1,637 matches
-
Unele poeme ( Când zarea) prefigurează o altă fațetă a poeziei sale, desfășurată, odată cu revenirea autorului în circuitul editorial, după un sfert de veac de tăcere, prin volumul De n-ar veni noaptea... (1969). Poetul se fixează în ipostaza unui „bard ostenit”, elegiac, meditativ și melancolic. Versurile păstrează solemnitatea dicțiunii, însă într-un registru preponderent confesiv, interiorizat, uneori cu inflexiuni psalmice, atitudinea dominantă fiind aceea, productivă liric, de resemnare senină, ca în poemul Din când în când: „Din când în când mă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
mutre înduioșate, definim fondul lucrului astfel: sentimentală e acea dispoziție de suflet care pornește de la gîndul că lumea este făcută cu totul dinadins pentru noi, și există numai pentru ca să irite sensibilitatea noastră. Este banal că aproape fără încetare toți ne ostenim să potrivim cît mai bine realitatea cu simțirea noastră, și că, în stare normală, nici o clipă nu ne părăsește convingerea că putem să o potrivim întrucîtva. Aceasta face ca în mulțimea mare a oamenilor, cu rezistența intelectuală slabă, ușor se
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un stil bogat, frumos, uneori plin de avînt, însfîrșit natura l-a înzestrat cu însușiri și stăruința i-a îmbogățit mijloacele, care l-ar fi putut ajuta să dea adevărata frescă eminesciană, pentru cîteva generații de aici înainte. S-a ostenit cîțiva ani în șir, topindu-și vederile de-asupra manuscriptelor poetului dela Academia Română. Împotriva tuturor acestor calități s-a ridicat demonul marilor defecte: abandonarea conștientă a oricărei discipline, chiar fățișă sfidare -, introducerea unei metode, care mîine, urmîndu-i exemplul, va putea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
toate genurile, pe cît se poate pe un ton măreț, e drept, nu la dimensiunile grandiosului heliadesc. Un laborios, un exigent, un perfecționist - cum s-ar spune astăzi, este convins că temeiul unui bun poem este continua lui prelucrare. A osteni, a lucra, a îndrepta, a preface sînt, după cum remarcă și eseistul, vorbele care-i întemeiază poetica. "Alexandrescu este cel dintîi poet român care are, pe de-a-ntregul, o conștiință artizanală. E un poeta faber cu mentalitatea și mijloacele de expresie
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
vechile țepe pe aceeași temă din trecut: 500.000 pentru "Frumoasa și fascinanta Românie" a lui Iliescu, sau cele 1,5 milioane pentru campania "Dracula" a lui Tăriceanu, ambele hoții pe față, pe care DNA-ul nici măcar nu s-a ostenit să le ia în seamă având în vedere sumele, considerate probabil minuscule pentru standardele românești ale corupției. Să purcedem totuși la o analiză mai puțin pasională a problemei, pentru că ea atinge, cu adevărat o chestiune sensibilă pentru dezvoltarea pe termen
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fără cap, căruia Îi fotografiase doar pantofii), cuvântul „artă” sună mereu a mistificare și scutece calde. Mai bine amorali, decât imorali. Nu crezi? Și acum, te rog, sărută-mă. - E o poză bună, a continuat vizitatorul. Se vede că-s ostenit, așa-i? Și chiar eram. Cred că, de istov, Îmi e fața atât de greu Încercată. Dumneata ai ales titlul? Acela era tocmai opusul artei, a meditat Faulques. Armonia liniilor și formelor nu urmărea decât să ajungă la cheile intime
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a fi de partea cuiva + leus: leu. Ahile îl înfruntă pe Agamemnon spunîndu-i că este pus ,,veșnic pe cîștig” și chiar dacă el poartă greul războiului, aheul ia cel mai mult din pradă ca și cum el ar fi cel ce s-a ostenit cel mai mult. Aheul îi spune să plece că va învinge singur și va cuceri Troia, putîndu-se lipsi de oștile pelasgilor/mirmidonilor. Cîntul l ,,Ia-ți pe ai tăi și ale tale corăbii și întoarce-te acasă Și mirmidonilor tăi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
amplă cronică din „Românul” consacrată piesei Despot-Vodă rezerve cu privire la construcția și la unitatea dramei. De o teribilă opacitate suferă însă D. când devine el însuși autor dramatic. Țară și Mihnea-Vodă (1876), o „dramă națională”, alegoria Le Rêve de Dochia (1877), Ostenii noștri (1877) sau, în colaborare cu I.D. Malla, Hatmanul Dragan (1880), toate jucate de Teatrul Național, imprimă subiectelor istorice o falsitate stridenta, un aer de opereta agravat de stilul declamator, umflat. Eminescu vedea aici o lipsă de pietate față de „nenorocirile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
de N. Iorga. Postum, i-a apărut o istorie a Bucureștilor, Bucarest en 1906 (1907). SCRIERI: Gheșeftarii. Țară și Mihnea-Vodă, București, 1876; Le Rêve de Dochia, București, 1877; ed. 4 (Visul Dochiei), trad. C.D. Ollănescu și Th. Șerbănescu, București, 1894; Ostenii noștri, București, 1877; Crimă din strada Polona, f.l., f.a.; Leș Roumains du Sud (în colaborare cu Nicolae Densușianu), București, 1877; Artă în timpul resbelului, București, 1879; Hatmanul Dragan (în colaborare cu I.D. Malla), București, 1880; Mixandra, București, 1880; Încercare de terminologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
neștiinta... această lucrare mă apropie cel mai mult de omul ce o scrisese ca o destăinuire deși tăinuirea era a altora în pofida unui adevăr care pentru autor se află la lumina zilei ușor de cunoscut de cine s-ar fi ostenit, înainte de orice să-i întrebe pe ceangăii înșiși ce sunt. Autorul, el însuși ceangău.... scrie pentru a apăra un drept ce se află deasupra oricăror interese politice : dreptul moral de a-ți cunoaste și asuma propria indentitate. Nu ține Dumitru
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
amănunt ce ar merita, poate, o atenție aparte dînd naștere unor cărți tot mai scurte, mai dense, mai fulgurante. Nu din lipsă de timp, nici de inspirație, nici ca să le facă neapărat pe plac editorilor care se feresc să-și ostenească cititorii. Rațiunile, cred, ar trebui căutate în altă parte, dar asta ar deschide o dezbatere civilizațională cu bătaie lungă... A fost prima lor întîlnire, deci, primul dialog încrucișat, în urma lecturii reciproce a romanelor lor. Echenoz scrie 14, istoria a cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
deplorabile, dar și muncii înseși cu excepția muncii tipăririi de asignate. Rămâne de înțeles cum vor cumpăra asignatele case pe care nimeni nu le-ar construi, grâu pe care nimeni nu l-ar cultiva, stofe pe care nimeni nu s-ar osteni să le țeasă 46. Un lucru mă frapează în argumentația dumneavoastră. După dumneavoastră, dacă multiplicarea instrumentelor de schimb nu aduce niciun câștig, în egală măsură ea nu dă naștere la nicio pierdere, așa cum se vede din exemplul cu jucătorii de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
considerabil din timpurile moderne. Era convins că jurnaliștii parizieni organizaseră o vastă conspirație a tăcerii împotriva acestei Asociații, care se străduia să ruineze industria denunțătorilor cotidieni ai perfidului Albion, întinzând în mod cordial Franței mâna poporului englez, și ne-am ostenit foarte mult să-i înlăturăm această idee. Oricum ar sta lucrurile, cartea sa, Cobden și Liga, a avut un mare răsunet. Cam în aceeași epocă apăreau Studiile asupra Angliei ale domnului Léon Faucher, cu două capitole substanțiale asupra aceluiași subiect
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
putea fi una a falsei fandări în semnificație a textului: „Era un castel înecat în verdeață,/ pe porțile negre sculptat un dragon/ părând că de întotdeauna veghează/ să nu intre lume străină’n donjon.// Veneam de departe, albastru derviș,/ și ostenit după șirul de ani/ purtam pe veșmânt și pe frunte înscriși/ versete din Palii și psalmi din Coran.// Eu nu căutam nicăierea nimic,/ Se auzea de prin crânguri de roze/ cântarea ciudată a lui Laostic,/ pierdut în adâncă și blândă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
cu o nespus de inteligentă tratare cultă a metaforei țărănești: " Eu m-am vechit, m-am veștejit și ca florile de brumă m-am ofilit, soarele m-au lovit, căldura m-au pălit, vânturile m-au negrit, drumurile m-au ostenit, zilele m-au vechit, anii m-au îmbătrînit, nopțile m-au schimosit și, decât toate mai cumplit, norocul m-au urgisit și din dragostele tale m-au izgonit; iară acesta nou, vios, ghizdav și frumos, ca soarele de luminos, ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
agreste în pastă grea, incendiată: Încep a luci stele rând una câte una Și focuri în tot satul încep a se vedea; Târzie astă seară răsare-acum și luna Și cobe, câteodată, tot cade cîte-o stea. Dar câmpul și argeaua câmpeanul ostenește Și după-o cină scurtă și somnul a sosit. Tăcere pretutindeni acuma stăpânește Și lătrătorii numai s-aud necontenit. Eliade e un pamfletar excepțional, ignorat sub această latură, nutrit în spiritul lui Voltaire și în manopera libelelor. El e vindicativ
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
neștiința... această lucrare mă apropie cel mai mult de omul ce o scrisese ca o destăinuire deși tăinuirea era a altora în pofida unui adevăr care pentru autor se află la lumina zilei ușor de cunoscut de cine s-ar fi ostenit, înainte de orice să-i întrebe pe ceangăii înșiși ce sunt. Autorul, el însuși ceangău.... scrie pentru a apăra un drept ce se află deasupra oricăror interese politice : dreptul moral de a-ți cunoaște și asumă propria indentitate. Nu ține Dumitru
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Se numeau frați minori și surori minore și erau foarte apreciați de domnul papă și de cardinali. Aceștia nu au deloc de-a face cu lucrurile materiale, în schimb, cuprinși de o dorință arzătoare și manifestând o angajare puternică, se ostenesc în fiecare zi să smulgă din brațele vanității acestei lumi sufletele ce se pierd și să le ia cu ei. Cu ajutorul harului dumnezeiesc, au produs deja roade îmbelșugate și i-au câștigat pe mulți. Cei care i-au ascultat spun
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și să mântuiască sufletele. 5. Ei își dau toată silința să reînnoiască în ei înșiși modul de viață al Bisericii primare, sărăcia și umilința. Ei își potolesc setea sorbind cu atâta nesaț din apele curate ale izvorului Evangheliei încât se ostenesc în toate felurile să pună în practică nu numai poruncile, ci și sfaturile evanghelice, imitând astfel mai îndeaproape viața apostolică. Ei, renunțând la orice fel de proprietate, renunță la ei înșiși și, luând crucea (cf. Mt 16,24 și 19
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
spre cunoașterea adevărului, înflăcărând și aprinzând pe mulți de fervoarea castității. 17. Acest Ordin al desăvârșirii, a cărui curte interioară are o așa mare întindere, nu este potrivit celor slabi și imperfecți. Aceștia, înaintând cu vapoarele în largul mării și ostenindu-se în ape adânci (Ps 106,23), ar putea să fie spulberați de valurile năprasnice, dacă nu s-ar opri mai întâi în oraș, până când vor fi înzestrați cu putere de sus (Lc 24,49). 2. Francisc în cronicarii celei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
oamenilor lui, a lăsat acolo doar pe câțiva dintre discipolii săi și s-a întors prin părțile sale cu intenția de a trimite un număr și mai mare de predicatori. Însă, pentru că viața omului nu depinde de cel care se ostenește și aleargă, ci mai degrabă de voința lui Dumnezeu, fiind împiedicat din nu știu care motiv, nu a putut să se mai întoarcă la Babilon. După ce a răspândit pretutindeni un mare număr de frați și a devenit faimos datorită multelor minuni, împovărat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
deosebită și un mare exemplu. 10. După ce a dat aceste dispoziții, Fericitul Părinte a început să reflecteze că, dacă își trimisese fiii să îndure martiriul și suferința, nu vroia să lase impresia că-și caută propria liniște, în timp ce alții se osteneau pentru Cristos. Întrucât era însuflețit de un curaj deosebit, nu voia ca cineva să-l întreacă pe drumul lui Cristos, ci mai degrabă el să-i preceadă pe toți ceilalți. După ce și-a trimis fiii printre creștini și spre zone
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
instrumentele lui sînt: descripția, evocarea, reflecțiunea morală, comparația prestigioasă, adică tot instrumentele vechii poezii. Metaforele sînt rare și convenționale (viața firei, pomu-nădejdii, comu-nbilșugării, ușa-nădejdii, steaua simțirei), dintre acelea care, din pricina repetiției, și-au pierdut orice sens liric. Iancu nu se ostenește să le Înnoiască sau nu-și dă Încă scama de rolul lor În poezie. Metafora recreează, În genere, universul stabilind legături noi Între lucruri, imposibile pe altă cale. Ea poate zdruncina logica și poate impune o ordine nouă În univers
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vedere În urmă, Înainte, În dreapta sau În stînga, cînd sus, cînd iar (ăși) jos, Ș’oriunde priviri multe a desfăta fierbinte Și inimă și suflet găsesc mai cu prisos. CÎnd o cîmpie plină de iarbă mi s-arată, Pe care ostenește vederea alergînd, Ș’a căria văzută de flori Împestrițată Se’ntunecă cu noaptea pe caru-i ’naintînd.” Odată cu căderea nopții, glasul nehotărît pînă acum, sedus de un peisaj euforic, intră și el În „negru mîhnirii”. Echilibrul precar: zi-noapte corespunde unui armistițiu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
consecvent cu principiile pe care le propune. Poemele sînt pline de sfaturi utile pentru sine și pentru alții: „a lucra cu hotărîre”, după „un plan ce Îmi croiesc”, „a preface cîte sînt de Îndreptat”, a căuta „rima mîndră” etc. A osteni, a lucra, a Îndrepta, a preface sînt verbe ce se repetă În artele lui poetice (Epistolele). Verbele ar putea fi Înscrise Într-o figură retorică: aceea a desăvîrșirii: travaliul lent, obsesia gramaticii, iluzia perfecțiunii. În același timp: figură a răbdării
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]