud, poruncindu-ți să-i dai să bea plumb topit sau să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-ți să-i dai să bea plumb topit sau să-l sfîșii În trei - făcu o pauză și Îi privi amenințător. Data viitoare o să mă port ca un rege adevărat, torturîndu-l pe vinovat pînă cînd mă va implora să-l omor - Îi oferi din nou maceta francezului. Fă ce-ți poruncesc. - Nu. Îl privi fix. Fără mînie, fără ranchiună, aproape cu dispreț. Mai tîrziu, se Întoarse spre norvegian și metis, care asistau muți la scenă, străduindu-se să pară absenți, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
trebuie să moară. - Asta e o mîrșăvie! protestă Lassa. Cea mai respingătoare mîrșăvie pe care-am auzit-o vreodată... Ăsta e simțul tău de dreptate? Să-i pui doi oameni care au trecut Împreună prin atîtea nenorociri să se Înfrunte? Omoară-l tu! Știu că-ți place să omori... Știu că urăști toată omenirea pentru că nu e la fel de Înspăimîntătoare ca tine... Acum ai un bun prilej ca să te răzbuni... Ucide-l și lasă-mă pe mine În pace! - Un rege nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Lassa. Cea mai respingătoare mîrșăvie pe care-am auzit-o vreodată... Ăsta e simțul tău de dreptate? Să-i pui doi oameni care au trecut Împreună prin atîtea nenorociri să se Înfrunte? Omoară-l tu! Știu că-ți place să omori... Știu că urăști toată omenirea pentru că nu e la fel de Înspăimîntătoare ca tine... Acum ai un bun prilej ca să te răzbuni... Ucide-l și lasă-mă pe mine În pace! - Un rege nu ucide niciodată cu mîna lui, Îi aminti Oberlus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
pe umerii lui Întreaga răspundere a unei crime atît de abjecte. - Un judecător - Îl asigurase Oberlus -, mai ales că ție Îți pasă atît de mult de judecători, n-ar sta În cumpănă să te trimită la spînzurătoare, fiindcă l-ai omorît cînd era cu spatele la tine și era dezarmat, iar pentru asta există trei martori. - Tu m-ai obligat... - Nu-i adevărat, Îl contrazise el cu fermitate. Eu m-am mărginit la a-ți arăta că, dacă nu-l omori, te poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]