3,041 matches
-
descoperit și urme mai vechi. Urme de sînge. Cel al lui Gildas Kermeur. M-am alăturat grosului localnicilor de pe insulă care Își reluaseră căutările și i-am ignorat ostentativ, la fel ca ei, pe jandarmii sosiți pe post de Întăriri. Orășelul, portul, faleza, estuarele... Știam că ne iroseam timpul, dar absența mea ar fi părut suspectă. Și apoi, aveam chef să văd pînă unde va merge atitudinea bătăioasă a unora... sau a altora. Așa că dîrdîiam de frig, la fel ca ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
victime. În același an, Bruno Începu să prindă interes pentru fete. Câteodată, destul de rar, cele două internate organizau ieșiri comune. În după-amiezile de joi, când era timp frumos, mergeau la un soi de plajă amenajată pe malul Marnei, la marginea orășelului Meaux. Era acolo o cafenea cu baby-foot și flippere - dar principala atracție era un piton Închis Într-o cușcă de sticlă. Pe băieți Îi distra să-l provoace, să-i dea bobârnace; vibrațiile Îl Înfuriau cumplit, se izbea În pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
El se Întorcea de la liceu cu un tren local, iar la Esbly schimba, lua un automotor. În general, ajungea la Crécy cu cursa de 18 și 33; Annabelle Îl aștepta la gară. Mergeau Împreună de-a lungul canalelor ce traversau orășelul. Uneori - destul de rar, În fapt - intrau la cafenea. Annabelle știa acum că Într-o zi sau alta Michel va simți dorința s-o sărute, să-i mângâie trupul de a cărui metamorfoză era conștientă. Aștepta acel moment fără a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În mod neașteptat, În sânul acestei clase de mijloc la care se alipeau treptat muncitorii și funcționarii - sau, mai precis, printre copiii acestei clase de mijloc -, competiția narcisistă deschise un nou teren de confruntare. În iulie 1972, la Traunstein, un orășel bavarez de lângă frontiera austriacă, În timpul unui sejur lingvistic, Patrick Castelli, un alt tânăr francez din grupul lui Bruno, reuși să Încalece treizeci și șapte de pipițe În trei săptămâni. În același timp, Bruno afișa scor nul. Sfârși prin a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
des nici pe mătușa Marie-Thérèse, nici pe verișoara Brigitte. Telefonă de Îndată. Bunica suferise un nou infarct, era internată la spitalul din Meaux. Era grav, poate chiar foarte grav. Aorta era slabă, inima risca să cedeze. Michel traversă pe jos orășelul Meaux, trecu pe lângă liceu; era aproximativ ora zece. În acel moment, Într-o sală de clasă, Annabelle studia un text de Epicur - gânditor luminos, moderat, grec, și la drept vorbind cam agasant. Cerul era sumbru, apele Marnei veneau Învolburate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și care analiza rolul lui Alcibiade În campania siciliană așa cum nimeni altul n‑ar fi putut‑o face - omul care În seminarul său comenta Gorgias, efectiv În fața uzinelor de oțel și a mormanelor de zgură și a funinginei de pe străzile orășelului Gary, cu bărcile lui venind și plecând pe apa lacului Michigan - un astfel de om ar fi putut să atârne și În aer, făcând levitație asemenea lui Jordan. Un om cu idiosincrazii și manii trăsnite, care se ghiftuia hulpav cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
totul, amintire, viața de până nu demult, gânduri, dorințe pe care le avusesem până atunci, plecau din mine. Pur și simplu mă goleam de toate. Ca un ulcior răsturnat, din care se prelinge apa... Stâna era tot la ieșirea din orășel. Dintotdeauna parcă fusese acolo, pe limba de pământ dintre șoseaua mare, care traversa așezarea, și drumeagul de țară care ducea spre fostul port. Dimineața fusese ședința festivă la liceu. Discursuri, premii, diplome, corul cadrelor didactice, nelipsita cădelnițare oficiată de protopop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lui, de umbrele lor lungite mult în țărâna drumului. Magda se pomenise dintr-o dată povestindu-i de copilăria ei, petrecută într-un sat din apropiere, peste pădure. Tatăl ei, Georgiu Osirică, fusese șeful Ocolului Silvic Obancea. S-au stabilit în orășel când ea se pregătea să intre la liceu. Atunci s-au cunoscut, s-au apropiat. Au făcut ultimul an de școală împreună. Mai înainte el fusese la București. Crescuse la cineva din capitală, după aceea la un cămin, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dacă și eu am fost cândva. Cum mă întreb eu de când te-ai întors, dacă ai fost tu pe-aici vreodată? Așa cum mă-ntreb chiar și acum când te simt, țepos, rece, încordat, cum ești în clipa asta... Porniră spre orășel. Același drum pe care, de ani și ani, îl făcuse când pleca sau venea spre casă. Când pleca, zorea spre vaporul care avea să-l ducă în drumul lui. Când se întorcea, grăbind spre casele care se desenau în zarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gândească cum va proceda în situația în care Margareta se va defecta. Nava trecea liniștită prin zonele moarte Alphae, Nimphae, Centauri, Nausi, Grasele Galbene, și în acest timp Samuel dormea congelat sau își vedea de educația Margaretei, desfășurată într-un orășel minunat din secolul XXI, aflat la poalele unor munți calchiați după Apalași. La sutele de ani artificiali acumulați prin hibernare se adăugară pe nesimțite douăzeci de ani de căsnicie activă și ireal de fericită, aproape fără suișuriși coborâșuri, luminoși ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
locuri și acești oameni începură să se schimbe destul de des, mai ales după incidentul cu biserica; perechea descoperi călătoriile și viața dulce a croazierelor, expedițiilor, scufundărilor în Adriatica și Maluzziana. Atrași de dorul căminului, se întorceau însă mereu acasă, în orășelul fără localizare spațială, la poalele unor munți care semănau cu Apalașii. Și, odată reîntorși, se puneau pe depănat amintiri din expediția tocmai încheiată, insistând asupra momentelor penibile, inexplicabile și nespus de comice prin care trecuseră. Râdeau cu poftă - Samuel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu există probe suficiente pentru a formula un act de acuzare, rătăci dosarul sub un maldăr de documente nerezolvate. În familia Ioanei, ca și în familia Elenei, domnește acum neîncrederea, iar în sufletul lui Filip - confuzia. WHIPIE, WEST VIRGINIA În orășelul Whipie din Virginia de Vest a izbucnit de multă vreme un război. Familii întregi au fost decimate. Zeci de case au fost arse din temelii. Pământul, care odinioară era roditor și verde, fumegă acum și împrăștie în aer mirosul trupurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
oameni turbați, care, uitând cu desăvârșire cărui steag aparțineau, împrăștiau moartea în stânga și în dreapta fără nici un fel de discriminare. Acest eveniment, cel mai sângeros și mai tragic din tot războiul, nu avu deloc darul să clarifice situația militară din micul orășel Whipie și să stabilească o ierarhie definitivă. La capătul a două zile încheiate, învingătorii, adică cei care se mai puteau ține pe picioare, erau atât de obosiți și de dezorientați, încât le lipsea nu numai puterea de a deosebi între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fiindcă nu îi pregătesc mai repede pentru viața infectă și dezordonată pe care o vor duce. Pe când tu... Un iepure fricos, asta este concluzia. Începu să alerge pe partea dreaptă a drumului, controlându-și respirația, îndreptându-se către ieșirea din orășel, aflată la vreo trei kilometri distanță, imediat după ce treceai de benzinărie. Regretă că nu luase căștile cu el și telefonul mobil în care păstra melodiile preferate. Dar acum era prea târziu, nu mai avea nicun chef să se întoarcă acasă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
unui accident ciudat. Un geamantan cu bani, ca în romanul scriitorului tâmpit și înșelat de amanta pe care vecinul ar fi dorit să o vadă, însă nu reușea. Niciodată. Porni mașina, dădu semnal stânga, apoi se îndreptă către ieșirea din orășel. Își propuse să îl aștepte pe scriitor în fața benzinăriei, doar așa, din pură curiozitate, cu toate că i se făcuse o poftă nebună de o bere... Și de sex. Desfăcu o altă lamă de gumă și porni radioul. 4 Evenimentele se derulaseră
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
foc (în astfel de momente, chiar era o expresie la locul ei, nu?) că auzise o bufnitură serioasă. Trăi câteva momente de mirare maximă, apoi se rezemă de balustrada podului care lega malurile râului ce șerpuia bezmetic, ba intrând în orășel, ba dând senzația că ar dori să-l părăsească, odată pentru totdeauna... Dacă un oarecare observator urmărea cursul apei, realiza că, la un moment dat - parcă decis să-și pună planul în aplicare -, râul o cotea brusc la stânga și se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
benzinăriei, Detectivul văzu doar fumul care se îndrepta către cerul întunecat, fiindcă geamurile erau închise și ar fi fost imposibil să audă ceva. Ridică sprânceana stângă și se întrebă doar ce mama dracului s-a mai întâmplat de data aceasta, orășelul nostru a luat-o razna?! Nu-și răspunse, în schimbă porni motorul, în vreme ce stația din bord începea să cârâie, iar informațiile despre o inexplicabilă explozie săreau precum popcornul într-o oală acoperită. Spre deosebire de cei doi, Magicianul nu dădu niciun semn
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
microfoanele peste bot, cu toate că ar fi în stare să ți le bage și în fund, ca să audă cum te caci... Râse. Vălătucii negri ai fumului spărgeau acoperișul casei afectată de explozie, grăbindu-se să se piardă printre norii de deasupra orășelului, iar Detectivul se întrebă înciudat ce s-ar fi întâmplat dacă ar mai fi întârziat o vreme alături de acel moșulică antipatic. Nu-și răspunse. Doar trase pe dreapta și coborî din mașină... În urma sa, pe bancheta din dreapta, Magicianul mișcă oglinda
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în Trenul Coșmarurilor Dumneavoastră! Călătoria nu vă costă niciun ban, poate doar câteva fire albe pe la tâmple și, uneori, chiar viața. Dar nu vă sfiiți, nu fiți iepuri, lăsați tremuratul la intrare... Poftiți, dragii mei! Tunetul care urmă invitației zgudui orășelul, iar Scriitorul tresări și... 6 Deschise ochii. Presupuse, instantaneu, că stătuse cu ei închiși în timpul... visului? Filmului? Leșinului Temporar din Anticamera Somnului de Veci? Doamne, o să ajung la balamuc, strigă în gând, dacă nu cumva sunt, deja, acolo, mi-au
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
întrebă dacă i-ar putea transmite laptopului măcar o idee din care să rezulte că s-ar bucura foarte mult dacă Magicianul ar fi strivit de un bloc de beton picat de la o înălțime amețitoare, înecat în arteziana din centrul orășelului sau tăiat în două de un tren. Într-o fracțiune de secundă, îi trecură prin fața ochilor mai multe imagini sugestive, de fiecare dată fiind vorba despre o victimă în agonie, îmbrăcată în frac și cu un joben imens pe cap
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
melodia „Singing in the rain”. La câteva sute de metri distanță, un local intim unde clientela fidelă putea să asculte smooth jazz interpretat de un saxofonist în cămașă înflorată. O Lucie care împărțea bezele cumpărătorilor, întrun hypermarket oarecare dintr-un orășel oarecare, aruncând din când în când priviri îngrijorate către ferestrele mari care lăsau să se vadă norii negri și fulgerele decise să sugrume cu gheare de foc întreaga lume. * Cursorul pâlpâi indiferent. Apoi reapărură cuvintele, iar laptopul continuă să scrie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cade ca, mai ales, un fiu de țărani, cum este dânsul, să se exprime cu dispreț, zicând „un sat prăpădit” despre cel În care eu eram profesor, atunci, În 1996 (este vorba de comuna nemțeană Roznov, care arată ca un orășel) pentru că satele noastre toate au fost, sunt și vor fi de-a pururi rezervoare ale celor mai multe valori perene ale neamului românesc. O altă eroare gravă, exprimată de Eugen Simion, tot În „Cuvânt-Înainte” la cartea „Mărturisirea...”, a constituit-o includerea mea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
În Centru (Satul, În care locuiau și activau ca Învățători părinții lui Pazi, se numește Bârsana. Acesta și cătunele Arț, Tău și Mărtinie alcătuiau comuna Șugag-Centru din județul Alba. Nota lui M.S.D.), de unde cu o cursă locală ajungeam la Sebeș, orășel situat la circa 27 de km de satul meu, chiar la confluența Sebeșului cu râul Mureș. La un moment dat poteca trecea prin marginea unei păduri de mesteacăn. Căzuse polei și crenguțele fine ale copacilor erau Învelite În gheață. Cum
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
se pe unde au putut. Părinții mei, Stere și Zoița Derdena, s-au născut În munții Rila (din Macedonia de nord, ocupată de Bulgaria) și s-au căsătorit În localitatea Bachița. Căsătoria loroficiată, probabil, În 1922 a fost Înregistrată În orășelul Belova. Tot la Belova au fost Înregistrate și primele nașteri efectuate de mama mea: Tana, Iani și Catea. În 1930, părinții mei, Împreună cu copiii și cu părinții lor, au imigrat În România odată cu numeroși alți aromâni fiind colonizați În județul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
câteva săptămâni după aceea am aflat din ziare că s-a spânzurat. Și apoi a venit chestia cu Ducu. Atitudinea pe care o manifestam față de școală În vremea facultății a fost cea a unui turist aflat În vacanță Într-un orășel plicticos de provincie. mă duceam la seminarii numai când numărul absențelor se apropia primejdios de limita maximă permisă, complet relaxată, fărĂ să-mi fac niciodată temele. mă odihneam o vreme pe scaun citind pe ascuns vreo carte care mă interesa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]