3,713 matches
-
-și dorește altceva decât să se răzbune pe acela care i-a ucis iubitul. Pentru a afla tot adevărul, ființa aceasta de o tenacitate neomenească a putut conviețui vreme de aproape zece ani cu un bărbat pe care îl detestă, pândind clipa când, fiind demascat sau demascându-se, își va putea primi pedeapsa. Un suflu de adevăr, într-o construcție minată de inautenticitate psihologică, aduce Dragomir, răvășit de spaime, chinuit de remușcarea pentru omorul făptuit, distrus de patima nenorocită pentru Anca
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
omul și gazetarul Caragiale a încercat să se salveze prin opera sa „literară”, molipsită și ea de ticurile și de clișeele limbajului publicistic. Rică Venturiano c’est moi (titlul unui capitol) se referă tocmai la „lupta cu omul-kitsch care-l pândește dinăuntru” pe Caragiale și pe care îl exorcizează prin intermediul unei „duble parodii”,parodia unei lumi-parodie. „Mitologia moftului” cuprinde varii subspecii, toate invenții ale presei, și efecte ale existenței-kitsch: „mitul revoluției”, „mitul progresului modern”, modelul cetățeanului responsabil, răsturnate parodic în imaginea
CONDEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286357_a_287686]
-
romanului Râia (1936; Premiul Academiei Române) se desfășoară tot într-un colț de provincie. Foiesc și aici eternii slujbași năclăiți în rutină, veștejindu-se în „sfoiagul scriptelor” și tocându-și timpul în glume insipide și inepte cancanuri. Dând din coate și pândind oportunitățile care convin lipsei lui de scrupule, tuciuriul Sofronie Lăzărescu se cocoață din treaptă în treaptă, ajungând cogeamite deputat. Nimeni și nimic nu-l mai clintește apoi pe șarlatan, chiar dacă, dezmeticiți într-un târziu, fraieriții sar să-l demaște. Arivistul
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
din geometrie, tehnică, cibernetică, mărturisind o receptivitate acută față de suflul vremii și, în egală măsură, angoasa produsă de invazia tehnicismului. Obsesia timpului străbate textele și deschide terenul reveriei, proiecției fantastice, călătoriilor, clivajelor temporale. Spirit fundamental ironic, autorul cultivă asociațiile neașteptate, pândește îndelung surpriza cititorului printr-o continuă sfidare a convențiilor „poeticului”, subminează în chip periculos propriul timbru liric, lăsând prozaicul să năvălească în poezie. Amintind de pseudofabula Cronicari sau de Fuchsiada lui Urmuz, voitele inadecvări frizează nonsensul și absurdul: circul este
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
conținută în titlul Viiața lumii se întregește prin alte două elemente paratextuale: prefețele de inițiere a cititorului asupra a ceea ce e poezia (cu exemple de epopei și imnuri sacre), ce sunt regulile prozodice (rima, măsura), tema (soarta și primejdiile care pândesc existența), arta lecturii etc. În text se recunosc deopotrivă urmele lecturilor din clasicii Antichității (Horațiu, Ovidiu), din Biblie (Eclesiastul, Apocalipsa) și urme din folclorul autohton. De la motto („Deșertarea deșertărilor și toate sunt deșarte”) până la ultimul vers („Ceriul de gândurile noastre
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
sau, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, avea să ne citească, aducându-și lampa cu abajur turcoaz, câteva pagini din Daudet sau din Jules Verne, care însoțeau adesea lungile noastre seri de vară? Fără să ne-o mărturisim, îi pândeam primul cuvânt, intonația. În așteptarea noastră - așteptarea spectatorului în fața unui dansator pe sârmă - se îmbina o curiozitate destul de crudă cu o vagă stânjeneală. Aveam impresia că o încolțim pe femeia singură din fața noastră. Cu toate acestea, nici nu părea să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Între timp, poetul s-a întors spre Sena și a întins mâna arătând spre malul opus Domul Invalizilor. Discursul său rimat ajungea la un punct foarte dureros al trecutului franco-rus: Napoleon, Moscova în flăcări, Berezina... Alarmați, mușcându-ne buzele, îi pândeam vocea în locul tuturor riscurilor. Chipul Țarului s-a întunecat. Alexandra și-a plecat ochii. N-ar fi fost mai bine să îl treacă sub tăcere, să procedeze ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic și de la Petru cel Mare să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că întâmplarea petrecută în nisipurile Asiei Centrale marcase pentru totdeauna, într-un mod misterios și foarte intim, istoria familiei noastre. Am remarcat și că nu o povesteau niciodată când fiul Charlottei, unchiul Serghei, se afla printre musafiri. De fapt, dacă pândeam confidențele acelea nocturne, era mai ales pentru a explora trecutul franțuzesc al bunicii. Latura rusească a vieții ei mă interesa mai puțin. Eram asemenea unui cercetător care, examinând un meteorit, este atras, mai presus de orice, de mici cristale strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dreptate! Sânt mic, sânt [un] mișel... Ștefan din ceri aruncă o umbră pe pământ Și acea umbră pală, stafia lui, eu sînt! {EminescuOpVIII 163} Ce mare!... Și cu toate astea daca asta n-ar fi decât masca trădărei ce mă pîndește!... Acel Petru Rareș!... Ce mijloc să-ntrebuințez ca să-l gonesc din mintea mulțimilor?... Mărirea?... (cu desgust) E! ce sec, ce gol e sufletul meu! De-aș muri mai curând... Viața mea, o noapte neagră... abia o stea mai luce pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acest concert minunat. Trei ceasuri sunară la biserica parohială a satului. Trebuia să se despărțească. Pergoleze duse pe Henrietta până la locul unde o aștepta Beppo. Adio ce își luară avea un ce solemnel ce le strângea la amândoi inima. Pergoleze pândi momentul când se depărta barca ca să dea lui Beppo punga ce îi dedese Henrietta, pe urmă ardică câtva în aer biletul ce luase de la dânsa, îl acoperi cu sărutări arzătoare și se așeză pe țărm cu ochii ațintați asupra bărcei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
larg și ocolea cu îngrijire orice întîmpinare cu împăratul: dar întreprindea călcări dese, cari provocau și dovedeau că totdeauna are poftă să atace și e gata de luptă; deodată ce o întoarcea numai pe altă parte, ieșea la iveală cine știe unde, pândea pas cu pas oastea romeică, îi întindea curse și nu lipsea niciodată să se folosească de orice loc gol al inamicului. Daca-mpăratul mergea de pildă la Agathopolis, care fusese atacat de vlahi, îndată ei se-ntoarceau spre Filipopole și pustiau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
urmări mai întinse și mărgini din capul locului durata campaniei la două luni. Românii iarăși, credincioși tacticei lor, se feriră de orice bătălie la larg, se ținură ascunși la puncte de-ale munților la cari nu se putea pătrunde și pândeau lacomi din multe dosuri, pentru a se arunica din ascunzătoarea lor asupra inamicului. Împăratul, așteptând un asemenea atac, hotărî să scurteze campania și să iasă cât de curând din regiunea inamică; deci la retragerea lui apucă un drum mai scurt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căruia esecutare temeinică le-ar fi trebuit puterea lor întreagă, care acuma le lipsea în mare parte. Între acestea iscusitul Asan își așezase partea cea mai numeroasă și mai destoinică a oștirii la locurile cele mai potrivite, puind-o să pândească din dosuri și ascunzători, și peste aceștia năvăli Isaac orbește, sigur de biruință, c-o furie bacantică, unde apoi se și-ncurcă ca-n ițele unei mreje de vânat. Când năvăliră românii și cumanii din locurile ce-i acopereau, atunci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Înfuriat cumplit asupra răspunsului arogant a lui Balduin, regele Ioannițiu se puse în înțelegere secretă cu grecii nemulțumiți din Tracia, care, parte din cauza asprei apăsări de-asupra lor, parte din ură națională, uneltiseră de mult o răscoală în contra domiuațiunii latine, pândind numai momentul favorabil. Fugarilor romei dispuși la războaie carii petreceau pe lângă dânsul el le dete drumul să meargă în patria lor, dîndu-le însă instrucții secrete pe cale, ca, până una alta, fiecare din ei să caute din toate puterile a strica
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
binevenit pentru strângerea și înmulțirea puterii lor de rezistență, nesuficiente încă, dacă știrea despre năvala bulgaro-romînă n-ar fi sosit ca un trăznet din senin, oprind brațul cuceritorului latin ridicat deja asupra Asiei și retrăgîndu-l repede în Europa. Momentul favorabil pândit de vicleanul Ioannițiu pentru a procede pe față sosise tocmai acuma, căci latinii se împrăștiaseră înlăuntrul bucățitei împărății, Enric fratele împăratului era trimis cu floarea oștirii în Asia Mică pentru cuceriri și, pe când Împărăția romeică preste tot pierea în cumplită
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dușmănia {EminescuOpXIV 110} izbucnită în intervalul acesta între cei doi împărați grecești, Vatatzes din Nicea și Theodor din Epir, scuti șovăitorul tron din Constantinopol de un imediat atac din partea celui dintâi monarh, care era ambițios, cunoscător întru ale războiului și pândea cu lăcomie un pretext de luptă. Alianța, apoi ostilitatea între Ioan Asan și, împăratul Theodor Comnen. Preste tot vorbind, raportul între Epir și Nicea devenea tot mai complicat și mai problematic ruptura neapărată. Despotul din Epir, Mihail Comnen, numit și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Paleolog. Constantin, de sine chiar plin de ură contra împăratului, nu-și tăinuia gândirea și se-nduplecă la impulsiunea soției sale; dar, nesimțindu-se îndestul de tare pentru a-ncepe numaidecât lupta, el, cu toate clocotitoarele sale gânduri de răzbunare, pândea totuși cu răbdare ocazia favorabilă pentru a o pune în lucrare cu putere și succes. Împăratul Constantin oblici aceasta și, știindu-se cu strâmbătatea comisă, găsea că dușmănia lui Constantin e foarte naturală, deci răspunse la ea c-o dușmănie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
baladele românești menționate) un 329Labirintul. Un monstru arhitectonic labirint natural, silvestru. Locul „firului de ață” este luat de „firul de semne”. Similar, în basmele românești și de aiurea, cei doi copii (întotdeauna frate și soră), abandonați noaptea în pădure și pândiți de fiare sălbatice, se călăuzesc la întoarcere după „firul” de pietricele, de mălai sau de cenușă (94). Pe de altă parte, Väinämöinen nu leagă ursul la propriu, ci pe cale magică, prin descântec. Nu trebuie să insistăm prea mult asupra faptului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
suficient pentru ca un om antrenat precum Vassur să realizeze că mișcările sale erau studiate prin instalații disimulate în pereți. Un cerc metalic imens, care atârna din tavan, servea deopotrivă drept suport pentru lumânări și, probabil, paravan pentru instalațiile care îi pândeau toate mișcările. Vassur zâmbi subțire și își întoarse imperceptibil bărbia spre ușă. Era obișnuit să aștepte. Ba era chiar convins că asta știa cel mai bine, că asta fusese lecția supremă pe care o deprinsese în cei trei ani petrecuți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
versetele și, în afara unei predici a Sfântului Augustin cel Nou, nu găsise nici o referire la monogamie. E drept însă că, în pilda sa către barbarii din primul Templu, Augustin înfierase monogamia ca fiind cea mai rea dintre relele care pot pândi ființa omenească, o închisoare din care nu pot evada copiii nenăscuți. "Un bărbat nu poate avea copii cu o singură femeie, căci pruncii lor nu se vor deosebi defel unul de altul și nu vor servi Lucrării Domnului. Amestecați-vă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și despre tainițele aflate sub Bibliotecă. Din păcate nu am reușit nici o clipă să scap de impresia că vorbele lui îmi erau adresate mai mult mie, ca o invitație. Mi-e teamă că, dacă voi încerca să intru acolo, mă pândesc capcane mortale. Îmi închei misiva către Înălțimea Voastră manifestîndu-mi încrederea pe termen lung în lucrarea noastră și afirmând că, dacă sfatul meu are vreo importanță, el ar fi unul care îndeamnă la o discreție totală în ceea ce privește lucrurile pe care dorim
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
împăratului. În fața ochilor lor apăru o planetă și apoi imaginea îngheță. - E ceea ce cred eu? - Da. N-am vrut să risc să ți-o arăt în psiac. - De ce? Nu poți împinge paranoia asta a spionajului până la a-ți închipui că pândesc până și discuțiile dintre noi doi. Bărbatul clătină din cap. - Nu e vorba de asta. Se poate să ne citească gândurile, se poate ca, într-un fel sau în altul, spionul să fi găsit pur și simplu o cale de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fiecare clipă. Fără să știm, fără să vrem. Dar oare ce-am alege dacă neam da seama că avem dreptul de a alege? Poate că timpul ar deveni stufos ca un papuris numai bun de ascunziș pentru prădători care ne pândesc păsările cîntătoare.Ce-am alege să fim atunci, prădător sau pradă? Și, mai ales, cât de mult am fi dispuși să plătim ca să ni se împlinească vrerea? - Cronicile noastre povestesc totul cu amănunțime, spuse Abatele. Familia Census nu ne-a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
interioare" prin intermediul limbajului 532. De aceea găsim această tehnică într-o formă moderată în autoprezentarea lui Meursault din romanul Străinul al lui Camus și într-o formă radicală în romanul Gelozie al lui Robbe-Grillet, unde cineva presupune că ochiul (-cameră) pîndind prin jaluzele venețiene este acela al soțului gelos. Reificarea realității surprinse prin "camera eye" este dusă aici atît de departe, încît concluziile despre conștiința care percepe sînt de regulă nefondate. Nu pare nepotrivit să vorbim aici despre o zonă de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lui technè vor părea că slujesc contrafacerilor și plagiatului. Occidentul și Orientul își vor închide deopotrivă porțile, refractare față de mitologiile și valorile lor. "Superficial", vor spune unii, "artificial", vor spune alții. Oprobriul factisului, numitor comun al condamnărilor occidentale și orientale, pîndește pe oricine ia în serios tranziția lui a spune în a face și mijloacele de execuție a acestei tranziții. Este de la sine înțeles în tradiția noastră că spiritul ca atare, spiritul exercitării depline și al dreptului deplin, trebuie să rămînă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]