1,945 matches
-
pic de distanță această mare dragoste și oamenii de zăpadă vor ajunge tiptil în camera mică în care tu te fardezi, în care va fi ceva mai răcoare. totuși este și un început de primăvară aici pe tine te doare pântecul amiezii, ți-e puțin greață cu pluș și ești amețită la oase vei reuși, în final, să aduci ploile calde, păsările călătoare, înfloritul cireșilor vei reuși să multiplici această stare de grație a mea. privire, contemplare șase în primul loc
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
timpul tău înghite fără milă recoltele tale, căminul tău, femeia ta, infernul tău, oceanele tale fără maluri, utila ta piatră omfalos, în care îți sculptezi mușcăturile sacre. nouă deasupra: persistența este eficientă, începi să rozi cu dinții tăi proaspăt schimbați pântecul timpului tău, faci asta zi de zi, hrănit în ascuns cu nectar și ambrozie pe insula imaginației tale, rozi constant și rapid, ca veverițele-călugăr, praporele timpului tău, până când îți recuperezi femeia ta și bunurile tale, până când intri din nou în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
bucățica aceea de metal pentru deget, e tocmai potrivită, pentru că ai știut să mănânci la timp din centrul igluului călduros în care te ai aflat, freacă trandafirii din grădina suspendată a dragostei tale de obrajii tăi, de sânii tăi, de pântecul tău, pântecul tău va deveni roditor, necazurile vor trece, ai noroc, e vremea sărbătoririi tale, petrecerea va dura șapte zile și șapte nopți, dușmanii vor fi adormiți de cântecul de dragoste al iubitului tău, vor dormi șapte zile și șapte
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de metal pentru deget, e tocmai potrivită, pentru că ai știut să mănânci la timp din centrul igluului călduros în care te ai aflat, freacă trandafirii din grădina suspendată a dragostei tale de obrajii tăi, de sânii tăi, de pântecul tău, pântecul tău va deveni roditor, necazurile vor trece, ai noroc, e vremea sărbătoririi tale, petrecerea va dura șapte zile și șapte nopți, dușmanii vor fi adormiți de cântecul de dragoste al iubitului tău, vor dormi șapte zile și șapte nopți, poți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
baie, bleumarin, cu câteva desene roșii, cu o mică pelerină pe care o lasă lângă noi, cu o scufiță amuzantă, e o apariție fermecătoare. Ce plăcere să o privești pătrunzând încet, scufundîndu-se, făcând roate, pe o parte, pe spate, pe pântec, îndepărtîndu-se sau jucîndu-se în preajmă, multă vreme, neobosită, părcă desen desprins dintr-o revistă de mode franțuzească. Apoi, când iese, se trântește lângă noi, udă, cu câteva fire de nisip lipite de carne, care măresc aspectul ei senzual, cu soarele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
impresie de prost, cu niște haine cenușii care îl fac și mai sumbru. Am chemat și pe doctorul Abramoff, mai bătrân, gros, volubil, voind să fie spiritual dar de fapt și el tot așa de evaziv. Viky are dureri la pântec și-i trebuie neapărat gheață. Ceea ce este foarte greu de găsit în orășelul acesta. De fiecare dată trebuie o pledoarie întreagă ca să convingem pe vreun cârciumar să ne vândă. A găsi gheață este așa de complicat, punem atâta panică înainte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
reacție la aceste profunde emoții, Ujiie se agăța acum de frâul calului lui Hideyoshi. — Chiar dacă nu se cuvine ca eu să vă însoțesc, vă rog, lăsați-l măcar pe Generalul Mosuke să fie alături de dumneavoastră. Sunt gata să-mi spintec pântecele chiar acum, bucuros, ca să vă risipesc orice neliniște! Și duse mâna la jungher. — Ține-ți firea, Ujiie! strigă Hideyoshi, lovindu-l peste mână cu cravașa. Mosuke mă poate urma, dacă dorește atât de mult să vină cu mine. Dar ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
până ce încheieturile degetelor sale din dosul palmei atinseră coapsa cealaltă a ei, care sună ușor a gol. Acolo era deja un loc strâmt, foarte-foarte strâmt. Dar în afară de asta, nu era nimic altceva. Atât doar că locul de deasupra între-picioarelor, în josul pântecului, era neobișnuit de proeminent. Se auzea cum cele două femei își țin respirația. Nestor își retrase mâna. Mai erau și alte manechine în acea încăpere și, într-adevăr, niciunul dintre ele nu arăta înspăimântător. De departe, Nestor își întoarse capul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
către care ea privea, era pe cale să cadă, pradă sigură a puterii ei de seducție. Tendonul întins și proeminent al gâtului putea să fie una din armele ei de seducție. Iar alta, marginea osului iliac care îi străpungea abia vizibil pântecul suplu și puternic bronzat deasupra slipului. Nestor simți pe cineva trecând prin spatele său și, întorcându-se, zări un mic vagabond de vreo treisprezece ani, tipul acela de orășean versat care se simte la fel de în largul lui oriunde, la periferie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
organele genitale, așa că se hotărâse pentru un papagal moțat, pe care îl ținea în colivie. Carol era pregătită să rămână gravidă. Acest gând devenise un fel de refugiu, ca să nu observe cum, în mod misterios, frecușul lui Dan îi micșorase pântecele. O îndepărtase de dăruirea maternă complet lipsită de egoism. Dar după cum mergeau lucrurile în căsnicia ei, cu siguranță că avea foarte mult de așteptat. După doi ani la Londra, Dan a fost promovat șef al echipei de grafică. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
asum responsabilitățile vieții. Îi iert petoți iar acum îmi formez propria viață așa cum mi-o doresc. Sunt în deplină siguranță. OBEZITATE MÂINI Furia unei iubiri refuzate E bine pentru mine să creez toată iubirea pe care mi-o dăruiesc. OBEZITATE PÎNTEC Furia unei hrăniri refuzate Mă hrănesc cu hrană spirituală. Sunt liber și pe deplin mulțumit. OBEZITATE ȘOLDURI Furii încăpățânate, remanențe față de părinți Sunt dornic să uit trecutul. E mai bine pentru mine să depășesc limitările părinților. OBEZITATE COAPSE, PULPE Mânii
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
și neastâmpărați, agățându-se de cozile și coarnele animalelor călărite de către semenii lor. Unii suflau în cornuri, alții ciocăneau în niște cupe, unii erau înarmați cu țăpoaie, alții cu furci. Unul dintre ei , care părea să fie căpetenia avea un pântec enorm și un cap mare și rotund, el călărea o broască șestoasă care o apuca când într-o parte când într-alta. Unul dintre acești monștri care, ca înfățișare se apropia întrucâtva de om, dar avea gât,urechi și bot
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
băuturica Selinei. — Mm, făcu ea. Stătea în fața oglinzii îmbrăcată cu desuurile ei de bordel. Ce talent, ce măiestrie. S-a întors. Elementele ei sexuale nu sunt în mod special pline sau rotunde. Sunt incredibil de proeminente. Cur, muntele lui Venus, pântec, sâni - incredibil de proeminente. Arăta atât de pornografic în desuurile ei încât îmi doream să și le scoată iar sau, și mai bine, să-și dezvăluie în parte comorile pe care le ascundeau. — Vino aici, am spus. — Nu. — De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un gând și spre curiosul care se uită pe gaura cheii, cu puterea lui perfectă de a vedea, spre hoțul și goana lui în zigzag cu buna, excelenta lui inimă, spre starul de filme porno cu chica lui deasă și pântecul suplu, spre încântătorul ucigaș de copii cu zâmbetul lui de milioane. Cum e posibil să crești când ai curul ars? Cine te-ar lua în serios? S-a făcut o glumă pe socoteala mea. O fi de vină băutura, haleala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zgâriau podeaua, atât eu cât și Fielding am fost tentați să credem că avem ceva în el care îl împingea mereu înainte, fără putință de a se opune, poate din cauza bărbii de om primitiv, sau a blugilor străvechi, sau a pântecului lui nobil-sălbatic de băutor de bere. Nu era nevoie să ai un ochi antrenat în depistarea nebunilor ca să-ți dai seama că Nub era un diliu adevărat, gata oricând să explodeze. Avea în jur de doi metri și o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am făcut-o, am rezistat tentației. Am privit la drama mândră întipărită pe chipul ei, la valvele și orbitele gâtului, la șuvițele umede ale părului, la sânii mai grei ca niciodată, bine înfipți în cutia toracică, la cutele dezgolite ale pântecului, la dilatarea neașteptată a șoldurilor, cu un miros de somn. — Atunci la ce crezi că mai ești bună? — Nu e adevărat ce e cu tine, făcu Selina. Din fericire pentru micuța Selina, nu mai dau în femei. Dacă vreodată voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Din păcate am văzut, contorsiunile astea aveau misiunea de a pun cât mai mult în valoare rolul femeii. Și tot ele îți dezvăluiau și partitura masculină, actorul ăla gras făcut pentru roluri mici, de umplutură, cu spatele plin de pustule, pântecul tremurător, gâtul umflat - nu, nu era vorba de corp (cu toții avem corpuri), era vorba de față. Ah, fața! Rușinea și teama gingiilor dezgolite, spasmele ei bătrâncioase, surpriza teribilă care se imprimase pe ea. Am ajuns la scena suptului și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spate, cu capul întors și picioarele încovoiate într-o expresie de implorare și spaimă. Atunci am înțeles că lui Shadow îi fusese frică de cineva care îi semăna, cineva mare, încordat și alb. Am îngenuncheat și l-am mângâiat pe pântecul fierbinte. Adulmecă tot ce vrei, am spus eu. Nu vreau să-ți fie frică de mine. N-aș suporta așa ceva. Când m-am ridicat în picioare, am văzut că Martina urmărea scena din ușă cu ochii curioși. Spre sfârșitul cinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
schimb, v-am demascat pe voi toți - bătrâni nenorociți - în timp ce voi acceptați zâmbitori. Era ca și cum totul vi se părea minunat... Și dacă mă gândesc la ce a fost, nici nu arătam rău pe atunci. Aveam părul ondulat, dar sănătos, electric. Pântecul îmi era plat, dinții albi. Eram mai bun pe atunci. Dar mi-au spus că sunt totul, și cum mai mințeau, bătrânii ăia nenorociți. Și încă ceva. Asta nu e o chestiune de interes general sau care să merite atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
târg ori de aiurea; cu atât mai puțin cu târfele de-o noapte. Dar totul a ieșit pe dos. Donna Iulia părea un lemn; Tim a crezut că e frigidă. O poseda aproape cu forța; se luptau, uneori. Nițel masochism; pântecul femeii, când se dădea înfrântă, se arcuia, zvâcnind odată cu cel al bărbatului, și el încins; erau nopțile lor mai bune. Tot mai obosiți, încheiau păci temporare, petrecându-și insomniile în odăi diferite, gânditori, poate, la un alt război. Cine știe unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
niciodată. Era petrecută cu privirea, cu gândul, cu pofta. Într-o zi, o s-o mănânce rău între picioare, își spuneau unii. Simțiseră; Donna Iulia era, uneori, nițel agitată. O încerca, mai ales noaptea, ceva din adânc. Insuportabil, câteodată. Își mângâia pântecul, îl apăsa. Îi era silă de mâna umezită, de miros. Ce drept mai are Tim asupra mea? se întreba. Ar fi bine să nu se mai întoarcă; să-mi scrie, să știu și eu. Vremea nu mi-e chiar trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în Numele Domnului Isus Hristos, și prin Duhul Dumnezeului nostru. 12. Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpînire pe mine. 13. Mîncările sunt pentru pîntece, și pîntecele este pentru mîncări. Și Dumnezeu va nimici și pe unul și pe celălalt. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, și Domnul este pentru trup. 14. Și Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
lor, privind-o continuu, cu nesaț, pe ghida pitică, dar nu pitică pato logic, dintre cele cu nanism hipo fizar, ci, cumva, metafizic, de parcă apropierea giul giului sau a fantasticei Mole Antonelliana ar fi iradiat cândva un fetus într-un pântec nefericit și-ar fi pro dus știma nemaivăzută ce vorbea acum despre di nastii și bărci fune rare. După mai bine de două ore am ieșit din muzeu total amețit, cu piele de găină pe brațe. Terminând cu copiii, ghida
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
momentul când avea să zvâcnească brusc din pat, cu un behăit ca de apocalips în tăce rea aceea deplină. Am apucat-o până la urmă de-o ureche, și urechea mi s-a părut de cârpă. Am tras-o și, în pântecul ei, ceva a gâlgâit leneș. I-am pipăit picioarele îndreptate spre mine. Erau doar un fel de tubușoare de flanel, atârnând inerte. Ha, nu era o oaie adevărată! Nu era decât un burduf cu apă fierbinte, din cauciuc, în formă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
leneș și premeditat, steluța cafenie și structura cealaltă, franjurată complex, asemenea cărniței ce iese dintre valvele unei scoici de mare. Când se-ntindea pe spate, smocul de liță de aur, deasupra păsăricii rase grijuliu, arunca o lu mină razantă pe pântec, precum capacul stilourilor din copi lărie. Iar când se-ntorcea, peste fese, vălu rindu-se pe pernița triun ghiulară a șalelor, ivea un tatuaj cu dragoni. Am stat zece zile, zi de zi, în apropierea trupului ei mare și greu, a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]