1,728 matches
-
spărtură de patru sute de coți în zidul Ierusalimului, de la poarta lui Efraim pînă la poarta unghiului. 14. A luat tot aurul și argintul și toate vasele care se aflau în Casa Domnului și în vistieriile casei împăratului; a luat și ostatici și s-a întors în Samaria. 15. Celelalte fapte ale lui Ioas, ce a făcut el, isprăvile lui și războiul pe care l-a avut cu Amația, împăratul lui Iuda, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraților lui Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
și a început duelul cu primul care era în calea ei. Pe Zedon l-a luat în primire Adela, iar cel de al treilea se lupta cu Angela. Barbarul a profitat de un moment slab din partea Angelei și a luat ostatic un copil, cu condiția de a se demasca fetele. -Nu spurcăciune! a exclamat Verona în timp ce i-a aruncat acestuia un cuțit în piept. Văzând că au rămas doar doi, Zedon s-a aruncat cu înverșunare asupra Adelei, tăind-o la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și intră în camera lui Shojumaru. Apropiindu-se, auzi sunetul vesel al vocii copilului, care bătea într-o tamburină. Shojumaru era tratat atât de bine de către clanul Takenaka, încât greu ai fi crezut că-i fusese dat în grijă ca ostatic. Astfel, când păzitorii săi, care cunoșteau foarte puțin adevărata situație a copilului, auziră că trebuia să se pregătească de drum, se temură pentru viața lui Shojumaru. Hanemon se strădui să-i încurajeze: — Nu aveți de ce vă teme. Dacă Domnișorul Shojumaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Azuchi, aveți încredere în spiritul de dreptate al Seniorului Hanbei. Cred că trebuie să lăsăm totul în seama lui. Shojumaru nu știa nimic despre cele ce se întâmplau și continua să se joace încântat, bătând tamburina și dansând. Cu toate că era ostatic, avea tăria de caracter a tatălui său și avea antrenamenul robust al samurailor. Nu era sub nici o formă un copil timid. Ce-a spus Hanemon? întrebă Shojumaru, lăsând toba jos. Când văzu chipul paznicului, copilul păru să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un aliat fără a se gândi o clipă, la puterea clanului care-i fusese de un atât de mare sprijin. La propunerea celor din jur, Katsuyori îl trimisese înapoi la Azuchi pe fiul lui Nobunaga - care stătuse, ani de zile, ostatic al clanului Takeda. Însă, în inimă, păstra cu prisosință dispreț față de seniorul clanului Oda și, chiar mai mult, pentru Tokugawa Ieyasu din Hamamatsu. După bătălia de la Nagashino, își manifesta această atitudine agresivă încontinuu. Nu era nimic rău în această tărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
față de cei doi generali că acea loialitate nu reprezenta numai tendința firească a lumii, ci și un mare principiu moral al clasei războinicilor. În sfârșit, după ce discutară diverse subiecte, atât Sebei cât și Ukon îi predară oficial lui Hideyoshi pe ostaticii aduși cu ei, drept garanții de bună credință. Hideyoshi refuză, râzând: — Nu va fi necesar. Vă cunosc bine pe amândoi. Trimiteți-i imediat pe copiii ăștia înapoi la castelele voastre. În aceeași zi, Ikeda Shonyu, care-l cunoștea pe Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nedemn de atenția ta, cum că Nagahama ar fi un loc avantajos de unde să-și stânjenesc întoarcerea acasă. În scopul de a contrazice asemenea bârfe mișelești, l-am trimis pe fiul meu adoptiv să te întâmpine și îl poți lua ostatic până treci, cu cugetul împăcat. Aș dori să te primesc la Nagahama, dar sunt bolnav de când am plecat din Kiyosu... Încurajat de cuvintele mesagerului și de scrisoare, Katsuie nu se putu abține să nu se gândească la propria sa timiditate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și cea a fiului său din Fuchu, sunt înconjurate de propriile dumneavoastră moșii și de castelele vasalilor dumneavoastră. Prin urmare, nu numai că e izolat geografic de Hideyoshi, dar va fi nevoit și să-și lase soția și copiii ca ostatici. Gohei era de aceeași părere: — N-a existat niciodată vreo discordie între dumneavoastră, stăpâne, iar Seniorul Inuchiyo v-a slujit cu credință în tot timpul îndelungatei campanii din miazănoapte. Cu mulți ani în urmă, când era un samurai tânăr în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să cruțe viața lui Nobutaka. Hideyoshi, așa cum era de așteptat, îl iertă. Acordându-le pacea pentru moment, le zâmbi vasalilor superiori ai lui Nobutaka, întrebându-i: — Seniorul Nobutaka și-a băgat mințile-n cap? Dacă da, ar fi o binecuvântare. Ostaticii fură trimiși de îndată la Azuchi. Imediat după aceea, Samboshi, care fusese ținut la Gifu, îi fu predat lui Hideyoshi și mutat, și el, la Azuchi. Ulterior, Nobuo fu însărcinat cu îngrijirea tânărului senior. După ce-l învrednici cu această încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mare. Eu voi trimite o scrisoare la Nagahama. Apoi, am să vă urmez imediat. — La Nagahama? Ce fel de scrisoare? — Mama mea, soția și copiii se află încă în castel. Eu pot scăpa, dar mama și ceilalți vor fi ținuți ostatici, dacă așteptăm prea mult. — Cred că ați întârziat deja prea mult. Chiar credeți că mai e timp? — Și ce să fac? Să-i abandonez acolo? Ogane, dă-mi cerneala de-acolo. Shogen începu să-și miște rapid penelul peste coala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-și adune toate forțele, să se îndrepte în direcția aceea și să declanșeze o bătălie decisivă, mizând pe totul sau nimic. Se spune, continuă Shogen, că înainte de a fi plecat din Nagahama, Hideyoshi a pus să fie uciși toți ostaticii din familia Seniorului Nobutaka, ceea ce arată cu câtă hotărâre s-a repezit ticălosul spre Gifu. Și nu e numai atât. Ieri, avangarda lui a încendiat mai multe locuri și a început să se pregătească pentru asediul Castelului Gifu. „Ziua pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
provinciile pe care le cucerise Nobunaga. Până și relația sa cu provinciile din afara sferei de influență a lui Nobunaga suferise o schimbare completă. Clanul Mori, care ani de zile rezistase hegemoniei lui Nobunaga, semnase un tratat de alianță și trimisese ostatici. Exista, însă, un om care rămânea o dilemă: Tokugawa Ieyasu. De o bună bucată de vreme, nu mai comunicaseră deloc între ei. Păstrau tăcerea, ca doi șahiști slabi care așteaptă fiecare ca partenerul să facă o mutare bună. Liniștea fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai avea încă o grijă. Întreținuse legături strânse cu Nobunaga și, datorită acestor relații profunde, nu putea rupe ușor legătura cu Nobuo, chiar și după moartea lui Nobunaga. Pentru a înrăutăți și mai mult situația, fiul său cel mare era ostatic în Ise, iar Shonyu simțea că nu-l putea lăsa pur și simplu pradă morții. Prin urmare, ori de câte ori primea scrisori de la Hideyoshi, Shonyu stătea în cumpănă. Când discuta problema cu vasalii săi, asculta sfaturile a două tabere, una punând accentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
superiori îl sfătuiseră odată să-și corecteze poziția corpului, iar Ieyasu consimțise, dând vag din cap. Dar, într-o noapte, stând de vorbă cu vasalii, le povesti despre trecutul lui. — Am crescut în sărăcie. Mai mult decât atât, am fost ostaticul unui alt clan de la vârsta de șase ani și toți cei pe care-i vedeam în jurul meu aveau mai multe drepturi decât mine. Prin urmare, am deprins obiceiul de a nu umbla țanțoș, nici chiar când mă aflam în compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o bună zi, aveam să fiu eliberat din prizonieratul la clanul Imagawa și trupul meu avea să-mi aparțină din nou. Nu puteam să mă joc ca un copil. Ieyasu era incapabil să uite vremurile pe care le petrecuse ca ostatic al clanului Imagawa. Printre vasalii săi apropiați nu exista nici unul care să nu fi auzit povestirile din zilele lui de prizonierat. — Dar, știți, continuă Ieyasu, potrivit celor pe care mi le-a spus Sessai, preoții respectă mai mult ceea ce spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici simple: Articol: Hideyoshi o va înfia pe fiica lui Nobuo. Articol: cele patru districte din partea de miazănoapte a provinciei Ise ocupate de Hideyoshi îi vor reveni lui Nobuo. Articol: Nobuo va trimite femei și copii din clanul său ca ostatici. Articol: Trei districte din Iga, șapte districte de miazăzi din Ise, Castelul Inuyama din Owari și fortăreața de la Kawada îi vor fi date lui Hideyoshi. Articol: Toate fortificațiile temporare, aparținând ambelor părți în cele două provincii, Ise și Owari vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
La fel cum înainte se bazase pe Ieyasu, acum era îngrijorat de reacțiile lui Hideyoshi față de tot ceea ce făcea, Prin urmare, tindea să aplice întru totul dorințele lui Hideyoshi, îndeplinind condițiile stipulate în tratatul de pace. Porțiunile din pământurile lui, ostaticii și angajamentele scrise, toate au fost predate fără excepție. În acel moment, Hideyoshi se relaxă puțin. Totuși, gândindu-se că era mai bine ca armata să rămână la Nawabu până în anul următor, trimise un mesager la guvernatorul Castelului Osaka și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unui învingător, dar dorea să transmită termenii de pace prin gura lui Nobuo. Condițiile erau ca fiul lui Ieyasu, Ogimaru, să fie adoptat de Hideyoshi, iar fiul lui Kazumasa, Katsuchiyo, și fiul lui Honda, Senchiyo, să-i fie predați ca ostatici. În afară de distrugerea fortificațiilor, împărțirea pământurilor, acceptată anterior de Nobuo, și confirmarea stării de fapt din partea clanului Tokugawa, Hideyoshi nu mai căuta nici o altă schimbare. — Păstrez în inimă o oarecare nemulțumire cu privire la Seniorul Ieyasu, care nu se va înlătura ușor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Okazaki, chiar în aceeași zi. Condițiile nu puteau fi numite cu adevărat drastice, dar, când le auzi, până și Ieyasu fu nevoit să se înarmeze cu multă răbdare. Deși se preciza că Ogimaru era înfiat, în fond, avea să fie ostatic. Iar trimiterea fiilor unor vasali superiori la Osaka reprezenta, în mod vădit, o recunoaștere a înfrângerii. Deși vasalii se supăraseră, Ieyasu își păstră calmul, pentru ca și Okazaki să rămână la fel de calm. — Primesc condițiile și vă cer să vă ocupați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobukatsu sosiră la Okazaki pentru a semna un tratat de pace. În ziua a douăsprezecea a Lunii a Douăsprezecea, fiul lui Ieyasu fu expediat la Osaka. Îl însoțiră și fiii lui Kazumasa și Honda. Războinicii care le urau drum bun ostaticilor stăteau aliniați de-a lungul străzilor, plângând. Astfel se sfârșea acțiunea lor de la Muntele Komaki - o acțiune care, temporar, zguduise întreaga națiune. Nobuo veni la Okazaki în ziua a paisprezecea, spre sfârșitul anului, și rămase până în cea de-a douăzeci și cincea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al lui Tensho, Hideyoshi și Ieyasu se întâlniră în Castelul Osaka pentru tratative istorice de pace. Neînvins pe câmpul de luptă, Ieyasu i-a cedat totuși victoria politică lui Hideyoshi. Cu doi ani în urmă, Ieyasu își trimisese fiul ca ostatic la Osaka, iar acum a o luă de mireasă pe sora lui Hideyoshi. Răbdătorul Ieyasu își aștepta șansa - poate că pasărea avea totuși să cânte și pentru el. După un mare banchet pentru a sărbători încheierea păcii cu cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
imaginat că ulterior ar fi dezvoltat o atitudine stridentă și agresivă, protestând împotriva politicii guvernului și organizând propria campanie de eliberare a fiului lor, din bucătăria casei de suburbie unde locuiau. Între timp, fiul lor ar fi ridicat moralul celorlalți ostatici, povestindu-le despre ghinioanele pe care le-a avut cu echipa în turnee. Tocmai genul de povestiri care, spuse în alt context, i-ar fi revoltat pe acești oameni (universitari americani, fotoreporteri italieni, atașați diplomatici și alții asemenea lor). Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
foc și hârtia să ucidă nebunește pentru a putea cumva exprima oroarea a ce văd. - Lucifer, nebunule, oprește-te!! m-am auzit strigând deodată, la rândul meu nebun, răscolind întreaga tăcere a nopții de la fereastra camerei unde viața mă făcuse ostatic. Gestul tău nesăbuit va avea consecințe îngrozitoare!! Fapta ta incalculabilă va arunca un blestem groaznic asupra umanității, de care nu vom putea scăpa niciodată!! Nu te gândești?!? Din cauza ta, oamenii vor fi nevoiți să caute refugiu întru mașină!! Faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
palmieri și cedri milenari, munți golași având în vârf fortărețe, drumuri care străbăteau deșerturi nesfârșite. Numele lor închideau în ele o istorie de culturi complicate, ucigași nemiloși, comploturi, subjugări și trădări, rivalități dinastice, campanii furibunde ale legiunilor, masacre, luări de ostatici, scurte răgazuri false: Cappadocia, Commagene, Cilicia, Armenia, Pontus, Oshroene, Judaea, Parthia, Arabia Nabatea, Assyria. Acum, oameni veniți din acele lumi urcau încet, cu o încordare îngrijorată pe chipurile obosite de lungile călătorii, multele scări din palatul puterii romane. Fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
legiuni? Pentru a arăta fața miloasă a justiției, care îi lovea pe conspiratorii rebeli, în timp ce nevinovatul, copilul, Caligula era protejat cu grijă? De ce oare, după atâtea crime, aveau nevoie să-și îmbunătățească imaginea? Apoi își spuse că era doar un ostatic aflat la mila lui Tiberius, „ultimul dintre ai voștri e aici, în mâna mea“, asemenea fiilor regilor străini învinși, asemenea lui Dareus din Parthia, lui Herodes Agrippa din Judaea. Poate că trăia fiindcă era un pion în tratativele lui Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]