1,914 matches
-
în casă? Albă ca Zăpada: Cei șapte pitici m-au învățat Cu străinii să nu stau la sfat. Împărăteasa: Eu nu-s străină, sunt chiar mama ta, Cea vitregă, e drept, dar chiar așa, Acum n-am să te mai otrăvesc, Vreau de carnaval să te gătesc. Prezentatorul 2 Să vedem acum de n-ați uitat Cu cei doi ce s-a-ntâmplat... A cântat o vară-ntreagă la chitară Greierele indolent Dar se trezi deodată din visare Când frigul se
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
fost cazuri de decese, după ce li s-au administrat lapte praf, preparat cu apă din fântâni. Oamenii nu știau cauza bolii și spuneau că boala lor este pedeapsă de la Dumnezeu, pentru păcatele lor. Într-adevăr, așa este, ei și-au otrăvit singuri apa, din ignoranță și suferă consecințele. Păcatul acestor oameni este ignoranța și neștiința. Ignoranța și neștiința lor îi îmbolnăvește și-i omoară, nu Dumnezeu. Ei nu sunt singurii vinovați. O parte din vină aparține și celor care iau abandonat
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
le dă o parte din sens) ne înveninează; ele vin în întâmpinarea (sau drept rezultatul) unei orientări axiologice, a unei dispuneri față de unele valori (de fapt în spatele lor, deoarece valorile sunt, în bună măsură, unele asumate). O idee nu ne otrăvește, ci scoate la iveală o otravă ce ne macină pe nevăzute, secretată odată cu orientarea noastră față de anumite valori. Nu ideea succesului rivalului nostru este sursa amărăciunilor noastre, ci orientarea noastră către a fi mai buni decât el, centrarea propriei existențe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
învelit într-o folie de aluminiu, și trebuie să i se facă radiografii de vreo mie de parali. Curtea din spatele blocului meu e plină de gunoaie și sticle sparte. Unde-și parchează oamenii mașinile, băltoace de antigel abia așteaptă să otrăvească vreo pisică ori vreun câine. Chiar așa chel cum e, veterinarul parcă mi-ar fi vechi prieten. Parc-ar fi unul dintre băieții cu care am crescut. Are un zâmbet pe care parcă l-am văzut în fiecare zi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
elaborat de către „misterioasa, obscura și perfida forță care ținea În mânile sale cheile multor enigme Îngrijorătoare“. Descoperirea senzațională din Times, publicată sub titlul Sfârșitul irevocabil al Conspirației, ar fi putut, În mod firesc, să pună capăt acelei penibile afaceri, care otrăvise deja multe suflete și luase atâtea vieți. Urmărirea făptașilor, așadar aflarea mistificatorilor, va Începe cu o Întârziere de vreo douăzeci de ani. Cea mai mare parte a participanților răposare deja, Rusia fusese izolată de restul lumii. Nilul (părintele Serghei) cerceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mea a încetat, ba e moartă chiar, nu numai pentru el de care se simte rănită. O singură dată a strălucit cu adevărat, ca să apună prea devreme. Acest gând și plan diabolic o stăpânea pe Angela în timp ce călătorea spre casă, otrăvind-o în așa fel încât își smulse fularul pe care Radu i-l dăruise și la care până acum ținea foarte mult, vrând să-l arunce pe fereastra trenului, ca apoi să-l mototolească cu mâinile, tremurând de nervi și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
un vînzător la domiciliu care lua cu sine mame, cerșetori sau vecini nonagenari, ca și cînd ar fi fost vorba de o loterie a infernului. Ideea că moartea ar putea umbla pe lîngă mine, cu chip omenesc și cu inima otrăvită de ură, etalînd uniformă sau gabardină, că ar sta la coadă la cinematograf, că ar rîde prin baruri ori că dimineața ar lua copiii la plimbare prin parcul Ciudadela, iar seara ar face pe cineva să dispară printre dărîmăturile castelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acela nu avea nas, nici buze, nici pleoape. Fața lui era doar o mască din piele neagră și cicatrizată, devorată de foc. Acela era țesutul mort pe care Îl atinsese Clara. — Să le ard, murmură el, cu glasul și privirea otrăvite de ură. O adiere a brizei Îi stinse chibritul dintre degete și chipul său rămase din nou ascuns În beznă. — O să ne mai vedem, Daniel. Eu nu uit niciodată o față și cred că, Începînd de azi, nici tu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Julián vorbea despre toate astea ca și cînd nu i-ar fi păsat, ca și cînd ar fi făcut parte dintr-un trecut pe care Îl lăsase În urmă, Însă asemenea lucruri nu se uită niciodată. Cuvintele cu care se otrăvește inima unui copil, din meschinărie sau din ignoranță, rămîn Închistate În memorie și, mai devreme sau mai tîrziu, Îi ard sufletul. M-am Întrebat dacă vorbea din propria experiență și Îmi veni iarăși În minte imaginea prietenului meu Tomás Aguilar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
valurile se sparg de maluri, mă uit în zare, simt acea arsură teribilă pe care doar dragostea neîmpărtășită ți-o dă, nu vreau să las durerea să mă copleșească, am fugit de durere și de pustiu, nu vreau să-mi otrăvesc șederea cu zgura care îmi umple gura. Vorba femeii lui Kurt Vonnegut din Galapagos, trebuie să văd, poate nu așa se intitula cartea, memoria mă lasă, întotdeauna am avut o memorie extrem de selectivă, femeia lui Vonnegut spunea ar fi bine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
potăi viclene. Fluturau din cap, ca taurul, atunci când cei mai nepricopsiți și mai mișei, scârțâind din condeie cu penițe gata exersate sau înmuind creioane chimice în gură, semnau cereri de intrare în Gospodăria Agricolă Colectivă. Se obișnuise cu ambianța grea, otrăvită în fum de țigară, cu acest decor de scaune descleiate, de dușumea dată cu motorină, de expresii stereotipe și fără noimă, în care se detașa figura hazlie de prostovan al lui Chirpic, supranumit Faraon, cel ce venea noaptea din Cotonoaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
adolescenți tâmpiți, care violează babe de 90 de ani... de pastori care țin mai multe neveste, ca mahomedanii... de țigani care năvălesc în spitale să-i înjunghie pe medici, fiindcă nu le-au înviat puradeii care, din neglijența părinților, se otrăviseră cu șoricioaică... Nu e deloc ceva normal... Se smintește lumea înfiorător... Zoe prinse momentul din volé, strecurând o informație de ultimă oră: Auzi că, miercuri, madam Șocarici, un model de femeie liniștită, la cei 80 de ani ai ei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a trimis și-un memoriu de vreo treizeci de pagini la Consiliul Județean, a ajuns la Andrei. M-a sunat ăla, cocoșat de râs. „Am primit un memoriu împotriva ta”, zice. „Te încondeiază doamna doctor”, zice. „Că vrei s-o otrăvești, ai tratat cu nu’ș ce otravă boabele de cafea... mi-a adus vreo câteva, a trebuit să ronțăi vreo două, să vadă... da’ nu te-ai lăsat, ai injectat substanțe în țevile de canalizare, ai tu niște chei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de acord cu atitudinea pe care o exprima. Suntem prea strâns legați de trecut, reflectă ea. Oamenii sapă întotdeauna după evenimente petrecute cu mult timp în urmă. Ce sens ar avea să faci așa ceva dacă rezultatul nu face decât să otrăvească prezentul? În trecut s-au petrecut multe nedreptăți, doar folosește oare la ceva să le menții în actualitate și să le reîmprospătezi? Se gândi la cei de etnie shona și la faptul că se tot plângeau de ceea ce le făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
capabil de o crimă. Nu există un copil care să nu-și fi ucis, măcar o dată, părintele dominator sau profesorul, adversarul de la jocul cu bile. Puberul cel pur străpunge, într-un duel imaginar, pe curtezanul unei iubite inexistente. Fetele își otrăvesc amorezii necredincioși. Sau se sinucid. Într-un colț neștiut al creierului se află un comandament al morții. Neiertător când se ivește prilejul: Cain a dovedit-o. Orașul acesta de rândași poate să devină, oricând, unul de revoluționari. Micimea încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
doar asta fac, săvârșesc necontenit un paricid. În somn, la masă, în timpul coitului. Mergând. În fiecare clipă. Coșmarul lor, în loc să se gândească la ceva frumos... Dar cine se mai gândește, aici, la ceva frumos? Copiii? Odată cu laptele dintâi, au fost otrăviți cu ura față de mine: pentru ei, frumosul nu va reprezenta niciodată o categorie etică. Și nici estetică, pentru că, marcați - din fașă - de morbul crimei, nu vor avea nicicând o aplecare adâncă asupra formelor perfecte. Asupra culorilor adevărate. Asupra sunetelor imperceptibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ceva mai mare. Cu Magistrați care luptă pentru putere. Cu Filozofi care stau mai mult în fața camerelor de luat vederi. Actori de geniu care se sinucid cu adevărat, nu într-o piesă ipotetică; poeți care mor de inaniție sau se otrăvesc, lent, cu vodcă; Romancieri nepublicați, escadre de Caravelle cu fustele-n vânt... Rememorezi; manuscrisul a fost cules pe ordinator, este cuprins într-o dischetă pe care nu o ai, l-au parcurs câțiva tehnoredactori, au povestit. Ești urmărit și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sfoară mama tăia drum spre casă. Tata sorbea în liniște fiertura de legume, dreasă cu lapte acru, înghițea oul fără să-l mestece, brânză râncedă, mămăliga încălzită sub pernă, făcea cruce. Celălalt castron rămânea neatins. "Dumnezeii mă-ti, muiere, îmi otrăvești inima! Mă omori cu zile! Mă bagi în mormânt! Munte, munte brad umbros/mai aplecă-ți vârfu-n jos/să mă urc în vârful tău, să mă uit în satul meu..." Tata adormea fredonând a dor. Singurătatea de bețiv argumenta rătăcirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a intuit intențiile dezertorilor. Ceașca de ceai covor de așchii albe. Pardoseala pătată de somn actualiza un vis despre o primăvară sosită în tocul ferestrelor. Pastilele lichide de diazepam adormeau ferestrele. Dumnezeul mamii voastre de căcăcioși! Ați vrut să mă otrăviți, las' că va dau eu în primire! Bă, Chelemen o să vă rupă gâtul ca la hulubi! Pe cine credeți că duceți de nas, crucea mami voastră de derbedei? Mă, eu ca voi am fumat cu sutele. Știți cine sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Știți cine sunt eu, mă? De unde, dracu, să știți? Ați auzit de tovarășul plutonier Catană? De redutabilul plutonier Catană, canaliilor?! Am slujit țara 30 de ani, 30 de ani am stat în umbra tovarășilor, iar voi, derbedeilor, încercați să mă otrăviți cu o ceașcă de ceai. La dracu cu politica asta de căcat! Statul vă îmbracă, statul vă hrănește, vă pune acoperiș deasupra capului, statul vă caută și-n cur, bă, neghiobilor, iar voi nu mai puteți de bine! Crucea mami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru tine, chiar dacă arlechinii schitului mimează durerea crucii altora. Genia, casă să fiu bântuită de necurăție, mă voi nărui într-o noapte fără să țin cont de smiorcăiala ferestrelor, chiar dacă în ele a mai rămas vreo dâră de cer; fântână otrăvită de buze spurcate, prăvăli-voi pietre peste mine, indiferent că luna tremură de frig în căldare; lan de grâu pentru potirul lui Dumnezeu de m-aș coace, aș arde până sub grinzile cerului neghina, indiferent de foamea sfinților. Orice risipire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu durere, cu lacrimile prelingându-i-se din ochi, cu urechile în flăcări, abia reușind să respire, Sampath implora: — Mai dă-mi! Te rog, mai dă-mi. Și Kulfi se repezea trimfătoare să-i mai aducă o porție. — O să-l otrăvești, îi spunea domnul Chawla, realmente îngrijorat când își începu eforturile de a crea o nouă bucătărie. Va reuși să le distrugă cu totul norocul. Dacă nu era renumele familiei în joc, te duceam imediat la azilul de nebuni, murmură el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Sampath privi în jos la ea. — Știi, îi spuse, că plănuiesc să-mi construiască o chilie, dar eu nu vreau să plec din copacul ăsta. Kulfi privi în sus la el. Normal că nu va pleca. Putem oricând să-i otrăvim, să știi, zise ea, încercând să-l liniștească. Iar el zâmbi, fără să vrea, gândindu-se la ziua când fusese dus în grabă, vomitând și vânăt, la Camera de Urgență a Institutului Medical al Guvernului, după ce mâncase una din mâncăruruile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dar despre care unii colportori insinuau, În mod confidențial, că ar putea veni chiar din ministerul de interne. Ziarele opoziției se făcură ecoul atmosferei proaste care se respira În cazărmi, ziarele atașate guvernului negară vehement că astfel de miasme ar otrăvi mintea corpului de armată, dar cert este că zvonurile despre o lovitură militară care ar fi În pregătire, deși nimeni n-ar fi știut să explice de ce și pentru ce, crescuseră peste tot, făcând ca, pe moment, să treacă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Ce atâtea mofturi, frate Lehamite? Îți dă omul de pomană, ia și taci! Fă-ncoace blidul, frate Pricină. (Pricină întinde spre el strachina, Gras apucă a bucată bună, mestecă. Revoltat) Pfui! Ce-ai cu mine, mă? Ai vrut să mă otrăvești, hoțule! BOLOVAN: Ho, bre, ce v-a apucat? Ia vezi, când v-oi înșfăca de chică odată... PRICINĂ: Eu ocara asta n-o mai pot îndura! Să-mi spui dară, frate Gând-Împărat, m-ai chemat la nunta feciorului tău ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]