3,270 matches
-
cinema, să atragă atenția asupra lor, strigând, fluierând, împingându-se unii în alții. Gardianul, preocupat să îi supravegheze pe agitatori, l-ar neglija pe minor, care, discret, ar putea să intre fără probleme. În vis, deplasarea procedează la fel. Ea păcălește cenzura (gardianul), făcându-l să creadă că pericolul este într-un anumit punct (în realitate inofensiv), pentru ca ea să-și devieze supravegherea și să lase să scape conținuturile esențiale. Iată de ce, în vis, detaliile au o mare importanță și constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Îmi amintesc că președintele Iliescu a fost văzut ieșind din clădirea spitalului Elias. A doua zi, mai toate ziarele se grăbeau să scrie că președintele are probleme de sănătate, că e grav bolnav. Graba cu care tragem concluzii, lăsându-ne păcăliți de aparențe, poate fi subiect de anecdotă. Ieșind dintr-o farmacie, Oscar Wilde s-a întâlnit cu un prieten care l-a întrebat: „Văd că ai fost la farmacie. Ești bolnav? Ai pățit ceva?”. „Nu am nimic”, i-a răspuns
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
insistența, ticurile verbale, poncifele, elementele de legătură folosite excesiv - toate au menirea de a încărca textul, obturând semnificația și mesajul. Tânărul jurnalist nu trebuie să se lase tiranizat de această exigență. Este adevărat că plăcerea și avântul scrisului ne pot păcăli (paranteze descriptive sau portretistice, tentația unor comentarii suplimentare etc.), dar înțelept ar fi să lăsăm mai întâi ca textul să curgă până la sfârșit. Apoi, la relectură, după un timp minim de detașare, să operăm corecturile și, mai ales, tăieturile care
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
următoare. Narațiunea circulară. Este o variantă a povestirii de tip antagonic. În acest caz, oglindirea antagonică este și mai evidentă: ceea ce acuzi (judeci) la alții pățești chiar tu. De pildă, un taximetrist aude prin stație că un coleg a fost păcălit de un client, care nu i-a plătit cursa. Șoferul își vede mai departe de treburile lui, gândind că nu e treaba lui, că nefericitul său coleg a dat dovadă de naivitate și lipsă de experiență. După o viață petrecută
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
putea trece mai departe în pregătire până nu sunt clarificate aspectele confuze sau neînțelese. Aceste verificări înlătură în mare măsură subiectivismul, atât al antrenorului tentat uneori să vadă numai ceea ce-i place, cât și al elevilor, tentați de a-l păcăli pe antrenor în dorința de a scăpa mai repede de antrenamente sau de observațiile , uneori aspre, ale acestuia. Programul este astfel realizat încât nu permite unui elev repetarea testului fără acordul profesorului, prin introducerea unei parole de sfârșit de test
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
plină de găini?! Lupul: Pădurarul nu glumește când pune mâna pe armă și trage. Știi ce-a pățit bunica ta, Dumnezeu s-o odihnească. Vulpea: Și de-abia împlinise zece ani. În floarea vârstei! Lupul: Dar bunica ta l-a păcălit pe pescar: s-a făcut că-i moartă, a luat-o în căruță și ea i-a dat tot peștele jos. Și fapta ei a intrat în povești pentru copii. Vulpea: La ce te gândești? Lupul: Ana și Raluca o să
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
moartă. Ana: Când este vorba de o Vulpe, niciodată să nu fii sigur că-i moartă. Raluca: O fi, dar uite ce blană frumoasă are, numai bună pentru o bundiță modernă, de moare tot liceul! Ana: Și dacă Vulpea ne păcălește, ca pe omul cu căruța de pește? Șiretenia Vulpii este proverbială... Raluca: Ana, Vulpea asta e moartă definitiv...(o înțeapă cu o nuia) Vezi, n-are nicio reacție de viață. Gata, o luăm acasă; eu o iau de urechi și
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ai pățit? Cocoșul: Vulpea și Lupul au atacat cotețul și au furat toți puișorii. Ana: Raluca, unde-i Vulpea pe care am adus-o moartă din pădure? Raluca: A dispărut din locul în care am lăsat-o! Ana, ne-a păcălit Roșcata! Cocoșul: M-am luptat cu ei dar n-am putut să-i dovedesc. Dacă aveam o armă?! Ana: Ce facem până vine bunicul? Raluca: Dacă așteptăm până vine bunicul nu mai găsim din puișori nici un fulg. Arma și, după
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
minune Moțatul. Dacă m-ați fi întrebat... Cocoșul: M-am luptat cu ei. Miki: Moțatul vrea acum și o decorație... Raluca: Ana, adu arma de vânătoare și, după hoți! Miki (pentru ea): Fetele au uitat sau nu cunosc povestea „Ursul păcălit de Vulpe”. Tot o Vulpe moartă?! Luați Cocoșul cu voi, să-i strige pe limba lor. Poate scap de el. Raluca (cu arma la spate): Hai Moțatule să salvăm puișorii. Ana: Raluca, nu ți se pare că vizita lui Suru
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
De foame?! Tu, Lupule, de ce nu te-ai angajat la o stână pentru pază? Tu, Roșcato, puteai să-l ajuți pe urs la gospodărie. Ana: Lupul paznic la oi?! Și Vulpea să-i facă menajul ursului, pe care l-a păcălit cu peștele când și-a pierdut coada?! Raluca: Leneși și hoți. Îi ținem în cuscă până vine bunicul. (apare Cocoșul) Moțatule, ia-ți puișorii și ai grijă de ei. Iar voi, în cușcă până vine bunicul. Lupul: Raluca, nu suntem
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
când omul scotea un „ah !”, seca la inimă pe cei mai simțitori. Veniți de departe, socrii mici se odihneau, băuți, sub chilote, într-o cămăruță rece. în timp ce nașa împodobea mireasa, nașul, cu sticla, își chema invitații din sat. Ca să-l păcălească, ai lui Miuță legaseră poarta de la drum. Auraș ocoli însă prin grădină. - Bă, care-i treaba p-aici ? le zise el triumfător, apărând în curte pe neașteptate. Acasă la nea Sandu forfoteau toți frații și surorile lui : tata Cristea, unchiul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
rezolvare... Doamna pleacă, dar revine pe scenă tăticul curios să vadă noile evenimente. Între timp apare o altă fetiță cu vreun an mai mare decât cea despre care povestim și îl întâmpină pe bărbat cu brațele deschise, o clipă mă păcălește, poate fi o altă fetiță a lui?... dar nu... se vede din reacții... și totuși un element extrem de surprinzător, această fetiță mă vede în geam și arată spre mine... tăticul, dar și mămica se uită la mine... eu în geam
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
era liberă. Cât a vizitat orășelul a întâlnit două italience ce veniseră în Iugoslavia cu o mașină. Le-a rugat să-l treacă și pe el în Italia și acestea au acceptat. Cel mai greu hop era cum să-l păcălească pe colegul de cameră, să nu observe mișcarea. Acesta îi fusese coleg și la facultate, dar, întâmplător, era informatorul și supraveghetorul grupului, din partea securității. Prin firea lui, fratele Florianei era o persoană tăcută și introvertită, așa că nimeni nu bănuia ce
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
prime douăsprezece luni. De când Își amintea, Lefty fusese Întotdeauna de cealaltă parte a păturii din păr de capră care le separa paturile. Îi făcea teatru de păpuși de dincolo de kelimi, transformându-și mâinile În karaghioșii deștepți și cocoșați care Îi păcăleau Întotdeauna pe turci. Pe Întuneric, născocea versuri și Îi cânta tot felul de cântece, iar unul dintre motivele pentru care ura muzica lui nouă, americană, era că o cânta numai pentru el. Desdemona Își iubise dintotdeauna fratele, așa cum numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îndepărtă, târșâindu-și picioarele. ― Păi, n-au cum să știe, așa-i? spuse Lefty. Așa că sunt În siguranță. Tonul lui scăzut nu era prea convingător. Lefty se purta de parcă Își revenise după moartea părinților, dar pe Desdemona n-o putea păcăli. Zâmbi sardonic spre fratele ei și, fără comentarii, Întinse un pumn. Automat, Încă admirându-se În oglindă, Lefty strânse și el pumnul. Numărară: ― Un, doi, trei... foc! ― Piatra zdrobește șarpele. Am câștigat, spuse Desdemona. Deci, spune-mi. ― Ce să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
s-au complicat În halul ăsta? Nu puteau să spună că erau deja logodiți? Sau că nunta lor fusese pusă la cale cu mulți ani Înainte? Ba da, firește că puteau. Dar nu pe ceilalți călători Încercau ei să-i păcălească; Încercau să se păcălească pe ei Înșiși.) Călătoria le ușura treaba. Navigatul peste ocean, printre cinci sute de oameni care le erau complet străini, le oferea i stare anonimat În care bunicii mei puteau să se recreeze. Forța care propulsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
halul ăsta? Nu puteau să spună că erau deja logodiți? Sau că nunta lor fusese pusă la cale cu mulți ani Înainte? Ba da, firește că puteau. Dar nu pe ceilalți călători Încercau ei să-i păcălească; Încercau să se păcălească pe ei Înșiși.) Călătoria le ușura treaba. Navigatul peste ocean, printre cinci sute de oameni care le erau complet străini, le oferea i stare anonimat În care bunicii mei puteau să se recreeze. Forța care propulsa Giulia era transformarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spui? Fard - sau Zizmo - zâmbește din nou. ― Multe dintre cele ascunse mi s-au Înfățișat. ― Ce-i ascuns? ― Așa-zisa mea soție, Sourmelina, e o femeie cu pofte... să spunem nefirești. Cât despre tine și Lefty... credeți că m-ați păcălit? ― Te rog, Jimmy! ― Nu-mi spune așa. Nu așa mă cheamă. ― Cum adică? Ești cumnatul meu. ― Nu mă cunoști! țipă el. Nu m-ai cunoscut niciodată! Apoi, adunându-se: ― N-ai știut niciodată cine sunt sau de unde vin. Cu aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mâinile goale! Cărămidă cu cărămidă! Îi venea să se scufunde în abisul Timpului și să-l grăbească. O eternitate să devină o secundă și să se facă praf sub puterea sa! Dar nu putea... Timpul, cel osândit și păcălit, îl păcălea acum pe el și îl osândea la durere! N-ar fi primit niciodată moartea sa! Știa că nu va avea rost să o scoată pe Eterna și să-și găsească sfârșitul, pentru că ea va refuza sacrificiul său, iar corpul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
presupuneri de-ale tale... Bineînțeles, sunt presupunerile mele. Nu cred nici o iotă! — Poți să-mi dai dreptate sau nu, după cum dorești, se avântă din nou Matsuki. Dar trebuie să le spun ceva seniorului Hasekura și lui Nishi. Nu vă lăsați păcăliți de înverșunarea lui Velasco! De veți cădea în plasa acestui om viclean, chiar și doar de dragul însărcinării ce v-a fost dată, s-ar putea ca acest lucru să însemne năruirea voastră o dată întorși acasă. Dacă până la întoarcerea noastră seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
gândesc să mă fac și eu creștin o dată cu Nishi. Nu-mi plac creștinii. Dar după cum stau lucrurile acum... altă cale nu e. Eu m-am gândit așa: în luptă se mai întâmplă să îți pleci capul în fața dușmanului ca să-l păcălești. Însă n-o faci din suflet. Așa m-am gândit eu azi-noapte. — Matsuki Chūsaku spunea... — La ce bun să crezi ce zicea Matsuki? El spunea că Sfatul Bătrânilor ne-a trimis în această călătorie ca să pună capăt jalbelor venite din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încerca să-i supună pe japonezi după bunul său plac, Velasco arbora întotdeauna acel zâmbet. De câte ori îi văzuse surâsul acela de om care pune ceva la cale, samuraiul se îndoise mereu de adevăratul țel al lui Velasco. Zâmbetul său îl păcălise, ce-i drept, de câteva ori. Dar, de când plecaseră din Roma, zâmbetul trufaș pierise de pe chipul lui Velasco și în locul lui se ivise o mină îngândurată și solitară. „Acum nu mai avem ce face” dădu samuraiul să-i spună lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că vine. Păși Într-o parte, făcând altă verónica. „Atacă al dracu’ de precis“, se gândi. „S-a luptat destul, așa că acum pândește mai atent. S-a apucat să vâneze acum. Și-a pus ochii pe mine. Dar eu Îl păcălesc Întruna cu capa.“ Scutură capa În fața taurului. Uite-l cum vine. Păși Într-o parte. „A trecut groaznic de-aproape. Nu trebuie să lucrez așa de aproape.“ Marginea capei era udă de sânge, de când măturase spinarea taurului. „Gata, ultima.“ Față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tine? Nici nu vreau să te mai aud. — E peste tot În jurul meu. De-acum n-o să mai fiu niciodată supărat. Pe vremea aia cheltuia o grămadă de bani cu femeile, ca să pară bărbat În ochii lumii, da’ nu-i păcălea deloc pe cei care mai știau câte ceva despre el. Îmi datora mai mult de șase sute de peso și nu voia să-mi plătească. — De ce-i vrei tocmai acum? zicea. N-ai Încredere-n mine? Nu mai suntem prieteni? — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Eu prin poarta ta când trec, Privirea nu mi-o mai petrec. Să ai gura ca pelinul, Că m-ai păcălit cu petrosinul. Aș vrea ca vișinul și vița ta de vie din ogradă Când trec eu dimineața să nu se mai vadă, Să se usuce mărul și salcâmul Că tu m-ai păcălit cu petrosinul. Iar soba din veranda veche
Blestem by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83201_a_84526]