1,817 matches
-
Romano-Catolică, în Biserica Ortodoxă, în Biserica greco-catolică și în Biserica Coptă. Atanasie sau Atanasiu s-a născut în anul 295, la Alexandria, Egipt, din părinți cu o stare socială bună, dar despre care nu se știe dacă erau creștini sau păgâni. A urmat școlile bisericești din Alexandria, unde a primit o educație creștină, dar a frecventat și școlile grecești de filozofie, dobândind o educație clasică. La vârsta de 17 ani, în anul 312, este făcut citeț, iar în anul 319 diacon
Atanasie din Alexandria () [Corola-website/Science/306695_a_308024]
-
Cuvântul, căruia prin credință îi aduc credincioșii închinare dreaptă, iar prin conștiința cea bună îi slujesc cu evlavie, silindu-se să-și facă bine unul altuia. Sau prin cei doi măslini Scriptura a închipuit cele două popoare pe cel dintre păgâni și pe cel dintre Iudei (44). Ele sunt numite și "fii ungerii"564 (așa tâlcuiește Scriptura măslinii), pentru nașterea lor în duh și pentru harul înfierii dat lor spre îndumnezeire. La mijlocul lor se află Dumnezeu cel întrupat, stând ca într-
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
măslini, adică celor două lumi, sau veacuri, sau viețile corespunzătoare lor, sau sufletul și trupul, sau activitatea și contemplația, sau deprinderea binelui și lucrarea lui, sau legea și Proorocii, sau Vechiul Testament întreg și Noul Testament, sau cele două popoare, cel dintre păgâni și cel dintre Iudei, sau cele două legi, cea naturală și cea duhovnicească, sau credința și buna conștiință. În mijlocul tuturor acestora stă Cuvântul, lăudat și preamărit de toate și călăuzindu-le pe toate spre o singură armonie în bine, ca
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
copie din secolul al XVI-lea. La câteva luni după înfrângerea suferită la Grunwald, noul Mare Maestru al Ordinului, Heinrich von Plauen cel Bătrân, a trimis scrisori mai multor monarhi vest-europeni prin care bătălia era descrisă ca o luptă împotriva păgânilor demonici. Această apreciere a fost mai apoi preluată de numeroși cronicari occidentali. De vreme ce rezultatele bătăliei au fost folosite în scopuri propagandistice de ambele tabere, numeroși autori străini au supraestimat tăria armatelor poloni-lituaniene într-o încercare de explicare a dezastruoasei înfrângeri
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
000 de soldați, forțele lui Vytautas cam 2.700.000 de luptători, (plus "un mare număr de ruteni"), ajutați de 500.000 de tătari. Printre forțele care ar mai fi ajutat armata poloni-lituaniană s-ar fi aflat și ""saraceni, turci, păgâni din Damasc, Persia și alte ținuturi"". Enguerrand de Monstrelet afirma că teutonii aveau cam 300.000 de oameni, în timp ce dușmanii lor conduși de regii ""Lituaniei, Poloniei și Sarmației"" au adus pe câmpul de luptă cam 600.000 de luptători. Istoricii
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Polonia în Ungaria. În 1390, ea a deschis personal negocierile cu Ordinul Teutonic. Botezul lui Vladislav nu a reușit să pună capăt cruciadelor Cavalerilor Teutoni, care pretindeau convertirea sa a fi falsă, și și-au reînnoit incursiunile sub pretextul că păgânii au rămas încă în Lituania. Cu toate acestea, Ordinul a reușit cu greu să-și susțină cauza acestei cruciade și s-a confruntat cu amenințarea tot mai mare a Regatului Poloniei și Lituaniei, o alianță cu adevărat creștină. Vladislav a
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
moare, în timp ce ține o slujbă pentru tovarășii săi de arme. Roland, nevătămat în luptă, sângerează din cauza tâmplei rupte. După moartea lui Turpin, Roland urcă până în vârful unui deal, privind către sud, înspre Spania și Portugalia. Își crapă cornul, lovind un păgân pe care-l ucide, pentru că încercase să-i fure sabia, apoi eșuează să-și frângă sabia Durendal de o piatră. Roland moare eroic la umbra unui copac, cu fața, ca vitejii, nu cu spatele, ca fugarii, către țara inamică. Între
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
luptă de la Roncesvalles și își vede toți vitejii morți, plânge amar și chiar se pierde cu firea, dovedind astfel un profund umanism. El îl jelește pe Roland și apoi pornește la drum pentru a distruge armata sarazină. Îi ajunge pe păgâni din urmă pe câmpurile de lângă Zaragoza și îi măcelărește, majoritatea supraviețuitorilor înecându-se în apele unui râu din apropiere. Marsilion scapă și se baricadează în fortăreața sa din Zaragoza. Dat fiind faptul că oastea lor nu a primit ajutor de la
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
este executat împreună cu membrii familiei sale, care se puseseră chezași pentru nevinovăția sa. Regina Bramimonde este botezată, iar Carol este, în sfârșit, pe deplin satisfăcut. În vis, un înger îi apare și îi cere să ajute orașul Imphe, atacat de păgâni. Carol se lamentează și își deplânge soarta, dar se face robul supus al voinței lui Dumnezeu. Henri Monin a descoperit în 1832 un poem numit "La Chanson de Roland" în biblioteca regelui. Francisque Michel a publicat o primă ediție a
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
Gal 1,21). Prin 45 (cu probabilitate), Barnaba îl caută și-l cheamă într-o misiune în Antiohia Siriei. Cei doi, ajutați și de alții, au săvârșit o lucrare întrucâtva revoluționară: nu s-au ocupat atât de evrei, cât de păgâni, prozeliți sau nu, pe care-i convertesc la creștinism și aceasta fără nici o trecere prin iudaism. O secetă care a lovit Iudeea, urmată de foamete, i-a făcut pe acești misionari colectorii unei oferte din partea antiohienilor, colectă pe care, apoi
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
Cipru, călătoria lor a continuat în Pamfilia (la Perge), apoi în Antiohia Pisidiei și în Licaonia (Iconiu, Listra și Derbe). Au străbătut foarte mari distanțe, prin munți și prin locuri puțin primitoare. Efectele au fost considerabile, mai ales printre simplii păgâni din Licaonia. Pavel, care a supraviețuit prin minune lapidării îndurate la Listra (cf. Fap 14,9u), s-a preocupat să stabilească o ierarhie rudimentară - pare-se, prima (cf. Fap 14,23). Această primă călătorie s-a încheiat cam prin anul
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
49 e.n. la Antiohia Siriei. Aici, apostolul a fost nevoit să înfrunte o situație delicată, care are o însemnătate foarte mare pentru istoria creștinismului. Pavel se opune categoric pretențiilor manifestate de unii creștini proveniți dintre evrei, care voiau să impună păgânilor convertiți circumciziunea și alte rituri și prescrieri mozaice. Problema a fost prezentată celorlalți apostoli în așa-zisul „conciliu din Ierusalim” (49 e.n.), unde a avut câștig de cauză teza distincției nete între creștinism și iudaism, chiar dacă s-a admis ca
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
apostoli în așa-zisul „conciliu din Ierusalim” (49 e.n.), unde a avut câștig de cauză teza distincției nete între creștinism și iudaism, chiar dacă s-a admis ca ex-evreii să practice prescrierile lor mozaice și s-a recomandat creștinilor veniți dintre păgâni să se abțină de la unele obiceiuri care puteau ofensa sensibilitatea ebraică (cf. Fap 15,1-21). Pentru o reconstituire cât mai exactă a momentului, trebuie adăugat că această poziție avea, deja, un precedent în atitudinea lui Petru cu ocazia convertirii și
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
fapt, până în secolul al XVI-lea. În secolul al XII-lea, teritoriul țărilor moderne ale Estoniei, Letoniei și Lituaniei era cuțitul păgân înfipt în teritoriile pe care domina creștinismul. În 1192, Papa Celestin al III-lea declară o cruciadă împotriva păgânilor de pe coasta estică a Mării Baltice. Ca rezultat, pe malul de estic a mării apar ordinele cavalerești. Livonienii populau regiunile din apropierea Mării Baltice, aceștia se aflau sub suzeranitatea Principatului Polotsk, iar Aestii sub protectoratul Novgorodului, însă creștera influențaei cruciaților în ținuturile aflate
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
metalului mediteranean” la mijlocul anilor 90, stil care se regăsește la Moonspell și Nightfall. Pe scena americană, formațiile au rămas în underground. Unele dintre ele - Grand Belialas Key sau Judas Iscariot - s-au alăturat unei organizații internaționale național socialiste numite Păgân Front, deși singurul membru al Judas Iscariot părăsise organizația. Altele, precum Averse Sefira nu s-au asociat cu această mișcare. Formațiile din SUA nu au niciun stil comun. Mulți dintre ei sunt inspirați de Burzum, dar nu au adoptat neapărat
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
Ku Klux Klan. În 1993 a fost înființat "Frontul Păgân Norvegian" ("Norsk Hedensk Front" - NHF), grup extremist neonazist care promova supremația albă, rasismul și anticreștinismul. NHF s-a extins și în alte țări, totalitatea acestor grupuri luând denumirea de "Frontul Păgân Pan-Germanic" ("Allgermanische Heidnische Front" - AHF). Vikernes a fost membru al acestor grupuri, speculându-se chiar că ar fi fost liderul NHF. Activitatea lui în cadrul NHF/AHF s-a limitat la scrierea unor articole, deoarece în perioada în care a
Varg Vikernes () [Corola-website/Science/302528_a_303857]
-
ieșit învingător cu ajutorul tatălui Giselei și a altor domnitori germani. Koppány a fost ucis de către căpitanul german Vecelin, iar rămășițele lui au fost expuse la porțile cetăților din Győr, Veszprém, Strigoniu și Alba Iulia ca un gest de intimidare a păgânilor rebeli care refuzau adoptarea creștinismului și acceptarea noului sistem feudal. După consolidarea puterii lui ca principe, Ștefan a început creștinarea țării și l-a trimis pe călugărul benedictin Asztrik la Roma cu misiunea de a obține binecuvântarea Papei și coroana
Ștefan I al Ungariei () [Corola-website/Science/302648_a_303977]
-
a vorbit uneori de populații "criptocreștine", iar perioada este în controversă între istoriografia bisericii, care afirmă prezența timpurie a creștinismului ca parte integrantă a etnogenezei poporului român, și istoriografia academică, pentru care nordul Dunării a fost o parte din "Barbaricum", păgân până în secolul VIII. După istoricul creștinismului și arheologul Pr. Ion Barnea, au existat două moduri de difuzare treptată a creștinismului popular de limbă latină, mai tardive, printre Dacii liberi și printre Vlahii (Proto-Românii) din nordul Dunării: pe de-o parte
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
manufacturate la nord de Dunăre, de unde se întorceau în imperiul roman de răsărit (bizantin) cu sare și aur). Lipsa unor lăcașuri de cult în anumite perioade poate fi explicată și prin persecutarea creștinilor latinofoni de către slavii păgâni și apoi de către păgânii avari, pecenegi, cumani și tătari. Moesia inferioară a fost vizitată de apostolul Andrei, fratele Sfântului Petru, ca și de discipolii direcți ai acestora, cu mult înainte de Războaiele dacice. Se cunoaște nu numai relatarea, dar și o peșteră din Dobrogea unde
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Isus?» (; ) este caracterizată de înmulțirea pâinilor (; ) și de revenirea acestei teme a pâinii (; ; ; ; ; ; ), temă care îl manifestă pe Isus ca Mesia escatologic care - prin darul pâinii euharistice - adună poporul lui Dumnezeu atât dintre fiii/restul lui Israel cât și dintre păgâni (). Ucenicilor care nu înțeleg (; ), Isus le deschide ochii credinței () ca - în cele din urmă - să-l poată mărturisi ca Mesia (). În cel de-al doilea ciclu narativ () Isus ia și mai evident inițiativa de a-i instrui pe ucenici (). într-
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
Mântuitorului, ci doar faptul că un tânăr afirmă că Isus a înviat, iar femeile care-I vizitează mormântul găsesc mormântul gol. Numai versetele apocrife Îl descriu pe Isus înviat. Marcu se adresează unei comunități mixte: creștini dintre iudei și dintre păgâni. În această comunitate este evident interesul pentru misiunea universală de vestire a Evangheliei (cf. ; ). Comunitatea este însă umbrită de două probleme: 1) este expusă posibilei, ba evidentei persecuții (; ), drept care evanghelistul o îndeamnă la disponibilitate chiar pentru martiriu (); 2) trăiește în
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
universală de mântuire (; ). Odată cu Înălțarea la cer a lui Isus, iată, deschizându-se «timpul bisericii», în care, prin forța Duhului Sfânt, făgăduința ajunge la plinire în vestirea dusă de martori până „la marginile pământului” () și oferită - mai întâi iudeilor, apoi păgânilor (; ). Dumnezeu, așadar, este fidel făgăduinței sale de mântuire făcută lui Israel. O împlinește în Hristos Iisus și, prin lucrarea martorilor, o oferă păgânilor. Luca adresează opera sa Bisericii compuse în majoritate din creștini proveniți din păgânism, probabil, dintre „temătorii de
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
la plinire în vestirea dusă de martori până „la marginile pământului” () și oferită - mai întâi iudeilor, apoi păgânilor (; ). Dumnezeu, așadar, este fidel făgăduinței sale de mântuire făcută lui Israel. O împlinește în Hristos Iisus și, prin lucrarea martorilor, o oferă păgânilor. Luca adresează opera sa Bisericii compuse în majoritate din creștini proveniți din păgânism, probabil, dintre „temătorii de Dumnezeu”, care erau deja apropiați de iudaism. Cufundate în istorie, angajate în misiune, aceste Biserici suferă o criză de identitate: cum se pot
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
în Imperiul Roman. Lombarzii se găseau în secolul al VI-lea în Panonia și Noricum (astăzi Austria), pe care o părăsesc în urma conflictelor cu avarii și datorită ocaziei de a se așeza în Italia. Ei erau încă în mare majoritate păgâni, și au împrumutat trăsături de civilizație - în special în practicile războinice - de la bizantini și de la avari. Solicitați de Imperiul Roman de Est ca mercenari împotriva ostrogoților ("războiul gotic" din anii 535-555), lombarzii conduși de Alboin între-prind din 569 cucerirea pe
Longobarzi () [Corola-website/Science/302421_a_303750]
-
Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, aceștia au devenit „preaînțelepți”, fiind umpluți „de lumina, râvna și toate harurile dumnezeiești” - așa cum prea frumos exprima Patriarhul Justinian. Abia după acest moment, ucenicii Domnului au ieșit în toată lumea, săvârșind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor, aducând, de la oameni simpli la împărați, pe mulți la dreapta credință. Începutul are loc chiar în această zi a Pogorârii Duhului Sfânt când, în urma predicii Sfântului Apostol Petru, „ca la trei mii de suflete” au crezut în
Rusalii () [Corola-website/Science/302862_a_304191]