7,285 matches
-
riscă să își piardă rădăcinile sufletului”! Drept pentru care, feliticăm deopotrivă pe inițiatorii, realizatorii și susținătorii tipăririi acestei monografii - o piedică în calea uitării și a pierderii reperelor sprituale, istorice și culturale ale locuitorilor acestor frumoase meleaguri de pe valea râului Oarbă! Suntem părtași, totodată, la un eveniment de excepție: acordarea titlului de Cetățean de Onoare al Comunei Suceveni Dlui Prof. univ. dr. Vasile Burlui - fiu al satului, cu o impresionantă carieră universitară în domeniul medicinii și al cercetării științifice la Facultatea
SFINTII IMPARATI CONSTANTIN SI ELENA- OCROTITORI CERESTI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364928_a_366257]
-
mierle magic, transmis de la tată la fiu. Cântec duios, dureros și măiastru arde-n țărâna ce-ascunde un geamăt; râul, în șopot, oftează sihastru când trandafirii roșesc într-un freamăt. Fir nevăzut, un liant peste vreme, urmă ascunsă în venele oarbe, licăr în noaptea venită devreme peste durerea ce sufletul soarbe. Plouă, în peștera lacrimii, rouă - bob străveziu, licurici cutezanței... Tatăl și fiul împart - pe din două - cântec ce poartă amprenta speranței. Referință Bibliografică: Urmă ascunsă în venele oarbe / Curelciuc Bombonica
URMĂ ASCUNSĂ ÎN VENELE OARBE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364949_a_366278]
-
în venele oarbe, licăr în noaptea venită devreme peste durerea ce sufletul soarbe. Plouă, în peștera lacrimii, rouă - bob străveziu, licurici cutezanței... Tatăl și fiul împart - pe din două - cântec ce poartă amprenta speranței. Referință Bibliografică: Urmă ascunsă în venele oarbe / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 954, Anul III, 11 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
URMĂ ASCUNSĂ ÎN VENELE OARBE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364949_a_366278]
-
ambiguă. Astfel, ne întrebăm în ce măsură o persoană pregătită pentru a poza nu este ea însăși un obiect estetic autonom, opera de artă neputând fi o transpunere perfectă, o clonă, ci un fel de imagine secundă, analogă, dar care refuză mimesis-ul orb. În bună măsură, creația apare ca distanțare între ceea ce artistul vede și ceea ce el își reprezintă. De multe ori, femeile care pozau s-au arătat însă „nemulțumite” de transfigurare, pentru că nu este vorba de o oglindire „realistă”. Cu toate acestea
ARTISTUL ŞI MODELUL de DAN CARAGEA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364952_a_366281]
-
era foarte frumoasă și a trezit în mine un sentiment pe care nu îl mai cunoscusem niciodată. La vederea ei am simțit că leșin de plăcere. Eram încă virgin și nu cunoscusem femeia. Nici acum nu-mi pot explica patima oarbă care a pus stăpânire pe mine, eu care nu credeam în iubire mai ales la prima vedere. Fata, pe care o chema ... Citește mai mult CRIME ÎN NUMELE IUBIRII(fragment)Ivan mi-a spus.- Peste o lună am plecat la armată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
era foarte frumoasă și a trezit în mine un sentiment pe care nu îl mai cunoscusem niciodată. La vederea ei am simțit că leșin de plăcere. Eram încă virgin și nu cunoscusem femeia. Nici acum nu-mi pot explica patima oarbă care a pus stăpânire pe mine, eu care nu credeam în iubire mai ales la prima vedere. Fata, pe care o chema ... V. CRIME IN NUMELE IUBIRII, de Silvia Katz, publicat în Ediția nr. 1328 din 20 august 2014. CRIME
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
și vulgară de genul: „Cine scapă, scapă, cine nu, îl ia Mama Dracului! Și gata, nu-i așa?! Lumea nu se termină cu noi și nici fără noi...lumea merge înainte!”, vor afirma cu supunera și nerușinare cei mai mulți dintre cumuniștii orbi și capitaliștii gregari, nihiliști puri și vulgari, din seminția lui Abel și Cain. Trecut și eu printre voi, trăitor cu ziua în această lume la margini de imperii, dar într-o lume care ne aparține acum, deopotrivă, în egală măsură
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]
-
să realizeze o spirituală metanoie instantanee, care-i absolută. Tot pe aici pe undeva stau și fulgerătoarele cuvinte ale lui von Jawlensky: arta e nostalgia lui Dumnezeu.” Memoria fericită i-a prilejuit dorita „figură a fericirii”. „Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări autogene ale beznei, care despică întunericul fără a-l risipi); (nebotezat) și ies cu ochii deschiși (botezat); am intrat răsfățat, râzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulțumit, ies cunoscând fericirea; am intrat nervos, supărat
JURNALUL FERICIRII- DE N.STEINHARDT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364973_a_366302]
-
ei, câinele traversase drumul la izvorul lui Chivulescu să bea apă și când a ieșit din nou în drum, un camion venind cu viteză dinspre Câineni, l-a luat în plin, bietul de el era, așa cum am spus, surd și orb... După ce a ieșit de sub mașină, s-a ridicat repede, s-a scuturat de praf și a scos un urlet prelung... Hobzoaica l-a cercetat cu luare-aminte, nu părea să fi pățit ceva, dar era tare speriat, săracul. De altfel, a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
Că-n fiecare este un strop de Dumnezeu/ Ce naște forță mare de om nebiruit.// Și dacă unii caută să-ngenuncheze des/ Speranța ta hrănită cu dragoste și dor/ Să știi că întotdeauna mai ai încă de-ales/ O renunțare oarbă și-un crez biruitor”. Poeziile sale au ieșit la lumină din prea plinul trăirilor de-a lungul anilor și poate și din dorința de a lăsa pentru posteritate picături de amintiri, dar nu le-a făcut cunoscute decât târziu. Acum
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
legume, câinele traversase drumul la izvorul lui Chivulescu să bea apă și când a ieșit din nou în drum, un camion venind cu viteză dinspre Câineni, l-a luat în plin, bietul de el era, așa cum am spus, surd și orb... După ce a ieșit de sub mașină, s-a ridicat repede, s-a scuturat de praf și a scos un urlet prelung... Hobzoaica l-a cercetat cu luare-aminte, nu părea să fi pățit ceva, dar era tare speriat, săracul... De altfel, a
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
pe taică-meu ca Lisaveta să ne oprească una dintre ele. Acum problema era pe care s-o opresc dintre cele patru? Am stat mult să mă gân¬desc, uitân- du-mă în târnă la ele cum se zvârco¬leau oarbe și fără ajutor, țipând sfâșietor... Aș fi vrut ca nu eu să fi fost nevoit să aleg, fiindcă eram conștient că pe trei dintre ele le con¬dam-nam la moarte, dar n-am avut încotro. - Hai, bă, odată, tu vrei
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
cu trupul frânt, / mai las un ceas pe marginea-nserării. // Cetatea mea de mult e cotropită / și-n turnu-i orologiu grav tot bate, / pe când un murg cu stele sub copită / nechează îndelung cu gluga nopții-n spate. Și-n golul orb prin turlele visării / pe-o pagină de suflet tot mai scriu / un cânt de plumb pe colțurile zării / când bate iarna codrul a târziu. // Sunt sentinela ultimului cânt, / Cetatea mea de mult e cotropită, / Iar pagina cu vise zboară-n
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
slăbănogi prindeți putere ziceți celor slabi la inimi și la cuget: întăriți-vă și nu vă temeți. Iată Dumnezeul nostru. Cu judecată răsplătește și va răsplăti, că El va veni și ne va mântui". Atunci se vor deschide ochii celor orbi și urechile celor surzi vor auzi. Atunci va sări șchiopul ca cerbul și limpede va fi limba gângavilor; căci izvoare de apă vor curge în pustie și râulețe în pământ însetat' (Isaia XXXV, 3-6). Păgânii și antichitatea îl așteptau pe
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
de peruzea. în vecernie înoată-n depărtare un soare obosit de-atâta ducă, se-neacă ca un zeu ucis în mare, în turme de văzduh ca o nălucă. mergând tăcut nu știu ce mi se-ntâmplă e o eroare-a nopții visul orb, mi-au cam căzut zăpezile pe tâmplă și-mi dă ocol neobositul corb. nopți peste nopți se-adună peste geană din amintiri fugare și tăceri, le cuibăresc adesea într-o rană și le îngrop în ziua cea de ieri. era
GÂND FUGAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366549_a_367878]
-
XXX. ADIE-UN VÂNT, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1152 din 25 februarie 2014. adie-un vânt Adie-un vânt iernatic pe chipul meu și-al tău și-n plete ne tot curge ninsoarea nemiloasă, când la fereastra oarbă iubiri apun mereu și cad în înserarea tăcută și pâcloasă. Tu vezi? Pe unda nopții în liniștiri osoase doar stelele reci adastă în nemurirea lor. Le-am împărțit odată în seri de mai frumoase ... Citește mai mult adie-un vântAdie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
jinduiri se află un scaun în penumbra mesei se aude un clipocit nesfârșit de uimiri iar pe marginea patului refluxul aruncă speranțe deșarte din lucrurile atinse de ea țâșnește un fior sau poate fiecare poezie se-ntrupează pentru noi - cei orbi. dor indoor pe-acest tărâm oamenii se hrănesc cu versuri și poartă hlamide făurite din bancnote fluide aici este kitsch să fii bogat în acest univers luna este un soare travestit și psihopat mi-e dor de amforele voastre străine
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
în huma picturilor rupestre! metapoezie ... Citește mai mult transcendentala capătul acestui șir de jinduirise află un scaunîn penumbra mesei se audeun clipocit nesfârșit de uimiriiar pe marginea patuluirefluxul aruncă speranțe deșartedin lucrurileatinse de eatâșnește un fiorsau poate fiecarepoeziese-ntrupeazăpentru noi -cei orbi.dor indoorpe-acest tărâmoamenii se hrănesc cu versuriși poartă hlamidefăurite din bancnote fluideaici este kitschsă fii bogatîn acest universluna este un soaretravestit și psihopatmi-e dor de amforele voastrestrăine de pătimi celesteși vreau să mai rămânîn huma picturilor rupestre!metapoezie... XXI. CARTEA
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
veniți / La nunta mea de priviți. Mă mărit tânără floare / Cu moartea cea răpitoare / Bucură-te, cimitire / Că o frumoasă floare vine, / Dar nu vine să înflorească, / Ci vine să putrezească.” „Bucuria-i mică, omule, căci copilul s-a născut orb!” După câteva luni, lui Ion Vulc îi moare și soția, iar apoi, la scurtă vreme, băiatul, Ion. Mai rămăsese doar Ana, din cei trei copii. Ana își pune pirostriile cu Gheorghe Bobangă, dar nu are parte de fericire. La o
TREI INSTANTANEE CU COPII, PĂRINŢI ŞI BUNICI DIN ROMÂNIA, LA ÎNCEPUT DE SECOL XX de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366694_a_368023]
-
îi naște fiica, bătrânul Vulc se duce să o vadă la spital, bucuros că are un urmaș care-i va duce mai departe numele. Aici, doctorul îl întâmpină cu vești rele: „Bucuria-i mică, omule, căci copilul s-a născut orb!”, îi spune proaspătului bunic. Nepotul lui Ion Vulc a învățat, totuși, o brumă de carte, știe să scrie în alfabetul Braille (sistem de scriere pentru orbi inventat de Louis Braille), și mai știe să cânte la acordeon. Drama lui Ion
TREI INSTANTANEE CU COPII, PĂRINŢI ŞI BUNICI DIN ROMÂNIA, LA ÎNCEPUT DE SECOL XX de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366694_a_368023]
-
el, am furat umanul doar pentru o clipă dar m-am retras rostogolită de regrete. Am început să pun întrebări legate de fericire. Răspunsul l-am găsit frânt în noroi. Victorioasă am ucis mirajul semnului de întrebare. M-am născut oarbă și mereu lovită în picioare am năvălit în prăpastia lașității umane unde jurămintele au scormonit în fundul sufletului meu doar suferința. Referință Bibliografică: Curriculum Vitae / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 199, Anul I, 18 iulie 2011. Drepturi de
CURRICULUM VITAE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366738_a_368067]
-
de bine, de veselie, pentru a schimba cele două surori de pe banda magnetică cu lăutarii locali. De fapt, toată comuna se distra la balurile sau horele din central comunei, după cum le cântau ei. L-au înlocuit pe Bengher, un infirm orb și fără degete la mâna dreaptă, și la cealaltă doar cu niște cioturi, infirmitate căpătată în urma exploziei unei grenade găsite în curtea casei pe când era copil. Din cauza aceasta i se spunea Bengher, numele său real fiind Ion Turtoi. A distrat
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
Acasa > Strofe > Atasament > MĂ DOARE FIECARE ORĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1721 din 17 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mă doare fiecare oră! Clepsidra lacomă îmi soarbe Trecut și mâine prinse-n horă, Halucinante iele oarbe. Șuvoi cerșind eliberarea E răul care vrei să-l scuturi, Zăgazul este neuitarea Ca stropi răzleți picând din ciuturi. Dinspre nadiruri năruire Vaginul clepsidrian tresare, Siliciul, aspră dăruire, La insolita penetrare. *** Referință Bibliografică: Mă doare fiecare oră / Ovidiu Oana Pârâu
MĂ DOARE FIECARE ORĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365604_a_366933]
-
axiologic înspre cel al consumerismului plin de pericole iminente, unde metamorfozarea forțată a Omului-ființă în omul-animal reprezintă principiul dur și intrinsec al noii ordini mondiale prezente. În tot acest amalgam inform - cu accente walpurgice grave - al umanității totalmente surde și oarbe la durerea celuilalt, Luca nu mai exista ca ființă, practic, deloc. Pentru el, mitul postmodern - și de-a dreptul barbar - de „cetățean al lumii” se prăbușise definitiv. Asta doar dacă acesta existase cumva, în vreo măsură oarecare, printre conceptele fundamentale
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
jinduiri se află un scaun în penumbra mesei se aude un clipocit nesfârșit de uimiri iar pe marginea patului refluxul aruncă speranțe deșarte din lucrurile atinse de ea tâșnește un fior sau poate fiecare poezie se-ntrupează pentru noi - cei orbi. dor indoor pe-acest tărâm oamenii se hrănesc cu versuri și poartă hlamide făurite din bancnote fluide aici este kitsch să fii bogat în acest univers luna este un soare travestit și psihopat mi-e dor de amforele voastre străine
CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365748_a_367077]