130,214 matches
-
2006 de pe patul Spitalului Militar din București, către starețul Justin Pârvu și obștea Mănăstirii Petru Vodă: „Am vorbit mai sus despre acel duh de pietate populară care poate greși, care poate crea false minuni. De aceea Vă rog, Prea Cuvioase Părinte Stareț, să găsiți o cale prin care să împiedicați asemenea lucruri: fie că veți lăsa la mănăstire un document, fie că veți pune acest document în sicriul meu. Diavolul s-ar putea folosi de această mitologie populară spre a împie
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
tăiat vena spre a dona sânge unui deținut aflat pe patul de moarte), asemenea monseniorului Vladimir Ghica, canonizat de Biserica Catolică. Ca și Ilie Cleopa sau Teoctist. Poporul român dreptcredincios merită să aibă astfel de sfinți! Odihnească-se în pace, părinte Gheorghe Calciu-Dumitreasa și, de acolo de sus, ocro tește-i pe români!
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
Rose da Silva (Radha Mitchell) este eroina care pornește pe urmele cauzelor obscure ale unor tulburări comportamentale care îi cuprinseseră fiica (Jodelle Ferland). Pasionată de desen, aceasta preferă subiectele solare, luminoase și naive, asociate de obicei vîrstei și încurajate de părinți. însă, pe zi ce trece, își fac apariția planșe misterioase, într-un registru cromatic neobișnuit, a căror paternitate nu este recunoscută de micuța Sharon cea diurnă. Situația trezește suspiciuni de somnambulism, confirmate de faptul că fetița pronunță adesea, în timpul nopții
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
o exploateze, punându-i zăbala grețoasă a turnătorului. În chiar clipa în care și-au pus degetul pe pergamentul scabros al Securității, astfel de indivizi își pierd calitatea de "oameni ai Domnului", devenind scule ale Necuratului. Încercarea absolut nefericită a părintelui Marchiș (prietenul și confidentul atâtor intelectuali de frunte ai țării) de a vorbi în limbajul umilinței nevertebrate despre "marile merite" ale lui Teoctist m-a întristat infinit mai mult decât anodinele sale note către Securitate. Prestația duplicitară a simpaticului și
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
și de imunitățile de tot felul ale serviciilor secrete. Dacă toate aceste categorii ar pretinde, cu lipsa de respect față de lege a lui Teoctist, că sunt intangibile, imaginați-vă cum ar arăta România. Nu-mi rămâne decât să sper că părintele Marchiș nu se referea, atunci când vorbea mieros despre felul în care Teoctist "îi apăra" pe prelați la aceste pretenții aberante ale slujitorilor Domnului de a se transforma în slujitori ai Ochiului Dracului. n P.S. Am publicat, acum două săptămâni, în
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
se bazau doar pe zvonurile care susțineau că regimul comunist va fi răsturnat în curând printr-o intervenție americană. Ultimul număr al revistei "Memoria" cuprinde și câteva interesante articole despre încercările puterii comuniste de a-și subordona Biserica Ortodoxă Română. Părintele prof.dr. Ioan Dură trece în revistă cazurile de înalți prelați trimiși în recluziune monastică de către autoritățile comuniste, analizând și atitudinea patriarhului Justinian față de abuzurile la care era supus clerul. Patriarhul apare ca un diplomat abil, care a încercat în permanență
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
într-adevăr, spre capătul ei, am dat de doi bătrânei, pe o băncuță, la o poartă. Mi-au ostoit setea și au început să mă descoasă de una, de alta, de unde vin, ce caut în satul lor, ce-mi sunt părinții și alte asemenea. Văzându-mi privirea ațintită spre podul care trecea Prutul, legând malul românesc de celălalt, basarabean, al râului, au început să-mi depene povestea lor. Erau din Cahul, avuseseră casă mare, de gospodari fruntași acolo. O vedeau pe
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
buza șoselei de pe malul românesc al Prutului. Fusese un monument înălțat de sătenii din acel sat, răzeși din neam în neam, spre pomenirea lui Ștefan cel Mare, voievodul care le consfințise libertatea și pe care îl venerau ca pe un părinte ocrotitor al lor, chiar și peste amar de ani și veacuri. Și tot acel bătrânel și soția sa mi-au mai povestit, ca minunându-se de o mare ciudățenie a vremii de atunci, una dintre poveștile podului de peste Prut. Într-
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
într-adevăr, spre capătul ei, am dat de doi bătrânei, pe o băncuță, la o poartă. Mi-au ostoit setea și au început să mă descoasă de una, de alta, de unde vin, ce caut în satul lor, ce-mi sunt părinții și alte asemenea. Văzându-mi privirea ațintită spre podul care trecea Prutul, legând malul românesc de celălalt, basarabean, al râului, au început să-mi depene povestea lor. Erau din Cahul, avuseseră casă mare, de gospodari fruntași acolo. O vedeau pe
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
buza șoselei de pe malul românesc al Prutului. Fusese un monument înălțat de sătenii din acel sat, răzeși din neam în neam, spre pomenirea lui Ștefan cel Mare, voievodul care le consfințise libertatea și pe care îl venerau ca pe un părinte ocrotitor al lor, chiar și peste amar de ani și veacuri. Și tot acel bătrânel și soția sa mi-au mai povestit, ca minunându-se de o mare ciudățenie a vremii de atunci, una dintre poveștile podului de peste Prut. Într-
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
natura permanent imaginativă a spiritului, este deschiderea cvasiinterogativă a ingenuității cea care susține actul acestei comunicării. Astfel am înțeles-o pe fiica sa, pe pianista Lena Vieru, atunci când mi-a mărturisit cât s-a considerat de privilegiată aflânu-se la căpătâiul părintelui său în ultimele săptămâni de viață ale acestuia. Același sentiment al bunăstării interioare, același sentiment al libertăți îl regăsești ascultându-l, spre exemplu, pe pianistul Andrei Vieru, fiul maestrului, atunci când comentează - în concerte publice sau în imprimări discografice - multe dintre
80 de ani de la naștere - Anatol Vieru by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10280_a_11605]
-
care refuză angajarea unui petent pe motive de culoare a pielii sau anumite preferințe sexuale este numaidecât sancționat, rușinea prin care trece îl va urmări toată viața, va pierde licența odată cu obrazul. Dar dacă un fumător se prezintă, fie și părinte de cinci copii înfometați, patronul e liber să-i arate ușa, cu încurajarea Consiliului Europei și, fără dubiu, a oricărui om bine gânditor de pe ambele țărmuri ale marilor oceane (Marea Neagră nu intră, deocamdată, la socoteală). Amintiri duioase mă leagă, totuși
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
patriei, de către grupele de partizani comuniști. Când și când îmi mai cădeau în mână excelentele țigări Mareșal Antonescu, cu numele conducătorului statului semnat de-a lungul foiței. în noaptea de 23 august 1944 august am fumat pentru întâia oară în fața părinților - care nu au reacționat. Ulterior, primeam un mic peculiu pentru achiziționarea de țigări. Importante schimbări în structura statului mi-au retezat cu brutalitate accesul la sursa cu care mă obișnuisem. Am trecut, ca monarhist care încă nu mă cunoșteam, la
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
este o lucrare tipică pentru domeniul feminismului modern, și spun asta ocolind simpatia oportunistă sau antipatia spiritului de frondă. Și cu toate că tema cărții este una punctuală - discriminarea pe care o au de îndurat femeile care își asumă rolul de unic părinte al copiilor lor, discriminare impusă de tiparul patriarhal al unei societăți tradiționale cum este cea românească -, cu toate acestea Familia monoparentală conține în subsidiar toate elementele teoriei feministe. Autoarea își definește precis conceptele de bază de care face uz în
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
de tiparul patriarhal al unei societăți tradiționale cum este cea românească -, cu toate acestea Familia monoparentală conține în subsidiar toate elementele teoriei feministe. Autoarea își definește precis conceptele de bază de care face uz în lucrarea domniei sale: familie monoparentală, drepturile părinților naturali, discriminarea de gen, dependența de statutul bunăstării, protecția socială a maternității, relațiile de putere sau patriarhatul ce domină încă structura societăților moderne. Ideea de bază a Cristinei Ștefan - licențiată a Facultății de Filozofie din Universitatea București (1991), a Facultății
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
devine iarăși o ființă căreia i-a fost diminuat instinctul competiției sociale. Și astfel, toate aceste mituri scot femeia din cursa socială a afirmării publice. Iar lucrurile se înrăutățesc și mai mult cînd femeia, mamă fiind, divorțează și rămîne singurul părinte al copiilor ei. În acest caz, felul în care își va asuma rolul de cap al unei familii monoparentale poate fi descris cel mai bine prin expresia de maternitate haiducească. Potrivit Cristinei Ștefan, maternitatea haiducească "este o stare de receptare
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
poate însemna și că există o dezicere față de ceilalți, mai ales față de cei care, în conformitate cu așteptările comune, ar fi trebuit să-și exercite rolurile de persoane semnificative." (pp. 241-242) Așadar, maternitatea haiducească e forma prin care femeia, asumîndu-și rolul de părinte unic, înfruntă prejudecățile unei societăți în care o sursă a inegalităților umane stă în măsura diferită cu care sunt judecate cele două sexe. În rest, o carte pe care nu o poți citi fără dramul acela de empatie inițială care
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
Dumnezeu iarăși a zis: Cu acest arbore de apă, omule, poți discuta trup lângă trup, suflet lângă suflet și spirit lângă spirit. A fost ca niciodată!... Așa s-a născut Dunărea, botezată Istru la Începutul lumii, de Herodot din Halicarnas, „părintele istoriei”. Istrul va fi „zeul fluviilor”! Așa am spus și așa va rămânea cât va exista lumea - a mai zis Dumnezeu! ... Ridicată pe verticală, până la Înălțimea de 2840 de kilometri, În stratosferă, Dunărea ar părea ochilor noștri uimiți unul din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
liricele sale și anticul Pindar, din Theba; o preamărește și Pisandru, care ne informează că atenianul Heracles dorea să ajungă pe pământul istrian, În Sciția, să captureze cerboaica de aur, protectoarea Deltei și a Gurilor Dunării. Îi aduce laudă fertilității părintele epicului, Herodot. Și imnul de slavă este Întregit, ev după ev, de alte genii de pe cele două țărmuri ale sale, precum Schiller, Heine, Petöfi, Jozseéf Attila, Eminescu, Hristo Botev... până la actualul George Filip*. Și aceștia, și alții și mulți alții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și admiratorilor din Îndepărtatul Montreal. Inima lui abia a Încetat să bată și deja vorbesc despre el la trecut. Amândoi am fost biciuiți de vântoasele Mării noastre cea Neagră și de cnuturile politice ale tinereții noastre fragede și neputincioasă. Familiile părinților noștri au fost prietene. Noi doi am bătut desculți drumul școlii elementare situată la hotarul dintre Tuzla mea și Eforie Sud, orășelul lui de reședință. Am fost chiar colegi de bancă. In ciuda vicisitudinilor, NICU strălucea printre elevi. „Ochelaristul” - cum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
clasa ci după originea socială. Fiind copil de primar și chiabur, bineînțeles, că am reușit „fără loc”, deși alți colegi cu medii mai mici sau chiar sub 5, au reușit „cu loc” și primiți În, ciclul superior. Cu media obținută părinții m-au dus la Școala Normală „Carol I” din Câmpulung Muscel, unde am dat diferență la muzică și am fost admis. În acea vreme Școala purta numele simplu de Școală Pedagogică de Băieți. După primul trimestru, În ziua de 15
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
păstrarea Bibliotecii Academiei Române. În tot acest timp, al prezentării m-a așezat pe scaunul de primar al Iașului, al lui Nicu Gane. Încă din acele vremuri când abia Împlinisem 19 ani, m-am atașat mult de profesor care Îmi devenise părinte spiritual și sufletesc. Tânăr fiind am urmat și absolvit Școala de Aviație, partea teoretică la Liceul Lazăr din București, iar partea de zbor la Aeroportul Clinceni. După absolvire am fost Încadrat la Transporturi Aeriene Româno-Sovietice (TARS), unde, din păcate, ghinionul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
dar vremurile se pare ca nu ne-au permis acest lucru; a venit cel de-al doilea Război Mondial, Închisor i le comuniste, iar p lanur i le noastre au fost spulberate. Dar faptul că Mihai odihnește În pământul Munteniei, părinții lui, doi frați și o soră În Moldova, sora lui Aglae În Bucovina și Matei În Ardeal, apare ca un simbol al unității indestruct ibi le a neamului românesc”. În toamna aceluiași an (1979), cu ocazia zilei mele de naștere
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Însă rândurile de față fără să-mi recunosc măcar o urmă de speranță. Numele acesta curios ar trebui, de la Început, să ne mire... Despre cine este vorba? Matias (Menahem) Klarwein s-a născut la Hamburg și avea doi ani când părinții săi, evrei, au emigrat la timp din Germania nazistă. Au ajuns În Eretz Israel și s-au stabilit la Naharia. Băiatul, care era foarte talentat la desen, a studiat mai târziu la Academia Bezalel din Ierusalim și a ajuns apoi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Inventer un style national 1886 - 1906); Carmen Popescu ne propune o triadă interesantă de personalități (și opere) ce au marcat începuturile noului stil: Ion Mincu, I. N. Socolescu și Lecomte de Nou˙. Dacă era firească prezența arhitecților români - Mincu în calitate de "părinte" al stilului, iar Socolescu, de teoretician implicat în fondarea primei publicații și a primei școli de arhitectură -, surprinzătoare este citarea lui André - Émile Lecomte de Nou˙. Contribuția lui nu a fost niciodată luată în considerare în acest sens, motivul principal
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]