21,114 matches
-
în toți acești ani (așa a reieșit până la urmă), un bărbat care va fi bun cu soția și cu copiii lui... un evreu. Și ce mai evreu! Mai întâi îi dă limbi și imediat după aceea se ridică în capul oaselor și începe să vorbească și să explice, să-și dea cu părerea ba într-o chestiune, ba în alta, o sfătuiește ce cărți să citească și cu cine să voteze, îi spune ce are de făcut în viață și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cam prea devreme. Stai-s-o-gă-sesc... Unde naiba o fi chestia aia? Când sunt în clasă, încep uneori să mă gândesc în mod voit la MOARTE și SPITALE și ACCIDENTE RUTIERE ORIBILE, în speranța că aceste gânduri grave vor duce la fleșcăirea „osului“ meu înainte de sunetul clopoțelului și de momentul când trebuie să mă ridic din bancă. Pare-se că nu pot să ies și eu o dată la tablă sau să cobor dintr-un autobuz fără să mi se semețească și să strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
afară de încântare: râd, aplaudă, strigă în teren: — Așa, Allie! Trage-i-o, Sokolow! Și, în mod invariabil, doctorul Wolfenberg, care se ia pe sine în serios ceva mai mult decât amatorul de rând (și care-i evreu german până-n măduva oaselor), ridică palma oprind desfășurarea unui joc deja oprit de către Sokolow, și-i zice lui Biderman: Nu vrei, te rog, să-l trimiți pe meșughenerul ăla înapoi în terenul exterior? Crede-mă pe cuvânt, sunt o gașcă irezistibilă. Stau în tribuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Myatt spuse impulsiv: — Poate că nu vă puteți odihni. Am niște aspirină În bagaj. Pot să vă Împrumut câteva tablete? Omul se stropși la el: — Am tot ce-mi trebuie. Sunt doctor. Din reflex, Myatt Îi privi mâinile subțiri, cu oasele proeminente. Își ceru din nou scuze, cu ceva din umilința excesivă a capului plecat În deșert. — Regret că v-am deranjat. Arătați bolnav. Dacă este ceva ce pot face... — Nu. Nimic. Nimic. Dar În timp ce Myatt se Îndepărta, celălalt se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prin păr. Între gândurile și temerile ei, legate de Q.C. Savory și Janet, de Coral și Richard Czinner, se strecură pentru moment o față tânără și rozalie și niște ochi blajini luciră săritori În spatele unor ochelari cu rame de os. — Cred, d’nă, c-aveți probleme cu omul acesta. M-aș buc’ra să vă fiu de folos ca int’rpret. Domnișoara Warren se răsuci furioasă pe călcâie. — Du-te și te spală pe cap! spuse ea și-o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
viteză Îl părăsi. În timp ce se zdruncinau prin Întuneric, În scârțâielile mașinii antediluviene, el stătea tăcut, gândindu-se câtă nedreptate există pe lume. Coral Musker se trezi cu sentimentul că se afla pe un tărâm străin, diferit. Se ridică În capul oaselor și sacul cu greutate scârțâi sub ea. Era singurul sunet ce se auzea; foșnetul zăpezii care cădea Încetase. Ea trase cu urechea și Înțelese, Înspăimântată, că era singură. Doctorul Czinner plecase; nu-i mai putea auzi respirația. De undeva, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ce a făcut Hunter la câteva luni după ce l-am cunoscut, care m-a transformat dintr-o fată Îndrăgostită nebunește, Într-o fată care iubește profund. Menajera mea din L.A. a avut un mic accident de mașină. A avut câteva oase rupte - nimic foarte grav -, dar nu avea asigurare de sănătate. Nu știam cum avea să-și plătească facturile pentru Îngrijirile medicale, așa că m-am oferit să o ajut, dar ea mi-a spus că se ocupase deja cineva de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o cameră pentru menajeră, o sufragerie, o bibliotecă, ceva băi și o bucătărie bine dimensionată. —Ce de spațiu! zise Milton, ridicându-se și mergând prin cameră. Trei expuneri! Dumnezeule mare! La ce să mai vrei parchet montat În formă de oase de hering, când tu ai aici mozaic original? Nu prea știu de unde să Încep, am spus, simțindu-mă deodată copleșită de munca pe care o anticipam. —Asta e o Încăpere minunată, cu linii grozave. Ce-ai zice de un tapet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nou? Te face să miroși ca Hawaii. —Poftim? am făcut eu. —Observi cum, În mod constant, sar de la un subiect la altul, de parcă am A.D.D.1? —Ce voia Sanford? Am aprins lumina și m-am ridicat nițel În capul oaselor. —Ei, știi tu, aia... dar bineînțeles că nu am făcut nimic, ceea ce l-a Înnebunit. Nu mă Încurc cu tipi Însurați, că nu e șic. Doamne, Îmi pare rău că mi-a luat atâta până te-am sunat Înapoi. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
avea să fie sfârșitul căsniciei noastre de o clipă. Stăteam ridicată și mă uitam aspru la el. De ce arăta atât de .. sexy... chiar și când eram mânioasă pe el? Mă enerva asta. —Poftim? spuse Hunter, nedumerit. Se ridică În capul oaselor În pat și Își trecu mâna prin păr, ușor agitat. —Eu nu te mint niciodată. Despre ce tot vorbești acolo? — Când Phoebe zise că te-a zărit la Londra, tu ai spus că e dusă cu capul și că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-o pe Sophia uitându-se la Hunter cu o privire pofticioasă, care zăbovi asupra lui. Tipa arăta de parcă nu mâncase nimic de o săptămână. 14tc "14" Domnul Moscovatc "Domnul Moscova" Tipele din Moscova, cu părul lor blond și drept, cu oase nițel curbate, cu trupuri perfecte și ochi lipsiți de viață, se comportă exact În felul În care bărbații americani consideră că ar trebui să o facă toate femeile. Stau la masă, sunt decorative, zâmbesc și nu vorbesc niciodată. Este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
foarte drăguță că Îți faci griji, dar, de fapt, totul este În... desfășurare. —Cum adică În desfășurare? am Întrebat-o. —M-am răzgândit În privința statutului de divorțată. E din cauza tuturor pozelor ălora cu vedete de cinema care ajung piele și os când redevin celibatare. M-a făcut să-mi treacă. Încerc din nou să mai pun câteva kilograme, poți să crezi? Christopher zice că vrea să se Întoarcă la mine. Așa că suntem În... tratative. Sophia se ocupă de toată afacerea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cinci minute“, Îmi venea să-i spun. Doamne, era deprimant. —Pot să cumpăr bilet de intrare din altă parte? am Întrebat. Era cumplit de frig afară. Încet-Încet, mâinile mele deveneau vineții. Dezbrăcat de luminile de la Crăciun, vârându-le frigul În oase locuitorilor săi și Înecându-se În noroi, nimic nu e mai nemilos decât New York-ul În ianuarie. Mai ales când soțul tău e În libertate, alături de o Vânătoare de Soți. — Da. Internet, replică paznicul. Asta nu-mi era deloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Întrebat anume dacă Îl văzuseși pe Hunter În weekendul acela când nu am putut să dau de el, iar tu mi-ai spus că nu. Milton se ridică de pe sofa Într-un foșnet de haine roșii. Se așeză În capul oaselor și se aplecă deasupra mea, cu un aer conspirativ. Apoi Îmi zise, cu vocea scăzută pe care o folosea când răspândea cele mai importante bârfe: Nici nu ar trebui să Îți spun ție toate astea, dar atunci am promis toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În aceeași noapte. Lauren, cât se poate de vioaie, se afla la celălalt capăt al firului și, tot ce se putea, la celălalt capăt al lumii. Unde? am Întrebat-o somnoroasă. —Aeroportul Narita din Tokyo. M-am ridicat În capul oaselor În pat și am aprins o veioză. Poate că aventurile lui Lauren puteau să mă scoată din starea de Îngrijorare. Ce cauți tu la Tokyo, Lauren? am Întrebat-o. —G.M. Ce să-ți mai spun? Ne-am sărutat În toaleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
plăcut să zac acolo, pe jumătate adormită, la soare. — S-ar putea să vrei să vezi asta, zise Hunter. Fără nici o tragere de inimă, mi-am Întredeschis ochii și mi-am pus ochelarii de soare. M-am ridicat În capul oaselor. Un pic mai Încolo, În direcția plajei, se vedea un iaht foarte mare care intra, fără zgomot, În golf. Nu sunt un pic cam prea aproape? l-am Întrebat, căci auzeam zgomotul făcut de ancora celuilalt vas, cu lanțul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-l filmeze. Au apărut poze pe internet. Pisica, porcul spinos sau coiotul mai stau un minut, iar Mântuitorul de pe Șosea le leagănă capul în brațe și le vorbește în șoaptă. La două minute după ce fuseseră niște zdrențe de blană și oase, hrană pentru coțofene și ciori, căprioara, câinele sau ratonul o ia la fugă, întreg, vindecat, în perfectă stare. Ceva mai jos de noi, de dom’ sergent și de mine, pe autostradă, un bătrân își trage camioneta pe dreapta. Iese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
femeie și un copil stau pe niște scaune pliante lângă un hamster într-un șervețel. Mai încolo, un cuplu în vârstă stă în picioare, ținând o umbrelă care o apără de soare pe o tânără; tânăra e numai piele și os și stă sucită într-un scaun cu rotile. Bătrânul, mama și copilul, familia și cuplul în vârstă petrec cu privirea toate mașinile. Mântuitorul de pe Șosea își face apariția de fiecare dată într-o altă mașină, coupé, berlină sau camionetă, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în calculator după adresă. Helen vine la mașină cu o foaie de hârtie în mână. Bagă capul pe geamul șoferului și zice: — Am și vești bune, și vești proaste. Mona și Stridie stau tolăniți pe banchetă. Se ridică în capul oaselor. Eu stau pe locul mortului și număr. Și Mona zice: — Au trei exemplare, dar sunt împrumutate toate. Și Helen se așază la volan și zice: — Știu o mie de metode ca să fac rost de ce vreau. Și Stridie își dă părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
drum spre următorul oraș, spre următoarea bibliotecă, poate spre următoarea ședință de machiaj; Helen e la volan de mai bine de patru sute de kilometri. Este aproape întuneric, și zice, uitându-se înainte: — Fac bilanțul cheltuielilor. Mona se ridică în capul oaselor, scarpinându-se în cap printre șuvițe. Apasă cu inelarul, cu buricul degetului inelar în colțul ochiului și apoi îl trage rapid de-acolo, cu o urdoare lipită de el. Își șterge urdoarea pe blugi și zice: — Unde ne oprim să mâncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe făcătorii de rele și pe cei strâmbi din templul lui... Și vocea bărbatului se întrerupe și ea. Mona izbește din toate puterile în spătarul scaunului meu, zicând: — Nu e deloc amuzant! Predicatorii de la radio sunt oameni în carne și oase. Și eu îi zic că n-am făcut nimic. Iar Helen și Stridie chicotesc. Mona își încrucișează brațele pe piept și se trântește pe canapea. Zice: — Nu aveți nici un pic de respect. Nici un pic! Vă bateți joc de un milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
atât de strâmtă, că nici nu-și poate deschide aripile, atât de înnebunitoare, că i se taie ciocul, ca să nu atace găinile din cuștile de alături. Cu penele jumulite de zăbrelele cuștii, cu ciocul tăiat, face ou după ou, până când oasele i se secătuiesc de calciu, iar la abator se fac praf pe loc. Ăsta e puiul din supa de pui - găinile ouătoare, gănile atât de pline de răni și de jupuite, că nimeni nu le-ar cumpăra în veci de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la răzoarele de flori de lângă casă. Bătrânul umple o stropitoare la cișmea. Bătrâna îngenunchează ca să plivească. Îmi deschid pagerul, care începe să sune imediat. Helen se trezește, tresărind. Nu recunosc numărul de telefon de pe pager. Helen se ridică în capul oaselor, privindu-mă. Se uită la ceasul minuscul și strălucitor de la încheietură. Pe un obraz are adâncituri de la cercelul cu smaralde pe care a dormit. Privește stratul roz care acoperă toate geamurile mașinii. Își bagă unghiile roz în păr să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Apoi ajunge lângă mine, levitând dincolo de o perdea scânteietoare de mărgele de cristal. Își mișcă buzele, rostind cuvinte tăcute. Helen dă la o parte mărgelele cu unghiile ei roz și-mi zâmbește, zicându-mi: Hai să te așezăm în capul oaselor. Cartea a dispărut; ține cristalurile într-o parte și înoată mai aproape. Mă agăț cu amândouă mâinile de o ghirlandă a candelabrului. Milioanele de piese sclipitoare tremură cu fiecare bătaie a inimii mele. — Închipuie-ți că ești sub apă, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
căcatele ei de bijuterii scumpe? Râde, și sângele și soda caustică îi bolborosesc în gâtlej. Chiar credeai că mami ar fi în stare să-și mestece căcaturile ei de diamante pentru că tu n-o iubești? Stridie? zic. — În carne și oase, zice Helen, zice Stridie cu gura lui lui Helen, cu vocea lui Helen. Mă rog, în carnea doamnei Boyle, dar pun pariu că și matale ai fost într-însa. Helen îl ridică pe Patrick în mâini. Copilul ei, rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]