1,838 matches
-
de om spânzurat, desprinsă din ramă. Observația m-a costat o pereche de pantofi. În seara aceea plecarăm împreună. Ioșca are cârciumarii lui, care îi dau de băut pe datorie. - „Treci la socoteală”, râde Ioșca. - „În regulă”, aprobă birtașul, cu pântecul acoperit cu un șorț alb ca și chipul său. Are gura și mustața ca de morsă blondă. Chelnerița Paula rotește niște ochi văduviți de gene și sprâncene. Chipul de faianță îi este stropit cu bidineaua, cu picături de sânge. Ioșca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca de morsă blondă. Chelnerița Paula rotește niște ochi văduviți de gene și sprâncene. Chipul de faianță îi este stropit cu bidineaua, cu picături de sânge. Ioșca îi spune „Porzelanprinzessin”, îi sărută mâna cu multă stimă, fără să-i observe pântecul balonat de o sarcină înaintată, și un „o” ce i-l formează gambele ei, încheiate la pământ cu două ghete, vârf în vârf. El se pleacă la urechea fetei, spune ceva și râd amândoi, să se prăpădească. Paula deschide apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ani și miroase a fân cu floare și a grajd de escadron. Îi adulmec subsuoara, îngenunchind apoi, ca să-i ling degetele, lăsate moi, în voia voluptății. Coboară pleoapele și ridică genunchii lipiți unul de celălalt, până la gură, acoperindu-și astfel pântecul supt, cu pulpele strânse. Ridicat în tălpi văd cum intru. Fără să mă mișc întind mâna și iau de pe masă carafa cu vin galben. Câteva secunde se aude numai gâlgâitul vinului ce-mi alunecă prin gâtlej. Eva știe să surâdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de cal, pus acolo de momeală pentru fiarele înfometate. Comandantul batalionului poruncise să i se facă un adăpost de scânduri, între doi copaci. Își trecu prin ferestruică țeava puștii, așteptând apropierea lupilor înfășurat în blănuri. O vulpe se strecurase sub pântecul umflat al hoitului. Maiorul o așteptă să iasă, cu degetul pe trăgaci, până când, vulpea sătulă dar și destul de șireată, ca să simtă pericolul, o zbughi în zigzaguri, vânturând cu coada zăpada din urma ei, așa că nu se mai putea zări altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o devora pe mama mea. Noi cumpăram un frigider la mâna a doua, cea dintâi achiziție a noului cuplu - interiorul ei era pârjolit de radiații. Noi dansam ori de câte ori aveam ocazia și credeam că să fii tânăr e tot ce contează - pântecele ei devenea o rană care nu se mai putea închide. De fapt, aș vrea să relatez ce altceva s-a mai întâmplat înainte de nunta noastră sau în același timp; totuși, moartea ei lentă, despre care nu știu nimic, se desfășura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Societatea dă Protecție. Don Parodi, pentru nimic În lume n-aș vrea să-mi gândesc cum l-au lăsat pă bietu rustican. Gagiii au rezistat pă cai mari: l-au pus la pământ, unu i s-a suit călare pă pântec, altu i-a călcat fața În bărci și altu i-a dat să beie vopseluri. Aș fi ajutat și io dă bunăvoie, care să-i dau c-o leucă În moalile capului, da mă jur că o bulisem să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
muzicantul, de vreme ce tot ai să mori?” „Ca să știu să cînt Înainte de a muri”, Îi răspunde Socrate. Cum probabil i s-a-ntîmplat și lui Mihăiță, chiar dacă nu ni se arată. * Legături bolnăvicioase nu este nici bolnăvicios nici film, ci o telenovelă În pîntecul căreia s-a Înfipt o altă telenovelă, ce s-a vrut cu șocantă, cu lesbiene. M-am uitat la compoziție deoarece scenariul era semnat de Cecilia Ștefănescu, așadar m-am gîndit că trebuie să fie apropiat de cartea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
viață, zise Mickey. În cele din urmă, demolările scoaseră la iveală o scară căzută, și cînd aceasta fu ridicată de un troliu, femeia și băiatul fură găsiți aproape neatinși. Băiatul ieși primul - la Început cu capul, așa cum probabil ieșise din pîntecul mamei, dar rigid, uscat, plin de praf, cu păr de om bătrîn. El și maică-sa stăteau aproape copleșiți. Unde-i mama? o auzi Kay pe femeie. Mickey se duse la ei cu pături, iar Kay se ridică În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Cătă simte că se sfârșește pe picioare. Pe frunte i se adună broboane de sudoare, simte că În stomac i se zbate un bolovan. E normal, Își spune, nu mănânc nimic, beau Pepsi și fumez. Bolovanul se umflă, Îi umple pântecele. Cătă simte că explodează. Și chiar o face. Trage un pârț răsunător, de se oprește pendula-n perete. Ori, mai degrabă, orologiul catedralei catolice. Dar totuși mai bine pendula, ca să fie ca-n Svejk. Fiindcă lui Ungureanu Îi place Hašek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
abia a Învățat să stea În fund, se uită la mine, peste mine, pierdut, fericit. Coboară În sfârșit mâna, se plesnește peste genunchi de câteva ori, apoi se liniștește, Își trece palma peste piept, râde. Râde cu sughițuri, rostogolit, cu pântecul umflându-i-se gata să pleznească: - Băieți! Măi băieți! Ce poți să-i ceri mai mult? Bine c-a rupt tăcerea. Își duce palma la ochi, se freacă hlizindu-se, până la urmă Îi dau lacrimile, i-o fi intrat uleiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai poate salva. Duhoarea de carne arsă plutește peste tot și face pe unii dintre ei să vomite violent. Lângă o uriașă grămadă de moloz din care țâșnesc lungi limbi de flăcări, o femeie se leagănă cu mâinile împreunate pe pântec și repetă hipnotic în timp ce lacrimi mari sapă dâre adânci pe obrazul smochinit plin de murdărie. Aici a fost casa mea...aici a fost casa mea...". Marius lovește violent cu lopata într-un planșeu de beton. Ascultă cu atenție, în speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care survolează orașul la joasă înălțime face pe toți să ridice capul sus. Înainte să se trântească la pământ, mai au timp să vadă cum enorma pasăre de pradă coboară într-un picaj aproape vertical și începe să-și golească pântecul metalic de încărcătura letală. Un șuier ascuțit sfâșie văzduhul și prima explozie ridică spre cer o enormă ciupercă de flăcări. Apoi altele, una după alta, într-un crescendo infernal. Șuieratul bombelor se aude din ce in ce mai aproape și mai amenințător. Cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca o eternitate. Tensiunea așteptării se revarsă în valuri prin vene, aproape să-l sufoce. Își încleștează pumnii în buzunarul pantalonilor. Uimit, constată că nu are nici o putere să-și potolească tremurul ciudat din mâini si picioare care urcă spre pântec unde-i transformă mațele în gelatină. "Haide odată! Renunță! Sau trage! Oricum șansele să scapi sunt aproape nule. Dar să se termine odată!" Cling! Nimeni nu mișcă, parcă incapabili să creadă ceea ce petrece sub ochii lor. Liniștea încordată trezește până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gânguresc liniștit, simțindu-se în siguranță. Emilia... și Adela, cea mică. La cea mare ai să vezi o aluniță în formă de inimă pe brațul drept, asemănătoare cu a ta. Să știi că ele te cunosc foarte bine. Încă din pântec le-am vorbit despre tatăl lor. Marius se ridică, înconjoară patul Smarandei și aplecat deasupra celor două păpuși vii, le sărută pe frunte în timp ce mângâie cu gesturi aproape stângace creștetul lor, acoperit de căciulițe groase, verzi. Un sentiment necunoscut până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
corpul obosit de atâta stat pe loc în fața bancului de lucru, sub supravegherea câte unui maistru ridicol; fie studenta la care un tovarăș Popescu urlă cazon, în interiorul securizat al unității militare; fie femeia gravidă, care se gândește cu intensitate la pântecul mamei sale (Două e un poem splendid); fie o "doamnă organizată, stăpână pe sine", realizată profesional, care se îndreaptă cu pași siguri către un taxi docil; fie - amestecând și tulburând încă o dată toate aceste identități - un om părăsit și disperat
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. Și când sufla cu dânsele, cea de deasupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de desupt atârna în jos, de-i acoperea pântecele.” O altă modalitate artistică a comicului o constituie umorul, caracterizat printr-o atitudine de simpatie și înțelegere superioară față demoravuri sau mici defecte umane, care determină un râs binevoitor. T. Vianu definește "umoristicul” drept o "demascare, dar una care ajunge
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
pentru o clipă, foame... În noi înșine, dar fără să ne dăm seama, încetează să bată ceasul trecerii, al devenirii, al scurgerii, ceasul care a fost întors pentru noi din chiar secunda când am fost scoși din neant, acolo în pântecul matern, și a cărui durată este înscrisă chiar pe el, ora opririi fatale, pe care n-o concepem, dar pe care o știm, la maladie mortelle, de care vorbea danezul... gând de oprire care nu e moarte, gând intim acoperit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un purcel de la Vasile, alarmat de Matilda că de două săptămâni nu se mai găsea carne, sau se găsea puțină, și până să-ți vie rândul la coadă, apoi, spunea Ana furioasă, carnea se găta, închide el oblonul, mîn-ce-l în pântec și no, întoarce-te, Ana, și spune la doamna, care nu crede la tine, că n-ai găsit nimica. Purcelul însă era destul de mare și cum Ana tocmai lipsea (nu la vreun bărbat se ducea, zicea ea, apăcă nu-i
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
frumos!..." și mă aplecai asupra chipului ei, foarte aproape, și rămăsei iarăși nemișcat, fascinat de expresia acestui chip care îmi sugera că avea în capul ei, în mod uimitor, spiritul, ca să zic așa, al picioarelor ci, bogate în forme, al pântecului pe care goliciunea îl făcea misterios, al sânilor mici și chiar al gurii ei acum întredeschise într-o perplexitate de astă dată părăsită, respirând ușor și regulat, cu bărbia ridicată, cu ochii care mă priveau parcă fără să mă vadă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trezi după două ore și începu să se uite prin odaie ca și când n-ar fi știut unde se află. Apoi deodată își dădu seama, descoperi unde se afia acel lucru neliniștitor; dădu pledul la o parte, își duse palmele sub pântec și încremeni astfel la pîndă: da, acolo, era! Dar se liniști: "Tu ai mîncat?", zise. "Da!" "Toarnă-mi un pahar, te rog frumos." Dar nu putu să-l bea, își mușcă buzele, puse paharul pe noptieră și se zvârcoli, se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
epidermele. În mijlocul vârtejurilor de aburi, Hudson, Vasquez și Ferro o priveau pe Ripley care se usca. ― Asta cine mai e? întrebă Vasquez clătindu-și părul. ― Un fel de consilieră. Nu știu mare lucru despre ea. (Micuța Ferro, care-și ștergea pântecul, plat și dur ca o placă de oțel, își accentuă expresia și forță tonul pentru a adăuga:) A văzut un extraterestru. Așa se zice, în orice caz. Hudson se strâmbă. ― Uaaa! Nu mă-nebuni! Am căzut în cur. Apone îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o stivă de mărfuri. ― Apropie-te! urla Ripley rânjind. Apropie-te, gânganie! Bălăbănind coada, regina, turbată, atacă mașina pentru a treia oară. Brațele ei biomecanice se abătură peste cele pur mecanice ale încărcătoarei. Acul ei gros izbea în flancurile și pântecele mașinii fără să o distrugă. Ripley para loviturile și riposta prin croșeuri. Dădea înapoi încărcătoarea și pornea mersul înainte astfel încât brațele mașinii sale să fie plasate între ea și regină. În timpul confruntării, ele striveau lăzi, aparate și alte mașini mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
prețioasă în vârf; s-ar fi potrivit cu obrăznicia ei demnă. Îmi dorisem și nu-mi dorisem: mi se părea o chestie populară, de prost-gust. Încă de când venise la mine acasă prima oară, îi desfăcusem cămașa și-mi așezasem palmele pe pântecul ei, cu o curiozitate grăbită, confuză, aproape nepoliticoasă. N-aveam curajul să-i cer asta, nu de teamă că m-ar fi refuzat (n-ar fi făcut-o, fiindcă mă iubea prea tare), ci pentru că știam că aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de kilometri și 27 de ani distanță, desenul era trasat corect, viu, promițător. Ne puteam încrucișa liniștit familiile, lichidele, fișele de identitate. Saliva noastră putea să se contopească, sperma pretențioasă și exclusivistă a clanului Robe merita să se deșerte în pântecul sexual și primitor al familiei Dinu, ducând mai departe gena intelectualului rasat (sau poate doar ratat, era o diferență de-o literă sau de-un cromozom). Mai cercetam și-alte poze, cu Anca și Monica, prietenele ei cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Petrovici Ptițân. Cică acolo cel ofensat se duce la cel care l-a jignit și-i spune: „M-ai insultat și de aceea am venit ca să-mi despic pântecele sub ochii tăi“. Ei bine, spunând asta, într-adevăr își spintecă pântecele sub privirile ofensatorului și simte, probabil, o satisfacție extraordinară, ca și cum chiar s-ar răzbuna. Există firi ciudate pe lume, Afanasi Ivanovici! — Deci credeți că întâmplarea de acum e cam în genul acesta, îi răspunse zâmbind Afanasi Ivanovici. Hm! Totuși, ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]