2,327 matches
-
participarea grecilor în bătălia de la Lepanto din 1571, din 1600-1601, din 1684-1699, și Revolta lui Orlov instigată de ruși în 1770, care avea ca scop dezmembrarea Imperiului Otoman în folosul intereselor rusești. Aceste ridicări la luptă au fost înăbușite de otomani cu mari vărsări de sânge. Secolele al XVI-lea și al XVII-lea sunt considerate ca un fel de „epocă întunecată” a istoriei grecești, perspectiva răsturnării dominațîei otomane părând foarte îndepărtate, doar Insulele Ionice rămânând libere de turci. Corfu a
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
-lea sunt considerate ca un fel de „epocă întunecată” a istoriei grecești, perspectiva răsturnării dominațîei otomane părând foarte îndepărtate, doar Insulele Ionice rămânând libere de turci. Corfu a rezistat la trei mari asedii în , 1571 și , toate soldate cu respingerea otomanilor. În secolul al XVIII-lea, însă, a apărut o clasă înstărită și răspândită de negustori greci. Aceștia au ajuns să domine comerțul în interiorul Imperiului Otoman, înființând comunități în bazinul Mediteranei, în Balcani și chiar în Europa Occidentală. Deși cucerirea otomană
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
februarie 1821 în Țara Românească sub conducerea localnicului Tudor Vladimirescu, susținută de o revoluție declanșată cu o lună mai târziu de Alexandru Ipsilanti dar, dezavuată de țarul rus pe al cărui suport se bizuiau, acțiunea a fost rapid înăbușită de otomani. Evenimentele au declanșat însă reacții în lanț și la 17 martie 1821 din Pelopones au declarat război otomanilor. Până la sfârșitul lunii, întregul Pelopones era în război deschis contra otomanilor și în octombrie 1821, grecii conduși de cuceriseră Tripolița. Revolta peloponesiacă
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
mai târziu de Alexandru Ipsilanti dar, dezavuată de țarul rus pe al cărui suport se bizuiau, acțiunea a fost rapid înăbușită de otomani. Evenimentele au declanșat însă reacții în lanț și la 17 martie 1821 din Pelopones au declarat război otomanilor. Până la sfârșitul lunii, întregul Pelopones era în război deschis contra otomanilor și în octombrie 1821, grecii conduși de cuceriseră Tripolița. Revolta peloponesiacă a fost rapid urmată de alte insurecții în Creta, Macedonia și în , care însă aveau să fie rapid
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
al cărui suport se bizuiau, acțiunea a fost rapid înăbușită de otomani. Evenimentele au declanșat însă reacții în lanț și la 17 martie 1821 din Pelopones au declarat război otomanilor. Până la sfârșitul lunii, întregul Pelopones era în război deschis contra otomanilor și în octombrie 1821, grecii conduși de cuceriseră Tripolița. Revolta peloponesiacă a fost rapid urmată de alte insurecții în Creta, Macedonia și în , care însă aveau să fie rapid înăbușite. Între timp însă, marina grecească improvizată reușea să învingă flotele
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
era prea îngrijorată de perspectiva unei intervenții britanice pentru a intra oficial în război. Cu toate acestea, în 1881, Tesalia și mici părți din Epir au fost transferate Greciei ca urmare a tratatului de la Berlin, deși Creta a rămas la otomani. Grecii din Creta au continuat să se răscoale și în 1897, guvernul grec al lui Theodoros Deligiannis, cedând presiunii populare, a declarat război otomanilor. În ce a urmat, slab pregătita și slab dotata armată greacă a fost învinsă de otomani
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
Epir au fost transferate Greciei ca urmare a tratatului de la Berlin, deși Creta a rămas la otomani. Grecii din Creta au continuat să se răscoale și în 1897, guvernul grec al lui Theodoros Deligiannis, cedând presiunii populare, a declarat război otomanilor. În ce a urmat, slab pregătita și slab dotata armată greacă a fost învinsă de otomani. Prin intervenția Marilor Puteri însă, Grecia a pierdut doar puțin teritoriu de-a lungul graniței, iar Creta a devenit condus de prințul George al
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
otomani. Grecii din Creta au continuat să se răscoale și în 1897, guvernul grec al lui Theodoros Deligiannis, cedând presiunii populare, a declarat război otomanilor. În ce a urmat, slab pregătita și slab dotata armată greacă a fost învinsă de otomani. Prin intervenția Marilor Puteri însă, Grecia a pierdut doar puțin teritoriu de-a lungul graniței, iar Creta a devenit condus de prințul George al Greciei. La sfârșitul Războaielor Balcanice, întinderea teritorială și demografică a Greciei crescuse. În anii ce au
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
Califatului Omeiad și capitala provincială a Sultanatului Mameluc din Egipt. Statul sirian modern a fost înființat după Primul Război Mondial ca mandat francez și reprezenta cel mai mare stat arab ce s-a ivit din fostul Levant arab stăpânit de otomani. A devenit independent ca republică parlamentară pe 24 octombrie 1945, când Siria a devenit membru fondator al Națiunilor Unite, act ce a încheiat juridic Mandatul Francez - cu toate că trupele franceze n-au părăsit țara până în aprilie 1946. Perioada de după obținerea independenței
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
în conflict de partea Germaniei și imperiului austro-ungar. În cele din urmă a suferit înfrângere și a pierdut controlul asupra întregului Orient Apropiat în favoarea Imperiului Britanic și a Imperiului Francez. În timpul conflictului, genocidul împotriva popoarelor creștine a fost executat de otomani și aliații săi sub forma Genocidului Armean și a celui Asirian, orașul Deir ez-Zor din Siria otomană fiind destinația finală a acestor marșuri ale morții. La mijlocul Primului Război Mondial, doi diplomați ai aliaților (francezul François Georges-Picot și britanicul Mark Sykes) s-au
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
eteriștilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat prin trădare de la Golești, la 21 mai Tudor a fost ucis de șefii eteriștilor la Târgoviște, în noaptea de 27 spre 28 mai, învinuit probabil de colaborare cu otomanii împotriva eteriștilor, fapt pe care istoria nu l-a confirmat niciodată. L-a avut ca dușman pe redutabilul locotenent-colonel Dimitrie Papazoglu, decorat la Paris de Alexandru I pentru merite deosebite în executarea de hărți militare. Tudor Vladimirescu a avut un
Tudor Vladimirescu () [Corola-website/Science/298248_a_299577]
-
de către genovezi (sf.sec. al XIII-lea - prima jumătate a sec. al XIV-lea), a fost probabil sediul unui important principe local, Dimitrie ("Demetrius Princeps tartarorum"), apoi a fost ocupată de o garnizoana a Țarii Românești și ulterior cucerita de către otomani (care au denumit-o "Yeni Sale"), cetatea pierzându-și treptat importantă în decursul secolului al XV-lea, fiind apoi abandonată. În prezent, turiștii care vizitează Babadagul dispun de următoarele "posibilități de cazare: Cabană Babadag, hotelul "La Parmac"" și "Popasul "Doi
Babadag () [Corola-website/Science/297072_a_298401]
-
cunoscut o perioadă înfloritoare, devenind un important centru cultural. Ioan de Hunedoara și fiul său, Matia Corvin (Hunyadi Mátyás), au luptat împotriva Imperiului Otoman, consolidând independența Ungariei față de acesta. Independența Ungariei a luat însă sfârșit în 1526 după bătălia cu otomanii (turcii) de la Mohács. Regatul a fost împărțit în trei părți: partea de vest a fost anexată de Austria, principatul Transilvănean a devenit independent de Ungaria, iar centrul Ungariei a ajuns ca pașalâc sub stăpânirea Imperiului Otoman timp de peste 150 de
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
capătă însă după 1541, odată cu constituirea Transilvaniei ca principat autonom și când, alături de Caransebeș, Lugoj și Oradea, devine o verigă de apărare însemnată în centura vestică de apărare antiotomană a principatului. În 1566, după o rezistență eroică, este cucerită de otomani. În 1595 armatele ardelene au căutat sa recucerească Câmpia Aradului. Tocmai în timpul recuceririi Bucureștilor de către otomani a sosit vestea că trupele ardelenești au ajuns sub zidurile Ineului. La 22 octombrie 1595 garnizoana otomană de la Ineu a fost silită sa capituleze
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
Oradea, devine o verigă de apărare însemnată în centura vestică de apărare antiotomană a principatului. În 1566, după o rezistență eroică, este cucerită de otomani. În 1595 armatele ardelene au căutat sa recucerească Câmpia Aradului. Tocmai în timpul recuceririi Bucureștilor de către otomani a sosit vestea că trupele ardelenești au ajuns sub zidurile Ineului. La 22 octombrie 1595 garnizoana otomană de la Ineu a fost silită sa capituleze. În noiembrie 1599, ca urmare a victoriei lui Mihai Viteazul în bătălia de la Șelimbăr, cetatea a
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
război ruso-româno-turc, România a devenit independentă, dar sudul Basarabiei este reanexat la Rusia. La data de 14 martie 1881, România a fost proclamată regat, iar Carol a fost încoronat ca prim rege al României. Noul stat, situat geografic între imperiile Otoman, Austro-Ungaria și Rusia și Regatul Serbiei, privea cu speranță înspre vest, în special spre Franța, pentru modelele sale culturale, educaționale și administrative. În 1916 România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei. Deși forțele române nu s-au
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
Imperiului austro-ungar și a Imperiului Rus, Regatului României i-au fost recunoscute noile granițe prin Tratatul de la Versailles. Armata română a pierdut aproximativ 400.000 de soldați: morți, răniți, dispăruți sau prizonieri, iar pierderile cumulate ale germanilor, austriecilor, bulgarilor și otomanilor au fost estimate la aproximativ 60.000 de oameni. "Vezi și Marea Unire." Realizarea Marii Uniri, prin unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, precum și a teritoriului denumit istoric Partium (Arad, Bihor, Satu Mare) cu Vechiul Regat, a fost rezultatul acțiunii românilor în conjunctura
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
se luptau între ele, sau cu bizantinii, maghiarii, sârbii, venețienii și genovezii. Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, turcii otomani începuseră să cucerească Bulgaria și ocupaseră majoritatea orașelor și cetăților de la sud de munții Balcani. Tărnovo a căzut în mâinile otomanilor după un asediu de trei luni în 1393. După bătălia de la Nicopole și căderea Țaratului Vidinului după alți trei ani, otomanii au cucerit toate teritoriile bulgărești de la sud de Dunăre. Sub dominație otomană, bulgarii erau considerați clasă inferioară și erau
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
să cucerească Bulgaria și ocupaseră majoritatea orașelor și cetăților de la sud de munții Balcani. Tărnovo a căzut în mâinile otomanilor după un asediu de trei luni în 1393. După bătălia de la Nicopole și căderea Țaratului Vidinului după alți trei ani, otomanii au cucerit toate teritoriile bulgărești de la sud de Dunăre. Sub dominație otomană, bulgarii erau considerați clasă inferioară și erau supuși unor biruri grele; cultura bulgară a fost suprimată și clerul educat a fugit în alte țări. Boierimea a fost eliminată
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
de renaștere națională a Bulgariei. Ea a restaurat conștiința națională și a devenit factor-cheie în lupta de eliberare antiotomană, având ca rezultat Revolta din Aprilie 1876. Până la 30.000 de bulgari au murit în luptele prilejuite de suprimarea revoltei de către otomani. Masacrele au determinat Marile Puteri să intre în acțiune. Ele s-au întrunit la Conferința de la Constantinopol din 1876, dar hotărârile lor au fost respinse sau ignorate de către Imperiul Otoman. Aceasta a permis Imperiului Rus să caute o rezolvare prin
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
fără să riște confruntarea cu celelalte Mari Puteri, așa cum se întâmplase în Războiul Crimeei. În 1877, Rusia a declarat război Imperiului Otoman și l-a învins. La lupte au participat și voluntari bulgari. Tratatul de la San Stefano a fost impus otomanilor de către ruși la 3 martie 1878, și prin el se înființa un principat autonom bulgar pe teritorii întinse, ale celui de al Doilea Imperiu Bulgar. Celelalte Mari Puteri au respins însă imediat tratatul de teama ca o țară atât de
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
Otoman în 1522. În 1551, populația de pe insula Gozo (în jur de 5.000 de persoane) a fost luată în sclavie de și duși pe în Libia de astăzi. Cavalerii, conduși de francezul , marele maestru al Ordinului, a rezistat de către otomani în 1565. Cu ajutorul forțelor spaniole și malteze, cavalerii au învins și au respins atacul. Vorbind despre această luptă, Voltaire spunea: „nimic nu este mai bine cunoscut decât asediul Maltei.” După asediu, ei au hotărât să extindă fortificațiile Maltei, în special
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
Mare Duce al Bosniei”. "Herzog" este termenul german pentru „duce”, si astfel, teritoriul controlat de el a devenit cunoscut sub numele de "Herzegovina" („Țară Ducelui”, cu sensul de „ducat”, prin adăugarea sufixului slav "-ovina", „țară-”). Regiunea a fost administrată de otomani că sângeacul, si apoi că pasalâcul, Hersek. Numele de Herțegovina a fost inclus pentru prima oara în numele oficial al provinciei otomane pe la jumatatea secolului al XIX-lea. La prima proclamare a independenței în 1992, numele oficial al țării a fost
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
în timp ce canaaniții (care aparțineau de filisteni) s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, caldeenii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii. În timpul Primului Război Mondial, pentru a submina dominanța otomană din Orientul Apropiat și a prelua sub dominație britanică teritoriile extirpate din "trupul omului bolnav" (sintagmă care caracteriza Imperiul Otoman în descompunere), Regatul Unit a sprijinit declanșarea revoltelor arabe din anii
Iordania () [Corola-website/Science/298109_a_299438]
-
peste noapte rege, l-a jucat locotenent-colonelul britanic de informații T. E. Lawrence (1888-1935), mai cunoscut ca Lawrence al Arabiei (în ).. Documentele acordului secret Sykes-Picot, care venea să reglementeze dezideratele colonialiste franceze și britanice în Orientul Mijlociu, au încăput pe mâinile otomanilor (s-a lansat zvonul că după Revoluția Sovietică din 1917 documentele acordului au fost găsite de sovietici în arhivele ministerului de externe al Rusiei și transmise otomanilor în schimbul unor avantaje) au fost transmise șeicilor arabi, fapt care a destrămat marea
Iordania () [Corola-website/Science/298109_a_299438]