1,791 matches
-
(sau Pál Ábrahám, n. 2 noiembrie 1892, Apatin, Austro-Ungaria - d. 6 mai 1960, Hamburg) a fost un compozitor maghiar de operetă. Cele mai reprezentative lucrări ale sale sunt operetele "Bal la Savoy", "Floarea din Hawaii" și "Victoria și-al ei husar". și-a făcut studiile la Academia de Muzică din Budapesta. După examenul de absolvire, din 1916, a încercat să se
Paul Abraham () [Corola-website/Science/298318_a_299647]
-
(sau Pál Ábrahám, n. 2 noiembrie 1892, Apatin, Austro-Ungaria - d. 6 mai 1960, Hamburg) a fost un compozitor maghiar de operetă. Cele mai reprezentative lucrări ale sale sunt operetele "Bal la Savoy", "Floarea din Hawaii" și "Victoria și-al ei husar". și-a făcut studiile la Academia de Muzică din Budapesta. După examenul de absolvire, din 1916, a încercat să se impună în calitate de compozitor. Compozițiile sale au fost prezentate
Paul Abraham () [Corola-website/Science/298318_a_299647]
-
impună în calitate de compozitor. Compozițiile sale au fost prezentate la principalele festivaluri de muzică din Europa, el câștigânduș-i o serioasă reputație și ca dirijor de cor, cu muzică liturgică maghiară. Întâmplător, în 1927 a primit postul de dirijor la Teatrul de Operetă din Budapesta. O dată cu apariția filmului cu sonor, a început să producă filme muzicale în limbile germană și maghiară. Primul său film, realizat în 1929, se numea "Melodie des Herzens" (Melodia inimii) și avea ca primă interpretă pe Dita Parlo. În
Paul Abraham () [Corola-website/Science/298318_a_299647]
-
filmului cu sonor, a început să producă filme muzicale în limbile germană și maghiară. Primul său film, realizat în 1929, se numea "Melodie des Herzens" (Melodia inimii) și avea ca primă interpretă pe Dita Parlo. În 1930 a urmat succesul operetei "Viktoria und ihr Husar" (Victoria și-al ei husar), în 1931 "Die Blume von Hawaii" (Floarea din Hawaii) iar în 1932 opereta "Ball im Savoy" (Bal la Savoy), care a fost tradusă în engleză și prezentată în 1936 și în
Paul Abraham () [Corola-website/Science/298318_a_299647]
-
Melodie des Herzens" (Melodia inimii) și avea ca primă interpretă pe Dita Parlo. În 1930 a urmat succesul operetei "Viktoria und ihr Husar" (Victoria și-al ei husar), în 1931 "Die Blume von Hawaii" (Floarea din Hawaii) iar în 1932 opereta "Ball im Savoy" (Bal la Savoy), care a fost tradusă în engleză și prezentată în 1936 și în Marea Britanie. Toate aceste operete populare ale lui Paul Abraham au fost apoi ecranizate, având-o în rolul principal pe Marta Eggerth, care
Paul Abraham () [Corola-website/Science/298318_a_299647]
-
Husar" (Victoria și-al ei husar), în 1931 "Die Blume von Hawaii" (Floarea din Hawaii) iar în 1932 opereta "Ball im Savoy" (Bal la Savoy), care a fost tradusă în engleză și prezentată în 1936 și în Marea Britanie. Toate aceste operete populare ale lui Paul Abraham au fost apoi ecranizate, având-o în rolul principal pe Marta Eggerth, care a repurtat ulterior succese și la Hollywood. Cel mai mare triumf personal al lui Abraham în industria filmului germen a fost "Die
Paul Abraham () [Corola-website/Science/298318_a_299647]
-
300 de melodii încă nepublicate, cu rugămintea de a le feri de autorități. Majordomul a făcut bani vânzând aceste manuscrise unor compozitori naziști mai puțin talentați. La Viena și în Ungaria, Abraham împreună cu libretistul Alfred Grünwald au continuat să producă operete, ultima fiind "Roxy und ihr Wunderteam" (Roxy și echipa ei minunată), în 1937, dar niciuna nu a mai avut succesul primelor sale producții. După Anschluss, Abraham a fugit în Franța și, de acolo, în Cuba. Nu există prea multe date
Paul Abraham () [Corola-website/Science/298318_a_299647]
-
1956 l-a putut aduce din New York în Germania. Starea sănătății nu i-a mai permis să compună. S-a încercat o operație chirurgicală pentru a-l vindeca, dar Paul Abraham a murit pe masa de operație. Partitura originală a operetei "Die Blume von Hawaii", considerată pierdută în anul 1933, a fost regăsită de curând într-o colecție particulară.
Paul Abraham () [Corola-website/Science/298318_a_299647]
-
începutul anului 1949, soprana a acuzat dureri severe în timpul prezentației "Le nozze di Figaro" la Teatro alla Scala, la început, medicii nu i-a luat în serios simptomele. Cu toate acestea, la 31 martie 1949, ea a căzut în timpul interpretării operetei lui Karl Millöcker "Der Bettelstudent" în Viena. În timpul intervenției chirurgicale la 4 aprilie, medicii i-au constatat cancer la ficat și pancreas. A murit de cancer la 9 iunie 1949 la Viena. Cei doi fii rămași orfani au fost adoptați
Maria Cebotari () [Corola-website/Science/297426_a_298755]
-
a ocupat, ca mai înainte, o poziție preponderentă și influentă atât în domeniul muzicii culte (în special în muzica orchestrală, prin compozitori ca Anton Bruckner, Gustav Mahler și Richard Strauss), cât și în muzica ușoară (valsul vienez al dinastiei Strauss, opereta vieneză a lui Johann Strauss (fiul) și a lui Franz Lehár). În ultimii ani ai Monarhiei austro-ungare, Arnold Schönberg a dezvoltat muzica atonală, prin care a devenit unul dintre cei mai influenți și mai cunoscuți compozitori ai secolului XX. Istoria
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
câteva dintre aprecierile cuprinse în presa din Austria, Belgia, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Polonia, Rusia, Cehia, Slovacia, Olanda, Turcia, S.U.A. Repertoriul, în întraga sa activitate pe scenele țării sau în străinătate, depășește 39 roluri principale de operă și 5 de operetă. Rolurile sale preferate? Escamillo, Figaro, Amonasro, Rigoletto, Germont, Contele di Luna, Iago, Nabucco, Scarpia sunt doar câteva dintre cele mai reprezentative. Dar alături de ele, la loc de cinste, Creon din Oedipul enescian și numeroase alte roluri ale creației românești. În
Vasile Martinoiu () [Corola-website/Science/317126_a_318455]
-
Tender. Ovidiu Tender desfășoară o intensă activitate caritabilă și filantropică prin intermediul Fundației Tender. Această organizație a sprijinit mai mulți artiști români importanți, a donat sume de bani semnificative pentru Centrul de Nevăzători din București, a contribuit la refacerea Teatrului de Operetă "Ion Dacian" din Capitală, devastat de un incendiu, șamd. Ovidiu Tender este căsătorit și are trei copii. În anul 2003, Tender a fost cercetat de procurori olandezi, în urma suspiciunilor că ar fi primit aproximativ 200 de milioane de dolari din partea
Ovidiu Tender () [Corola-website/Science/318150_a_319479]
-
Institutul de Artă din Timișoara, în perioada 1945-1949. Concomitent cu studiile, din 1946 până în 1949, a lucrat pe post de corepetitor la Opera Română din Timișoara. După terminarea studiilor, a lucrat ca maestru de cor la Teatrul de Stat de Operetă din București, unde a lucart din 1951 până în 1955. Concomitent, a lucrat la Opera Română din București, întâi ca dirijor de cor (1952-1955), apoi ca dirijor (din 1955) și, în final, director (1992-1993). În lunga sa carieră, a dirijat concerte
Cornel Trăilescu () [Corola-website/Science/318215_a_319544]
-
br> 1996 - actor în OEDIP, regia Andrei Șerban<br> 2007-2009 - Președinte și membru fondator Asociația Magicienilor si Iluzionistilor din România<br> 2009 - fondator Teatrul de Magie și Academia de Magie din România.<br> 2010 - Pentru prima dată introduce iluzionismul la Operetă. Apariție cu un moment special de magie în spectacolul realizat de Teatrul Național de Operetă din București "Paris, Mon Amor". <br> - Membru fondator al “Romagic” Asociația Magicienilor și Iluzioniștilor din România <br> - Regizor, scenarist și personaj principal în spectacolul “HAZARD
Andrei Teașcă () [Corola-website/Science/318295_a_319624]
-
Magicienilor si Iluzionistilor din România<br> 2009 - fondator Teatrul de Magie și Academia de Magie din România.<br> 2010 - Pentru prima dată introduce iluzionismul la Operetă. Apariție cu un moment special de magie în spectacolul realizat de Teatrul Național de Operetă din București "Paris, Mon Amor". <br> - Membru fondator al “Romagic” Asociația Magicienilor și Iluzioniștilor din România <br> - Regizor, scenarist și personaj principal în spectacolul “HAZARD - Recital de Magie” - realizat în coproducție cu Teatrul Național de Operetă "Ion Dacian".<br> Membru
Andrei Teașcă () [Corola-website/Science/318295_a_319624]
-
de Teatrul Național de Operetă din București "Paris, Mon Amor". <br> - Membru fondator al “Romagic” Asociația Magicienilor și Iluzioniștilor din România <br> - Regizor, scenarist și personaj principal în spectacolul “HAZARD - Recital de Magie” - realizat în coproducție cu Teatrul Național de Operetă "Ion Dacian".<br> Membru Internațional Brotherhood of Magicians, membru Society of American Magicians și membru UNITER. La 14 noiembrie 2009, Andrei Teașcă a pus bazele Academiei de Magie, unde și-a propus să formeze și să pregătească tineri magicieni, insuflându
Andrei Teașcă () [Corola-website/Science/318295_a_319624]
-
acest concept unic sunt directorii de teatre care l-au susținut pe Andrei Teașcă oferindu-i posibilitatea de a juca spectacolele sale la Teatrul Nottara, Teatrul Foarte Mic, Teatrul de Comedie, Teatrul Ion Creangă. De asemenea directorul Teatrului Național de Operetă, Răzvan Dincă, l-a introdus pe Andrei Teașcă cu un moment de magie teatral în spectacolul "Paris, mon amor". La cererea directorului Teatrului de Comedie, George Mihăiță, Andrei Teașcă a prezentat Gala Comediei Românești din anul 2010 prin momente de
Andrei Teașcă () [Corola-website/Science/318295_a_319624]
-
renumite actrite ale scenei franceze timpurii, Sarah Bernhardt. Lillian a fost pe Broadway între 1913 și 1976. Ea face parte din douăzeci și nouă de producții, printre care : Unchiul Vania de Cehov, de două ori, în 1930 și 1973, o operetă în 1965, o comedie muzicală - ultima ei apariție pe Broadway - în 1975 și 1976. Actriță exigentă, mereu în căutarea noului, Lillian Gish acceptă s-o interpreteze pe Lizzie Borden, un rol extrem de dur, însă este împiedicată, spre marele ei regret
Lillian Gish () [Corola-website/Science/319715_a_321044]
-
fi văzut o producție televizată a operei "La Bohème"; Leopold nu a spus că a văzut opera 'în direct' și am văzut în film că se uita la televizor acasă la Stuart). În versiunea italiană a filmului, personajele vorbesc despre opereta lui Giuseppe Verdi, "La Traviata", care a avut premiera în 1850 și astfel se potrivește mai bine în cadrul povestirii. Stuart și-a dat silința pentru a fi sigur că Leopold s-a întors în vremea sa, nu pentru că era îngrijorat
Kate și Leopold () [Corola-website/Science/316579_a_317908]
-
mai multor factori. Muzicalurile sunt în general concentrate mai mult asupra dialogului vorbit (deși unele muzicaluri sunt cântate în totalitate, cum sunt "Jesus Christ Superstar" și "Mizerabilii"; și pe de altă parte unele opere, cum sunt "Die Zauberflöte", și majoritatea operetelor, au câteva dialoguri neînsoțite de muzică), asupra dansului (în special susținut de actorii principali, dar și de cor), asupra folosirii unor genuri variate de muzică populară (sau cel poțin stiluri populare de cântat), și asupra evitării anumitor convenții de operă
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
general un amplificație ale vocilor actorilor într-un mod care nu ar fi aprobat la operă. Unele lucrări (de exemplu, de Leonard Bernstein și Stephen Sondheim) au fost produse și ca "teatru muzical" și ca "opere". În mod similar, unele operete mai vechi sau upere mai ușoare (cum sunt "Pirații din Penzance" de Gilbert și Sullivan) au fost făcute ca producții moderne sau adaptări și sunt considerate muzicaluri. Sondheim a spus: Cred că atunci când o piesă este jucată pe Broadway este
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
sunt aproape la fel de importante ca și conținutul muzical sau dramatic efectiv căruia îi aparține piesa. Izolate, niciuna dintre aceste caracteristici nu este cu adevărat "definitorie", iar practic, este adesea dificil să deosebim între tipurile variate de teatru muzical ușor, inclusiv "operetă", "operă ușoară", "operetă comică", "farsă", "piesă muzicală", "comedia muzicală", "bufonadă", "parodie", "vodevil" și "spectacol de varieteu". Momentele muzicale cele mai intense, din punct de vedere dramatic sunt adesea interpretate în cadrul cântecului. În mod proverbial, "când emoția devine prea puternică pentru
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
importante ca și conținutul muzical sau dramatic efectiv căruia îi aparține piesa. Izolate, niciuna dintre aceste caracteristici nu este cu adevărat "definitorie", iar practic, este adesea dificil să deosebim între tipurile variate de teatru muzical ușor, inclusiv "operetă", "operă ușoară", "operetă comică", "farsă", "piesă muzicală", "comedia muzicală", "bufonadă", "parodie", "vodevil" și "spectacol de varieteu". Momentele muzicale cele mai intense, din punct de vedere dramatic sunt adesea interpretate în cadrul cântecului. În mod proverbial, "când emoția devine prea puternică pentru a vorbi (sau
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
tragediile, erau adesea împărțite printr-o piesă muzicală, probabil derivată de la intermezzoul italian, cu muzică, glume și dans, sau erau urmate de o după-piesă cunoscută ca un bal, adesea constituit dintr-un dialog scandalos și calomniator pe melodii cunoscute (anticipând Opereta de baladă). Piesele-măști de la curte s-au dezvoltat în timpul dinastiei tudoriene. Piesele-măști erau spectacole elaborate în care era muzică, dans, cântece și teatru, adesea folosind costume scumpe și o configurare a scenei complexă, uneori făcută de un arhitect cunoscut cum
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
a lui Shakespeare pusă pe muzică și care a fost apoi adaptată de Shadwell într-o operă în 1674 (compusă de Matthew Locke și alții). În jurul anului 1683, John Blow a compus "Venus și Adonis", adesea considerată a fi prima operetă adevărată în limba engleză. Blow a fost urmat de Henry Purcell și o periodă scurtă a opereta engleză. După moartea lui Charles al II-lea în 1685, opereta engleză a început să devină demodată. Până în anii 1700, două forme de
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]