3,617 matches
-
Asta pentru că opresorii erau albi și suficient de bogați ca să simtă șfichiul biciului, Îi termină Dwight fraza. Sancțiunile americanilor asupra Birmaniei sunt cam fără efect. În cea mai mare parte, Birmania face comerț cu alte țări asiatice. De ce le-ar păsa că noi nu suntem de acord cu ei? Să fim serioși, ce i-ar putea motiva? — Am putea schimba planul și să mergem În Nepal, spuse altcineva din micul nostru grup. Era Moff, un vechi prieten al lui Harry de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cineva se referea la ei amândoi cu apelativul „copiii“, Își dădea ochii peste cap. Nu i se adresa niciodată, și când i se spunea să stea lângă ea, Își ținea nasul Îngropat În carte. Plus că nu vedea să-i pese vreunuia dintre adulți de moartea unui cățeluș. „E doar un câine“, ar spune ei. „Există oameni care o duc mult mai rău.“ Auzise scuza asta de atâtea ori că-i venea să vomite. Nu le păsa de alți oameni, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu vedea să-i pese vreunuia dintre adulți de moartea unui cățeluș. „E doar un câine“, ar spune ei. „Există oameni care o duc mult mai rău.“ Auzise scuza asta de atâtea ori că-i venea să vomite. Nu le păsa de alți oameni, doar de călătoria lor tâmpită, dacă o să merite banii pe care i-au plătit, În țara asta sau În cealaltă. Nici cu mama ei nu putea să vorbească despre asta. Mama ei Încă Îi spunea wawa, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În afară de king1. Dar Îi era limpede că Fratele Alb Mai Mic era Încă nedumerit. Într-o zi va ști cine este. Își va aminti că, Înainte să vină, nimeni nu știa despre Armata Domnului și suferințele lor. Nimănui nu Îi păsa. Obișnuiau să se ascundă, acum toată lumea Îi cunoștea. Le fusese dăruit pământul. Aveau o emisiune la televizor cu o audiență din cele mai mari. De ce altă dovadă ar mai fi avut nevoie pentru a ști că Fratele Alb Mai Mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de tatăl lui, jurnalist și profesor, de perseverența lui În a spune adevărul și cât l-a costat acest lucru. — Mi-am dorit să fiu jurnalist la un moment dat, a zis Walter, dar mi s-a făcut teamă, Îmi păsa mai mult de propria viață decât de cea a țării mele. — Vino În Statele Unite. Poți studia jurnalismul acolo, i-a spus Wendy. Engleza ta e perfectă, așa că nu vei avea probleme să ții pasul cu ceilalți. Mulți dintre turiștii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Cum ar putea ști cineva care e cea mai bună abordare? Cine putea oferi vreo garanție? Și, dacă abordarea eșua, cine urma să suporte consecințele? Cine Își asuma responsabilitatea? Cine curăța mizeria? Ar mai fi rămas cineva căruia să-i pese? Nimeni nu avea un răspuns. Și asta o făcea pe Vera să-și dorească să strige și să plângă. Nu a scris despre asta În cartea ei. În schimb, și-a amintit de noaptea când fusese copleșită de sunetul ritmic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trenul se apropia de Ochanomizu, a scos pungile cu sarin dintr-o geantă și le-a dat drumul pe podea. Când a scos pungile, ziarele în care erau împachetate au căzut și acestea au rămas descoperite, dar nu i-a păsat. Nici n-avea timp să-și facă griji. A repetat de nenumărate ori rugăciunea Aum ca să se liniștească și, cum s-au deschis ușile la stația Ochanomizu, fără să se gândească la nimic, a înfipt vârful umbrelei în pungi. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Ce se întâmplă în cazul în care crești un copil cu astfel de concepții? Unde o s-ajungem? E ciudat, la spital toți se învârteau speriați în jurul meu, dar eu nu eram deloc emoționat, eram total pasiv. Nu mi-ar fi păsat dacă cineva ar fi făcut o glumă despre atacul cu gaz sarin. Cam așa eram atunci. În acea vară chiar am uitat de atac. Am citit în ziar despre un proces de despăgubire a victimelor și mă gândeam: „A, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
M-au urcat în mașină, iar șoferul m-a întrebat unde ar fi recomandat să mergem. Am spus: «Tsukiji.» Tot aveam de gând să merg la muncă. Mai erau și alte persoane în mașină, nu numai eu. Dar nu-mi păsa de ele. În acele momente trebuia să mă gândesc la mine. Aveam în cap faptul că trebuie să mă duc la serviciu. Când a auzit că mi-e rău, mi-a spus să aștept puțin și a adus un prosop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a avut loc atacul cu sarin? Eram singur în camera din Kamikuishiki și mă jucam la calculator. Pentru că acel calculator era conectat la Internet, deseori urmăream știrile online. Nu prea aveam voie să fac asta, dar nu prea mi-a păsat. Mai ieșeam pe afară, cumpăram ziare și le dădeam și celorlalți. Dacă te vedea cineva, te atenționa, însă nu era mare lucru. Deci, eram pe Internet, citeam știrile de ultimă oră și am aflat despre incidentul cu sarin de la metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Încetez!" Tot mai găsești putere în mîna ta: De aceea nu te doboară întristarea. 11. Și de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ți-ai adus aminte, și nu ți-a păsat de Mine? Și Eu tac, și încă de multă vreme: de aceea nu te temi tu de Mine. 12. Dar acum, îți voi da pe față neprihănirea, și faptele tale nu-ți vor folosi! 13. Și atunci să strigi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Abia mai târziu, seara și toată noaptea, m-am răsucit în așternut încercând să scap de această idee, care mi se înfipsese în creier ca o căpușă și nu-mi dădea pace. Nu de bătrân cu toanele lui sumbre îmi păsa. Un nefericit mai puțin pe lume. Nici de condițiile avantajoase care îmi fuseseră oferite. Oricum nu prea aveam ce să fac cu banii, mai ales în situația în care ar fi trebuit să-l supraveghez zi și noapte pe Carol
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dispăruse, după ce dereticase puțin prin încăpere și spusese ceva de tipul: Uite, tată, el e Filip. Va sta cu tine... Avea un mod atât de simplu și direct de comunicare această femeie. Se oprea întotdeauna la esență, fără să-i pese că de multe ori o situație complexă reclamă o explicație complexă. Bunăoară acum, când pusese față în față doi oameni străini, cu destine diferite, cu scopuri antagoniste... "Uite, tată, el e Filip. Va sta cu tine..." Ca o axiomă, ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de ea și mai toți o purtam în sân. Uitasem să vă spun că o chema - frica - și chiar dacă nu era un substantiv propriu (pentru că vedeți că nu i-am scris numele cu literă mare, deși ar fi meritat) ne păsa de ea, pentru că avea grijă să nu facem greșeli. Cum o lua unul dintre noi razna, adică îl apuca așa un chef să spună că nu-i convine ceva, imediat îi bătea obrazul: „băăă, nu-ți pasă de nimic, nici
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
masiva construcție a fostei Școli normale din Iași. Era în anul acela o primăvară timpurie, cu aer cald și plăcut, în pădurea din apropiere, viorelele, brebeneii și toporașii îmbălsămau aerul de mirosul lor suav. Aveam aproape 18 ani, ce-mi păsa mie pe atunci de politică. Totuși în primăvara aceea, prin martie, o veste a oprit pentru o clipă în loc pe toți românii. Murise conducătorul de atunci al statului român, Gheorghe Gheorghiu Dej. Se zvonea că l-au terminat rușii, deoarece
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
român, Gheorghe Gheorghiu Dej. Se zvonea că l-au terminat rușii, deoarece, mai ales în ultima vreme se împotrivise planurilor de expansiune a sovietelor. Marele public nu a aflat până la urmă adevărul și sincer să fiu, atunci nu mi-a păsat și nici acum nu-mi pasă. Fapt este, că în locul lui, a venit la conducerea statului, un tip mult mai tânăr, ager și inteligent, care-și propusese ca să reformeze România din temelii. Până atunci doar îi văzusem pozele printre membrii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o soră. Atunci mă recunoșteam incapabil de a duce viața singur, și nimeni altul nu mă putea potoli mai bine ca Irina. Și bucuria, tot așa de intensă, mi-o revărsam tot asupra ei. Râdeam copilărește, fugeam fără să-mi pese de nimeni pe stradă, făceam planuri, pline de fantezie, și fata se lăsa în voia fericirii mele. Aveam încredere în mine atunci, și, la braț cu Irina, visam succese cu altele... Cu toate lacrimile Irinei, care izbucneau zilnic înaintea celei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vom aranja artistic o cameră. Vom pune în ea covoarele de preț, piano, radio, patefonul cu plăcile, tablourile scumpe... Și un divan imens pentru dragostea noastră. - R... - Și toată viața vom citi, vom asculta muzică, vom scrie fără să ne pese de restul lumii. Vom fi o pereche unică, reușind să realizeze cele mai romantice viziuni, iar când vom fi bătrâni, ne vom retrage într-un colț îndepărtat, ales bine în mijlocul naturii superbe, și alăturați, mereu de acord, vom aștepta moartea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
celorlalți direct interesați! Uneori trebuie să te neliniștești pentru o simplă durere de cap, cu toate că bolnavul a putut în absență să aibă o mie de dureri de cap, de care, departe chiar de ai fi știut, nu ți-ar fi păsat deloc. Zilele în port deveniseră așa de asemănătoare, încît, ca să nu ascund nimic, pot mărturisi că boala lui Viky mă bucură. Aveam să scăpăm pentru câteva zile de o persoană care ne turbura intimitatea, oricât de discretă ar fi fost
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-mi judecați dorința. Eu știu ce spun, căci sunt stăpân Pe cuget și ființă. Nu-mi dați cinste, sunt o humă Într-un trup încremenit, Mai curând scădeți din sumă Cu ce nu v-am omenit. Puneți fără să vă pese Doar ciulini peste mormânt, Dâmbul trist să nu v-apese Că-s cu moartea în veșmânt. Pe buza gropii meditați: „Deșertăciuni sunt toate”; De egoism amenințați, Zadarnic dăm din coate. Uitați calea care duce La ciulini pe un mormânt Și
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
să treacă prin Parlament legea Regiilor tutunului, ca să-și creeze câteva mii de posturi pentru clientela politică. Un formidabil scandal izbucnește în Cameră și în presă pe această chestiune. Dar Antonio Maria da Silva credea în puterea banului. Nu-i păsa de indignarea publică, dacă izbutea să dobândească două mii de posturi la dispoziția lui. Corupția, ca întotdeauna până atunci, ar fi dat și de data aceasta excelente rezultate, iar în câțiva ani "scandalul Regiilor" ar fi fost cu desăvârșire uitat. De
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ușurase animalele de încărcătură, putuse chiar să le vadă și să observe că hunul le ducea cu greu în brațe. Dar, în definitiv, nu asta era principala lui grijă; ba mai mult, dacă stătea să se gândească bine, nu-i păsa câtuși de puțin, după cum nu-i păsa câtuși de puțin de Waldomar, de Atila, de frecușurile lui cu Etius și de târfa aceea de neam nobil, care, de la Ravena sau de cine știe unde, stârnise totul. Se gândea, în schimb, cu îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
le vadă și să observe că hunul le ducea cu greu în brațe. Dar, în definitiv, nu asta era principala lui grijă; ba mai mult, dacă stătea să se gândească bine, nu-i păsa câtuși de puțin, după cum nu-i păsa câtuși de puțin de Waldomar, de Atila, de frecușurile lui cu Etius și de târfa aceea de neam nobil, care, de la Ravena sau de cine știe unde, stârnise totul. Se gândea, în schimb, cu îngrijorare, la gospodăria sa: la grăpatul câmpului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lovitură, fiindcă prințul se găsea deja la un pas de moarte. Cât despre fată, acum hotărâse ce avea să facă: o va duce cu el dincolo de Rin, ca un fel de pradă a sa câștigată în misiune, fără să-i pese de probabilele proteste ale lui Gualfard. Aruncându-se la picioarele lui în iarba ce băltea deja, Frediana făcu o ultimă încercare de a-l opri. Nu! Nu, te rog! N-o face! Nu-l ucide! îl rugă printre lacrimi. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din ea? Care era motivul - se întreba el - pentru care îl omorâse cu o zi înainte pe Rutger? Nu veniseră oare până acolo ca să-i îndepărteze pe Frediana și pe fratele său? Nu ar fi trebuit oare să nu-i pese absolut deloc dacă burgundul își satisfăcea mai întâi cu ea propria plăcere; mai mult chiar, el însuși ar fi putut să facă același lucru și să încheie apoi imediat afacerea. Alegeri de neînlăturat - spusese Malaberga. Ce impuls, ce forță misterioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]