12,261 matches
-
fugă concentrată și calmă de Bach.) Tăceam și priveam icoanele încadrate în rame negre și putrede și mă gândeam ce monstru trebuie să fie (și aspectul bătrânicios pe care i-l descoperisem de mult, în vocea răgușită, trupul mic și osos, dinții de liliac - și totuși o fetiță încîntată de a spune obscenități și idioții; nimic naiv-sentimental-feminin în ea. Zicea că a plâns când "prietenul" ei o numise comună și banală sau așa ceva, dar eu nu mi-o închipui plângând, e
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
devenit literalmente neîncăpătoare. Pentru că mama sa tocmai călca, folosind un fier cu cărbuni, deși începuseră să apară și cele electrice, și pentru că, oricum, eram invitații lui Egor, care purta acum un halat vișiniu, prin deschizătura căruia i se vedea pieptul osos fără pic de păr, am urcat cu toții în turnuleț, pe scara de lemn care se răsucea o singură dată în jurul unui stâlp rece ca gheața. Acolo sus era minunat. Și astăzi mi-aș dori din toată inima să locuiesc într-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că nici nu observ când îți reiei firul istorisirii. Povestea ta are temperatura corpului meu, mă cufund în ea izolîndu-mi simțurile, lăsîndu-le pradă iluziei. Mă îndrept spre gura peșterii din insula de smarald, în jurul deschiderii aceleia strâmte crește un mărăciniș osos, tare ca sârma, cu scânteierile mov ale florilor pitite după ghimpi. Intru în coridorul de piatră care duce-n adâncul său. Larve translucide fug pe pereți. Mii de ochi privesc din tavanul jos. În pârâiaș trăiește proteul orb, cu mânuțe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe fruntea actorului. Am văzut un tiran trăgând apa la tron, o javră vărsând briliante, un cadavru sculîndu-se în picioare, un doctor scoțîndu-și ochii. Și morminte deschise, și morții în camuflaj zornăind pe tancuri, învîrtind manetele tunurilor de pe crucișătoare. Armate osoase trăgând cu bazooka, zvârlind peste orașe mine de brand, sticle incendiare, cearceafuri. Feldmareșalul carnagiului călare pe râuri. Butoaie de benzină arzând în alimentare. Arhive de filme în flăcări. Vânzători necrozați, lăptărese cu zona zoster. Populații în cârje, mase cu timpanele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
putea concepe că s-ar putea auzi. Saxofonistul asculta încremenit. Era o muzică pe care n-o mai ascultai cu urechile, ci cu toată pielea deodată, care-ți umplea canalele venelor de ecouri, cu care îți intra în rezonanță structura osoasă. Ajunsă în creier, la porțile sufletului, ca o doză de mescalină sau ca un dulce păianjen care-și injectează în corpul victimei enzimele dizolvante, această muzică se substituia sufletului și, asemenea unui homuncul perfid, prelua în mâini ferme hățurile trupului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Papa la mai mult tact, se aude motorul automobilului lui Jean, un prieten atât de devotat, un om atât de cultivat și de distins, care a făcut o carieră politică atât de frumoasă. Papa răsucește țigaretul de fildeș între degetele osoase și lungi, o ascultă pe Muti și tace nemulțumit, până când cineva - cine oare ? - se strecoară pe lângă el neobservată... Cineva își strecoară căpșorul cu funda de tafta foșnitoare, exact prin îndoitura brațului, și Papa se sperie și se miră, pentru că nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scara de lemn, încât nici Muti, nici tante Margot n-au auzit-o. Așa că, la ultima cotitură a scării, a putut să se ghemuiască dintr-odată pe trepte, să se ascundă în spatele balustradei și să-și așeze capul pe genunchii osoși, de băiat. Iar ochii i-au rămas pe desenul stucat, aurit al pereților. Lacrimile i se opriseră la fel de brusc cum începuseră, inspira cu aviditate mirosul nou al trupului ei, un miros tare, puțin acid, care îi urca dintre coapse, încerca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a ochelarilor, gazda îi aruncă o privire amuzată : o privire ironică, de profesor care ți-a prins punctul slab, o privire încurajatoare de educator. Înțelege tânărul tot ce vrea să-i transmită privirea verde-spălăcită, desenul modificat al ridurilor pe chipul osos ? Fără cuvinte, chiar cei ce se simpatizează se înțeleg parțial și greșit. De fapt, eu personal... nici pe departe... Autocratul nici pe departe nu pot spune că a fost vreodată pe gustul meu... Iar ambiția nici pe departe sau dorința
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
actual și nici nu profețeam peste cincizeci de ani... Teoretic discutam, in abstracto... Deci - o direcție nefastă, în care lesne se poate târî acest popor, împotmolindu-l tot mai mult în corupție și sărăcie - bolile noastre străvechi... Făcând cu mâna osoasă un gest nemulțumit, Profesorul ia hârtia de pe gheridon, o parcurge neatent și o lasă să cadă la loc, în pomieră. Poftim în ce plate speculații s-a lăsat antrenat ! Ia un alt plic, îl deschide afundându-se în lectură și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iar a tuși... Vocea rece a Sophiei este chiar vocea neliniștii lui - așadar, nu ridică ochii spre celălalt capăt al salonului, acolo unde stă ea, în jețul italian, înfășurată în obișnuitul ei șal alb de mătase. Pe catifeaua gheridonului, mâna osoasă încă mai șovăie nehotărâtă și, ca și când ar voi să mai câștige timp, unghia uscată râcâie abia auzit conturul unui nufăr brodat. Tânărul Titi Ialomițeanu se simte apăsat de tăcere. Doar incapacitatea lui mondenă l-a gonit pe Profesor înapoi la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o emoție nejustificată asemeni celei care la 10 Mai, la primele acorduri ale fanfarei, îi umple rușinos ochii de lacrimi. Aceeași nejustificată emoție, născută, se vede, doar din oboseala nervilor, i-a pus un nod în gât. În schimb, mâna osoasă se îndreaptă cu totul altfel spre gheridon - un gest hotărât, care nici măcar nu-și amintește că ar fi nevoie de aprobarea Sophiei. Cu mișcări sigure, își așază țigareta între buze, aprinde chibritelnița. În asemenea clipe, reapare inițialul său ascendent asupra
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care ascultă nemișcată, siluetă albă în șalul ei cu ciucuri de mătase, simțind fără îndoială că ceva i-a risipit puterea și așteptând, răbdătoare și plină de încredere în ea, ca să-i fie de la sine restituită. Cu țigareta între degetele osoase, cu fruntea palidă și pleșuvă dată mult pe spate, Profesorul fumează, nepăsător la mica febră a după amiezei, lăsându-se cu totul în voia măruntului, copilă rescului său sentiment de victorie. Asupra cui, asupra a ce, oare, victorie ? Pe canapeluță
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stăpânește lumea, în timp ce lui nu-i mai rămâne altceva de făcut decât să-și plece, supus, înalta frunte pleșuvă. — Totuși nu credeți... nu vi se pare... stăruie tânărul. — Da, dragul meu, îmi este foarte clar, înțeleg... înțeleg. Cu amândouă mâinile osoase în aer, Profesorul îi face tânărului amic semne să se oprească. Și o minută doar să aibă răbdare, îi va formula chiar el ceea ce junele bâjbâie de o oră ; cu obișnuita pătrundere sufletească a educatorului, a înțeles mai bine ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Profesorul, cu un glas grav. Domnilor, spune grav Profesorul și vocea îi sună atât de ciudat, de solemn ! Domnilor, a murit Regele Carol... Și, ca un gong rar, începe să bată pendula. — Voilà, spune Profesorul, puțin uluit, și cu mâna osoasă face un semn din care foarte clar se înțelege că destinul însuși pare a rostogoli asupra salonului aceste sunete rotunde, metalice și egale. Voilà... Și, imediat, renunță a mai lua în seamă întrebările grăbite ale junelui, văicărelile madamei Ana ; grijuliu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
baterii, locotenentul nostru e o namilă prietenoasă, nu vorbește mult, nu pare o bestie isterică obsedată de disciplină. Ni-l prezintă pe caporalul bateriei noastre. Un tip ațos, cu un aer grav, care cred că i se trage de la chipul osos. Ne explică lucruri care țin de regulamentul și ordinea militare. Cum se face patul, unde se fumează, la ce oră e masa, la cît se dă stingerea. Peste o lună și jumătate depunem jurămîntul, pînă atunci trebuie să ne intre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spital, Într-o rochie de mireasă răpănoasă, aproape Îngălbenită. Trage cu o seringă enormă al cărei capăt dispare undeva sub pijama În zona inimii un lichid tulbure, care bolborosește În tubul de sticlă pe măsură ce-l umple. Delia are un chip osos, nu atît bătrîn, cît Îmbătrînit. CÎnd se Întoarce să golească lichidul Într-un fel de oală smălțuită În formă de rinichi, văd prin părul slinos și rar că are boneta lipită de ceafă cu un plasture oribil, murdar. Un zbieret
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
smălțuită În formă de rinichi, văd prin părul slinos și rar că are boneta lipită de ceafă cu un plasture oribil, murdar. Un zbieret mi se zbate În gîtul inert, În timp ce ea dă să-și aplece spre mine chipul supt, osos. O coincidență aproape neverosimilă mi-l scoate pe Cristian În cale cînd ies de pe strada spitalului, Întrebîndu-mă cu ce aș putea să mă Întorc În unitate. — Ne-așteaptă șoferul la colț, zice el. Dacă ai răbdare o jumătate de oră
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Unele fructe sunt cumva neutre: bananele coapte, pepenii, merele coapte, roșiile. Cerealele crude fac să se obțină până la 60% baze dar prin fierbere își pierd această valoare bazică. Cei care au boli precum artroze, sciatică, reumatism, gută, afecțiuni dentare sau osoase (lipsă de calciu) li se recomandă o alimentație cât mai bazică. Asta deoarece procentul normal de 80% baze și 20% acizi din sânge nu trebuie să se modifice, altfel organismul va depune surplusul de acizi din sânge în corp (articulații
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
a neutraliza acest surplus de acizi. Deoarece majoritatea oamenilor din lume au prea multă aciditate în corp (97% din populația globului) organismele lor ce vor face? Ca să păstreze acele proporții de 80% 20 % din sânge va folosi calciul din sistemul osos pentru a neutraliza acizii. De aici apare osteoporoza și multe alte probleme (inclusiv cele de dinți). Și oamenii tot consumă produse lactate ca să obțină calciu și vor crea probabil și mai multă aciditate în organism. Ceea ce constituie de fapt o
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
școli. Prin rugăciune se poate obține vindecarea, rugându-ne lui Dumnezeu, Maicii Domnului sau Sfinților. Sunt cazuri multe de vindecare aproape instantanee a unor boli grave și foarte grave sau chiar „incurabile” cum ar fi infecțile renale, tuberculoza pulmonară sau osoasă, cancere, paralizii, diferite afecțiuni ale ochilor, urechilor, mâinilor și picioarelor și multe altele. Efectul a fost în general același: la început producându-se o durere mare iar apoi a apărut sentimentul de a fi vindecat și întrun interval scurt de
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
sigur. Parcă echilibrul ei ținea de o anumită ordine a mișcărilor. Cum ieșea din această ordine, se clătina. Lipsa de acțiune o descuraja evident, o lăsa fără un punct de sprijin. Devenea imediat vulnerabilă. Ceva se stingea pe fața ei osoasă, cu pomeții proeminenți și abia atunci îți dădeai seama că ochii sumbri, care se dilatau uneori în plină zi ca la pisici în întuneric, erau frumoși și jucau rolul principal în fizionomia ei, îmblînzindu-i trăsăturile puțin cam severe. Timpul trecea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
treaz de-a binelea. În fața mea se afla chiar bătrânul călugăr.. S-a apropiat cu pași moi, ca și cum ar fi plutit. S-a așezat pe marginea crivatului în care mă culcasem eu de cu seară. Mi-a pus mâna lui osoasă pe frunte și m-a privit lung. În cele din urmă, m-a întrebat părintește: Ce-i cu tine, fiule? Ce gânduri te muncesc de n ai hodină? Toată noaptea te-ai zvârcolit în pat ca șarpele pe jeratic și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
s-au deplasat spre sud în jumătatea secetoasă a anului. Când s-a întors dintr-o expediție, l-a găsit pe bărbatul ei încurcat cu o vânzătoare. A treia e o fată bătrână. Urâtă, cu obrazul plin de pistrui mari, osoasă și greoaie ca un cal normand, dar deșteaptă, e "inteligența" grupului. Cu ani în urmă, s-ar fi bucurat de un interes discret din partea poliției din Asybaris, fiind suspectată de slăbiciuni orientate spre propriul sex. Nelly l-a invitat de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cap. Ieșisem de prin spitale și, ca orice ființă bolnavă, fragilă și foarte tânără, voiam să evadez. Nu puteam să scriu despre boală, când eu eram băgată până-n gât în boală. Blecher a fost și el bolnav, a avut tuberculoză osoasă, dar el era bărbat. Și bărbații sunt mai detașați, avea o altă structură mentală. Cum să explic altfel ? Nu știu cum. Mie nici nu-mi place atât de mult Max Blecher. Am scris și despre boală în jurnal și, în general, tot
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
piept, dar hainele lui vechi și ponosite fîlfîiau, iar obrajii galben-cenușii tremurau la fiecare pas al brancardierilor. Marginile gulerului desfăcut se legănau rigid În mers, iar cămașa albă, soioasă, puțin desfăcută lăsa să se vadă o parte din pieptul mort, osos și gălbejit; pălăria cafenie, veche și uzată Îi căzuse atît de mult pe față, Încît i se sprijinea pe nas, iar aceasta, Împreună cu zîmbetul vag și supt ce-i stăruia pe buze, accentuau asemănarea grotescă și oribilă cu un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]