1,745 matches
-
Tempora si fuerint nubila, solus eris. (Ovidiu) Descartes părintele cartesianismului doctrină care pleca dela îndoiala metodică, a avut trei discipoli: Leibnitz, fondatorul spiritualismului german; Spinosa al panteismului, în Olanda; Locke al materialismului în Englitera. Descartes, pornind de la îndoiala metodică, a păcătuit chiar de la bază; în loc să pornească de la observarea faptelor, a pornit de la purele abstracțiuni ale rațiunii pure, dela simple ipoteze pe care le admitea ca evidente. Adoptând forma matematică a lui Pitagora, trăgea conclusiuni, pe care le da drept adevăruri indiscutabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ar pune rațiune în forță și forță în rațiune. Când susții o carte însamnă că are nevoie de sprijin, ca să nu cadă. Răul are o zi Dumnezeu veșnicia. "Iubiți-vă unul pe altul din toată inima, și dacă un om păcătuiește împotriva ta, spune-i vorbe de pace și nu păstra în inima ta mânie; și dacă se pocăiește și mărturisește, iartă-l... Iar dacă-i nerușinat și stăruiește în nedreptatea lui, iartă-l din toată inima și lasă lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din lume și găsirea intrării în sacru, precum și calea prin labirintul inițiatic nu ar fi posibile în absența sfatului revelatoriu, primit întotdeauna doar de flăcăul demn să-l audă. Am văzut în primul capitol că frații sau surorile mai mari păcătuiesc prin aroganță și suficiență și nu pot recunoaște ghidul spre consacrare. Doar mezinul/mezina are calitățile necesare ce deschid calea spre lumea arhetipală, iar aparițiile de pe traseul lor simbolic constituie adevărate trepte spre desăvârșire. Pornind pe axa temporală înapoi înspre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sare. Lot și fetele lui au mers mai departe până la locul arătat de scăpare. Au rămas acolo un timp. Apoi fetele se gândeau cum vor avea urmaș(i). Așa că Într-o zi l-au Îmbătat pe tatăl lor și au păcătuit cu el. Când s-a trezit Lot și-a dat seama că a păcătuit. A plâns și a regretat fapta pe care o făcuse. Atunci s-a dus Lot la Avraam și i-a destăinuit acestuia cele petrecute. Avraam l-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Au rămas acolo un timp. Apoi fetele se gândeau cum vor avea urmaș(i). Așa că Într-o zi l-au Îmbătat pe tatăl lor și au păcătuit cu el. Când s-a trezit Lot și-a dat seama că a păcătuit. A plâns și a regretat fapta pe care o făcuse. Atunci s-a dus Lot la Avraam și i-a destăinuit acestuia cele petrecute. Avraam l-a povățuit și i-a dat cele trei surcele spunându-i: Mergi acasă, sădește
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
când nu facem voia Lor. Cât de mult suferă când facem păcate fel de fel. Oare ce vom răspunde pentru ele În fața Judecătorului cel Drept. Greu, greu va fi răspunsul. Zilnic ar trebui să cugetăm la acest răspuns, că zilnic păcătuim. Să dea Domnul să ne iubim mai mult și să păcătuim mai puțin. Pe acel loc unde a fost casa ucenicului acum este o biserică măreață foarte frumoasă În interior și În exterior. Cobori niște trepte care duc În altă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
păcate fel de fel. Oare ce vom răspunde pentru ele În fața Judecătorului cel Drept. Greu, greu va fi răspunsul. Zilnic ar trebui să cugetăm la acest răspuns, că zilnic păcătuim. Să dea Domnul să ne iubim mai mult și să păcătuim mai puțin. Pe acel loc unde a fost casa ucenicului acum este o biserică măreață foarte frumoasă În interior și În exterior. Cobori niște trepte care duc În altă Încăpere, cum ar fi la demisol. Acolo este un baldachin foarte
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Zăcea sub Cruce biruit De greutăți și de amar Și de dureri fără hotar. O clipă am stat și am privit La Cel pe Cruce Răstignit Și abia atunci văzui și eu Cât a-ndurat Stăpânul meu. Eu sufăr c-am păcătuit, Dar El de ce a suferit? Eu port a mele făr’delegi El a purtat a lumii-ntregi. Eu strig când sunt nedreptățit, El S-a rugat și Răstignit. Eu pe dușmani i-am dușmănit, El totdeauna i-a iubit. Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
21.02.2013 El vine la noi Să ne scoată din nevoi Duhule Sfinte Luminate Te rog, Iartă-mi păcatele toate Că multe Doamne sunt... Și nu pot ca să le uit! Mi-e rușine Și-mi pare rău C-am păcătuit mereu Dar, Te rog, de mi le iartă Și mă spală de Îndată! Cu lacrimile mele Ca să-mi duc zilele... Puține, puțin a mai rămas Poate ziua cea de azi! Te strig! Te strig, Tată! Nu mă lăsa neiertată Că
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ea Străbătând și inima mea Vai, oameni, ce rău ați făcut Când pe Iisus ați Răstignit! Spuneți-mi ce v-a greșit De pe El L-ați omorât? Voi, toți care aveți păcate V-ați făcut aicea parte Toți câți ați păcătuit Pe Iisus L-ați Răstignit! Vedeți dar plângeți cu mine Pentru al vostru singur bine! Plângeți-L ne Încetat Pentru voi El a Răbdat! Așa Maica cuvânta, Rănile-i săruta, Și cu lacrimi amare L-a dat pentru Îngropare Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Care m-au orbit Mi-ai dat Tu o gură Ca să Te Slăvesc Dar vorbe spurcate Eu cu ea vorbesc! În urechi sădit-a-i Auzul deplin, Dar tot spre satana Eu mi le Închin Vezi, dar Doamne Sfinte Cât păcătuiesc, Că nimic din zestre Eu nu prețuiesc! Dar eu plâng, Stăpâne, Acum când mă cerți Și cu lacrime amare Te rog să mă ierți Dă-mi răbdare-n suflet Să mă-ntorc În turmă, Dă-mi și ajutor, Bunule PĂSTOR
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nu numai prin prestigiul tinereții ei, dar și prin inteligența, seriozitatea, ponderația și cultura virilă a spiritului său. Se deosebea cu totul de femeile ei contemporane de aici, era în curent cu chestiunile mari din străinătate, citea filozofie și, de păcătuia prin ceva, era tocmai prin lipsa de acel farmec femeiesc în tot ce făcea, n-avea gust, nici acea sclipire atât de răspândită la românce. Dânsul se ocupa de partea artistică din casă, dânsa, chiar în grădină, numai de cea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Gurghen Borian), precum și lui Edgar Papu, referitor tot la condiția universalității lui Eminescu. Din păcate însă, autorul comunicărilor, conferințelor și articolelor ocazionale, pe care le-a prezentat diverselor auditorii, nu și-a revăzut textele în vederea editării lor în volum, ele păcătuind prea adesea prin formulări amatoristice și exaltare în fraze gratuite, într-o frumoasă limbă de lemn de odinioară ("Trăind adânc momentul său, coborând rădăcini adânci în pământul țării sale, Eminescu a făcut să urce sevele lui până la efervescența cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Nimic de spus, cartea dr. C. Vlad este interesantă și din multe puncte de vedere utilă. Autorul izbutește să demonstreze, de pildă, mecanismele bolii psihice a lui Eminescu, cauzele ei și parte însemnată din atitudinea soci[...]ală a scriitorului. Dar păcătuiește îngrozitor nefăcând nici o clipă pasul către o interpetare filosofică, estetică a operei acestuia. Pentru domnia sa, toate scrierile lui Eminescu nu sunt altceva decât produse ale unui pacient schizofren, cu obsesiile, cu fixațiile, cu angoasele lui, în articulațiile unei gândiri malade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și altădată prin o scrisoare ce am adresat cercului Convorbirilor la 22 decembrie 1899. Dar acum, să-mi fie permis să vorbesc puțin și despre partea mea de conlucrare la Convorbiri. Într-un timp, când unii oameni cred că nu păcătuiesc contra legilor modestiei scriind 20 de articole pro domo117, de ce aș păcătui eu scriind 20 de rânduri. Negreșit, nu o să mă institui judecător în propria mea cauză și să mă cădelnițez pe mine însumi cum obicinuiesc acei cu reclamele americane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
decembrie 1899. Dar acum, să-mi fie permis să vorbesc puțin și despre partea mea de conlucrare la Convorbiri. Într-un timp, când unii oameni cred că nu păcătuiesc contra legilor modestiei scriind 20 de articole pro domo117, de ce aș păcătui eu scriind 20 de rânduri. Negreșit, nu o să mă institui judecător în propria mea cauză și să mă cădelnițez pe mine însumi cum obicinuiesc acei cu reclamele americane, dar voi zice cum am zis și altă dată că, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
putea să ofere un contingent de cetitori mai mare decât acela al ungurilor. Dar ungurii sunt șoviniști, zicem noi, cu o nuanță de ironie. Așa o fi. Dacă însă șovinismul e un păcat, apoi cred că mai bine e să păcătuim în sensul patriotismului decât în sensul contrar. Dar grecii care au făcut mai dăunăzi o revoluțiune întreagă, fiindcă se tradusese Evanghelia în altă limbă decât aceea a lui Homer? Vedeți, nu trebuie să alergăm departe pentru a ne convinge ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Într’o biocenoză. Cât despre locul unde se desfășura acțiunea, suportul neviu al biocenozei, adică biotopul, unii spun că el nu e Caucazul, ci Carpații; eu cred În asta, dovadă expresia românească “a-i mânca cuiva ficații”. Cu ce a păcătuit Prometeu? Furând focul zeilor, a salvat omenirea. Ce a păcătuit planta? Furând focul Soarelui, a salvat Viața pe Terra. Dar biocenoza, mai precis segmentul ei heterotrof, mai trage și alte foloase de pe urma plantei: Îi sustrage chiar “materialul de construcție”, celuloza
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
suportul neviu al biocenozei, adică biotopul, unii spun că el nu e Caucazul, ci Carpații; eu cred În asta, dovadă expresia românească “a-i mânca cuiva ficații”. Cu ce a păcătuit Prometeu? Furând focul zeilor, a salvat omenirea. Ce a păcătuit planta? Furând focul Soarelui, a salvat Viața pe Terra. Dar biocenoza, mai precis segmentul ei heterotrof, mai trage și alte foloase de pe urma plantei: Îi sustrage chiar “materialul de construcție”, celuloza, și ea un polimer al glucozei. Și pentru asta trebuie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu stă niciodată degeaba; nu-l lasă Viața, care Înseamnă o perpetuă mișcare. Ce-i mai poate trece omului prin cap când, În căutare de motiv de omorât timpul, puțin zăpăcit de lipsa activității sau jaloanelor cotidiene, meditează? Eventual să păcătuiască. Ei, nu chiar În sensul celei de-a 7-a porunci ci, În orice atitudine, să greșească măsura, anume În plus. Căci greșeala nu constă atâta Într’o acțiune cât În măsura prea mică sau prea mare În care se
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ajungă la cer.” Însă, după cum scrie în Biblie, Turnul Babel nu era construit pentru a aduce slavă lui Dumnezeu, ci era dedicat unei religii false, cu scopul de a aduce faima constructorilor lui (Geneza 11:4). Dumnezeu, văzând că oamenii păcătuiau împotriva lui, le-a încurcat limbile și a împrăștiat oamenii pe tot Pământul. De la acest eveniment biblic a luat naștere expresia „ca la turnul Babel”, care semnifică o amestecătură de lucruri sau de idei confuze, o intreprindere sortită eșecului, o
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
În bun aspect cu Fecioara - și vă asigur că n am pierdut, ci am avut numai de câș tigat ori de câte ori am acordat femeilor o Încredere principială, cum și, când era cazul, o absolvire a lor totală pentru tot ce-au păcătuit. M-au răsplătit pentru asta frumoasele mele nevinovate cu tot ceea ce purtau ele mai de preț În cutele cele mai nebănuite ale feminității lor ascunse, păstrate acolo ca rezerve, Încă in tacte, de sensibilități și de pasiuni capabile să le
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o foame nemaipomenită. Am făcut repede un consiliu și am decis în unanimitate că toate sunt bune, inclusiv slujba de noapte, la care vom merge, dar treaba asta cu nemâncatul peste noapte, depășește puterile omenești și vom fi nevoiți să păcătuim. Odată luată această decizie, ne-am simțit mai ușurați și ne-am repezit la mâncare. Fiecare a scos ce avea în traistă, am întins totul pe o masă și am început să înfulecăm cu poftă. Când începusem a ne sătura
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
mi-a oferit cartea din 1951 a femeii plecate dintre cei vii în floarea vârstei. Nici n-am putut s-o ating. Am ridicat mâinile ca la un pericol de ciumă și-n gând mi-am zis, chiar dacă știam că păcătuiesc: „Mai bine c-a luat-o Dumnezeu!“. Noima La un târg de carte, o situație, în felul ei comică, mi-a arătat câtă noimă încape chiar și în întâmplările care nu par să aibă vreouna. Spun că situația era comică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mult pe mediocri, fiindcă au o calitate: duc treaba până la capăt și atunci când se știe că nu există un capăt. A săvârșit păcatul trimiterii „Părinte - i-a zis Vasile B. lui popa Soare, de la biserica Toți Sfinții -, iartă-mă, am păcătuit. Am săvârșit păcatul trimiterii.“ „Eu, fiule - s-a minunat părintele -, sunt om bătrân, dar de o astfel de greșeală zău că n-am cunoștință.“ „I-am trimis pe unii și pe alții care încotro - a mărturisit Vasile B. - și cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]