1,583 matches
-
acest motiv romanul lui G. a fost considerat un „roman cu cheie”. Iarna e o altă țară (1980) este un roman robust, cu o tăietură modernă și o construcție suplă, cu ușurință de alăturat, prin caracteristici și construcție tehnică, prozei optzeciste. Se întrețes aici temele și motivele predilecte ale acestei promoții de scriitori: repartiția la țară, odiseea contactelor cu mediul redacțional, restricțiile de diverse tipuri, presiunea cenzurii, absurdul și burlescul anumitor situații, privite cu ironie și adesea cu umor negru - toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
deghizează abil într-un psihologism de bună calitate. Ultimele două romane ale lui G. sunt Martiriu parțial (1991) și Schiță de portret pentru un cap de familie (1995). Ele au în centru personaje tratate în aceeași manieră influențată de mainstream-ul optzecist. Liviu, din Martiriu parțial, beneficiază de o carieră politică (și, implicit, profesională) fulminantă, dar, dominat de nehotărâre și rigiditate, pierde această poziție, fiind retrogradat ca responsabil al „compartimentului sociologie de la un institut de cercetare. Într-o lume anormală, Liviu - incapabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
denumită de el însuși „calmul plat”, în toate timpurile prin care a trecut, deși acestea au fost deseori contradictorii: reculul proletcultismului, explozia vitalistă a lui Nicolae Labiș și Ioan Alexandru, revoluția metaforizantă a lui Nichita Stănescu, textualismul, revolta surdă a optzeciștilor, postmodernismul și toate celelalte tendințe ale liricii contemporane. Drapelul său, păstrat neabătut în banduliera ironiei, l-a ferit de orice contaminare și nu l-a obligat să-și schimbe maniera, de vreme ce a sa era de fiecare dată adaptabilă la cerințele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
de inedite (extrase din manuscrisele anilor ’50-’60) și de pagini publicate doar în reviste. Artizan marcant, în anii ’60, al sincronizării cu literatura universală modernă, șef de școală literară, ulterior franctiror neobosit pe frontul înnoirii prozei, precursor al textualismului optzecist, perfect integrat într-o literatură occidentală, Ț. a fost ignorat aproape două decenii în spațiul cultural de origine. De aceea, scrisul său din prima perioadă nu a putut exercita influența pe care ar fi avut-o în mod firesc, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
universului exterior, ce își dezvăluie la tot pasul în felul acesta precaritatea nu numai în plan moral, ci și ontologic. OCTAVIAN SOVIANY D. Țepeneag este primul „textualist” (în traducere: primul postmodernist) român apărut într-un moment (sfârșitul anilor ’60) când „optzeciștii” noștri abia se născuseră, iar „Școala de la Târgoviște” își făcea încă temele în atelier. Spun toate acestea pentru că, în vânzoleala care există azi în viața literară românească, numele lui D. Țepeneag este deseori uitat, iar meritele lui literare sunt minimalizate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
textului, CNT, 1993, 40; Ioana Pârvulescu, Misterele Parisului și misterele Bucureștiului, RL, 1993, 42; Andreea Deciu, Scenariul și regia, RL, 1993, 47; Simion, Mercuțio, 309-311; Spiridon, Cuprinderi, 137-141; Eugen Simion, Exhibiționist și sartrian, L, 1994, 6; Octavian Soviany, Onirici și optzeciști, CNT, 1994, 7; Florin Sicoie, „Criterii bizantine”, CNT, 1994, 7; Marta Petreu, Un ambasador al culturii române, APF, 1994, 1-2; Ion Pop, „Un român la Paris”, ST, 1994, 1-2; Nicolae Oprea, Modelul oniric legislativ, VR, 1994, 2; [Dumitru Țepeneag], VTRA
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
neapărat zguduită de evenimente tragice. Scriitor postmodern, el reunește într-o formulă omogenă, ce nu îi obturează originalitatea, procedee narative de dată recentă și altele mai vechi. Configurează un mediu, creează o tipologie, dă identitate fermă personajelor. Împreună cu ceilalți textualiști optzeciști, dar mai puțin insistent, scrie „la vedere”, sub privirea cititorului, aducând în scenă autorul real sau presupus. După ce în povestiri, situate în descendența lui I. L. Caragiale sau a lui Anton Cehov, exersează mai multe tipuri narative, în romanul „Tainele inimei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
primul volum, prin asocierea unor succinte, dar semnificative biografii, imaginea tragicomică a unei lumi haotice, absurde, însă plină de vitalitate și culoare, care ia locul ternei și încremenitei societăți comuniste. Atenția cu care înregistrează faptul real, apropiată de a colegilor optzeciști, îi conferă statutul de martor creditabil, iar inventivitatea epică răspunde diversității reacțiilor declanșate de schimbarea de regim. SCRIERI: Maestrul de lumini, București, 1985; „Tainele inimei”, București, 1988; Faust repovestit copiilor lui..., București, 1991; Povestiri din lumea nouă, București, 1996; Îngerul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]