1,724 matches
-
fel de cap de lot, Mihai Rădulescu a fost condamnat la maximum de pedeapsă: cinci ani! Poate că erau împlămădite în acest verdict nemilos și zavistia de primă tinerețe a lui Costel Vișinescu, și resen timentele lui Buicliu, și ura pătimașă a Dinei Cocea, și torentele de lături pe care le revărsa pretutindeni funcționara dramatică Ghighi Marian, născută Sergent-Major, atât împotriva soțului ei de al doilea - Mircic -, cât și a tuturor prietenilor săi... Fapt este însă că, odată mascarada judiciară terminată
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
asta? Și se ține ca scaiul de el, uite, a venit aici tocmai din Cluj. Nemaipomenit! Și iată-l pe bietul flăcău făcut harcea-parcea, dezorientat și debusolat, gata-gata să renunțe la iubirea lui concretă, reală și carnală pentru frumoasa și pătimașa Ildiko, de dragul unor noțiuni abstracte, generale și impalpabile, de o demagogie strigătoare la cer, echivalentă doar cu discursurile bombastice ale ploșnițelor semianalfabete aciuate în confortabilele și bănoasele fotolii parlamentare. ... patria, patriotism, patria-mumă, naționalism, etc., etc. Drept care, flăcăul nostru, ținându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
adus drept argument în apărarea iubitei sale de origine hună un raționament zdrobitor din arsenalul filozofic al strămoșilor noștri din Cetatea Eternă. Și pentru a fi cât mai concludent și cât mai convingător că se simte foarte bine lângă frumoasa, pătimașa și zurlia strănepoată a viteazului han Attila, tânărul patriot român a strâns-o în brațe cu înfocare de i-au pârâit ciolanele, sărutându-i îndelung și cu patimă buzele rumenii pentru a o convinge definitiv de perenitatea sentimentelor sale. Ioi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu alți interpreți, aceeași piesă celebră, impresionantă și nemuritoare. Spectatorii știau ce va urma: ei îndeplinind rolul corului din marile tragedii ale antichității elene. Se uitau cu atenție, fiind numai ochi și urechi la talentul oratoric al mesagerului, la discursul pătimaș, convingător și mobilizator care se adresa lor, celor prezenți. Erau luați în considerație, erau cineva, erau ceva, reprezentau o entitate reală, concretă și vizibilă. Răpăiala viforoasă a bețișoarelor pe suprafața întinsă a tobei a încetat. Și-a înfipt bețișoarele într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ați abandonat? A.R. Ei, de data asta iată o întrebare cam prea intimă. De fapt, un snop de întrebări. Aș putea să invoc dreptul la confidențialitate. Dar, fie. Să eliminăm tabuurile, dacă tot am vorbit de ele. Da, sunt pătimașă, pasională. Tot ce fac, fac cu pasiune și n-am nimic în comun cu aventura. Nu-mi plac nici măcar filmele de aventuri, deși sunt o pasionată a filmelor de mister, a filmelor noir, inteligente, din categoria celor regizate de Hitchcock
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
goale. Mi-aș fi dat oricând un braț, un rinichi, un plămân ca să-mi salvez soțul. Nu cred însă că mi-aș fi dat și viața. Până aici. Dac-aș fi fost mamă, cred c-aș fi manifestat cea mai pătimașă iubire maternă. Și știu că de multe ori pasiunea mea era deranjantă - aluneca în posesivitate, în dramatism, în gelozie. Marele meu regret e că nu cunosc pasiunea religioasă, izbăvitoare. Adeseori m-am rugat la Dumnezeu să mă ajute să cred
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
seară, de trei ani încoace. În trei ani, peste o mie de telefoane. Da, supraviețuiesc. Che sarà, sarà. Whatever will be, will be. „Îmi imaginam că aș fi una dintre doamnele de Guermantes“ R.P. Ați evocat ceva mai devreme o pătimașă idilă adolescentină din timpul războiului. Indiscreția mă târcolește în cercuri tot mai mici. Cum era adolescenta Antoaneta Ralian? Retractilă sau înfiptă? Sarcastică sau îngăduitoare? Capricioasă sau statornică? A.R. Ei, aici e-aici. Adolescenta Antoaneta Ralian nu era în nici un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
eu eram mai drăguță decât ea.) Astăzi, în tot ce scriu, fug de citate. Citatele îmi apar ca o ostentație de erudiție și ca niște cârje menite să susțină idei oloage. R.P. Bun, văd că răspunsul la întrebarea despre idila pătimașă nu mi l-ați dat, dar nu-i nimic. Vă întreb altfel, atunci. Până la urmă, din cauza cui s-a sfârșit idila aceea? Au existat inimi rănite, promisiuni înșelate? A existat un vinovat? A.R. Idila... Idila n-a fost idilă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
scriam unul celuilalt scrisorele de dragoste pe care ni le înmânam personal a doua zi. El îmi compunea și versuri în limba franceză. Mi-a scris odată un acrostih foarte frumos, pe literele numelui cu care mă răsfăța. Îl iubeam pătimaș, nici nu concepeam viața fără el. Îl iubea și mama, pentru că-l iubeam eu. Și a venit sfârșitul războiului. Ne-am dat bacalaureatul la licee de stat și ne-am pregătit să plecăm la studii la București. El la drept
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
comuniste, el este înconjurat de căldura umană către care a aspirat întotdeauna, pe care a contribuit prin opera și prin viața sa toată să o sporească. E uimitoare mai presus de orice în creația acestui talent poliform, în viața acestui pătimaș al dreptății, aspirația tenace spre unitate. Câte ispite ale tuturor sirenelor libertinajului în duh și simțire a trebuit să înfrunte și să înfrângă acest luptător! El s-a rupt de timpuriu din mediul burghez în care s-a născut, a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de puternică încredere, o garanție că «visul de veacuri al omenirii», comunismul, se va înfăptui, într-un viitor ce nu mai este atât de îndepărtat, pe meleagurile Carpaților românești.“ (Luceafărul, 22 iulie 1972) „Crudul meu Tată, Crudul și asprul și pătimașul meu tată, București, oraș aș prăbușirilor, Oraș al cutremurelor, al bombardamentelor, Crudul meu bătrân Tată Care m-ai pedepsit, Dacă n-aș ști că ești orașul celor mai frumoase toamne, Că ești orașul Revoluțiilor Române, Că ești inima comunistă a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
îndelunga răbdare a lui Vlaicu Vodă cu clarviziunea și geniul lui Ștefan, vitejia lui Mihail cu neteama de jertfă a lui Tudor din Vladimiri, înțelepciunea lui Kogălniceanu cu inima arzândă a lui Bălcescu, simțul demnității naționale a lui Cuza cu pătimașa iubire de patrie a lui Eminescu, și toate la un loc cu hotărârea de a schimba «orânduirea cea crudă și nedreaptă», hotărâre cu care a intrat în istorie clasa muncitoare. Numele acestui cârmaci este universal cunoscut, mai departe răzbătând decât
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Îmi vine în minte Kundera, cu Viața e în altă parte, pe care am citit-o prin anii ’80, în franceză. Acolo e o scenă în care personajul principal, un băiat, ajuns în vizită la o fată, în timp ce o îmbrățișează pătimaș, își aduce aminte cu groază că poartă niște chiloți bătrânicioși, cumpărați de mama lui. Chiloți comuniști. Horor. Probabil tetra, bumbacul ăla subțire, striat, care se lăbărța repede. În liceu, la sport, în Brașov, și noi purtam niște chiloți negri, tetra
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vrut să-l înfiez) sau de o șopîrlă, Sally, și de un motan, Otto (cărora le-am dedicat un întreg jurnal - singurul pe care l-am ținut vreodată cu seriozitate și, de altfel, ultimul). Iubirea mea pentru ei a fost pătimașă. Cu Svetlana am rămas împreună din prima clipă și, vreme de cîțiva ani buni, nu ne-am despărțit nici măcar pentru o jumătate de oră. Deseori simțeam nevoia să-i văd neapărat pe Răzvan și pe Corina și le făceam, îm
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pentru că incertitudinea nu le-a plăcut niciodată grecilor... Știu că Tezeu nu poate invoca argumentele lui Ulise: Am călătorit mult. Acum sînt obosit și nu mai vreau altceva decît un loc stabil unde să mă odihnesc... Tezeu trăiește torențial, cufundîndu-se pătimaș În evenimente, ca să le părăsească apoi fără scrupule inutile. Iese din labirint nepăsător ca acel tînăr care la Florența traversa Într-o zi strada În dreptul catedralei Santa Maria del Fiore fredonînd Sono contento di morire. Dar soluția găsită de greci
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
goliciunea) nu lasă loc la nici o Îndoială. Apolo e tot numai echilibru, frumusețe rece, majestuoasă și inumană, În vreme ce, În preajmă, Diony sos trece cu mîinile pline de o țărînă a tuturor suferințelor și bucuriei, beat de dansul său pe struguri, pătimaș, tenebros și exuberant. Și totuși voi vorbi despre fericire. SÎnt convins că Între legile după care grecii și-au creat zeii și cele după care și-au creat statuile nu există nici o deosebire esențială. Olimpul constituie mai degrabă o formă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ceasuri măcar, coloanele În picioare...) După o frumoasă expresie a lui Elie Faure, Apolo, Învingător al lui Dionysos, avea să moară din pricina victoriei sale. Pe măsură ce calmul apolinic obosește să-și sărbătorească detașarea, sub liniștea statuilor lui Apolo se trezește trupul pătimaș al lui Dionysos. El redeșteaptă senzualitatea În statui, le stîrnește simțurile și le Îndeamnă să surîdă obosit și pervers, fiind profetul altor soluții decît măsura. Însuși Dionysos e În acel moment puțin obosit față de timpul cînd lua În posesiune totul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca mine despre bunăstarea familiei, despre dragostea unei mama devotate pentru copilul ei? Îi voi simți lipsa și îmi va fi tare dor de ea. Pentru binele ei, să studieze la școli mai bune, mă voi sacrifica. P. O iubire pătimașă Nicky nu uitase niciodată ziua când plecase de acasă. Nici lucrurile mărunte care au dat sens vieții sale. Nu uitase nici credința sa ortodoxă moștenită din moșistrămoși, aprindea din când în când lumânări și se închina la altare. Perseverența lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și muncește, oamenii dragi din familie sau de aiurea sunt în strânsă legătură cu autorul, iar în unele cazuri, de dragul lor nici numele nu au fost schimbate. În volumul „Ultima Zvâcnire”, scriitoarea Ica Grasu îmbină benefic elementele unor trăiri incandescente, pătimașe și organice cu elemente vaticinare, acolo unde pe parcurs se dovedește acoperită pe deplin. Volumul are pe alocuri aspectele unei veritabile tempeste tratată cu mijloacele literare specifice romanului iar pe de altă parte excelează toposul literar, cel care pe arii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
iresponsabile. Dincolo de absurditatea flagrantă a calificativului (cum ar putea o încercare de restabilire a dreptății să fie iresponsabilă ?), de ce nu mă miră gestul lui Mitulescu ? Nu pentru că îl cheamă Mitulescu (nume cu recente rezonanțe CNC-iste), ci întrucât C.M. este pătimaș și vindicativ : la o masă rotundă de la TIFF-ul de anul trecut, mi-a reproșat că nu l-am felicitat când a primit Palme dOr pentru Trafic (în 2004 !). între timp, șezusem umăr lângă umăr la o bere, pe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
-mă! M. 39/1948 I [1 martie 1948] Mouetta mea, astăzi, întâi martie, luni, am primit frumoasa, minunata ta scrisoare din 28 decembrie. Mi-ar fi părut așa de rău să se piardă, căci e un strigăt cald de tandrețe pătimașă, care mi-a dat puteri și un sentiment de blân dă mândrie. Ce rău îmi pare că n-ai primit cele șapte scrisori duble ale mele; mă gândesc că o mână indiferentă și ostilă mi-a azvârlit în vânt strigătele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu toate astea, și să te folosească din plin... Nu e adevărat. — Ba e foarte adevărat! Doar că nu ești în stare să vezi asta! Ești mult prea fermecat de ea! — Becky, e foarte ușor să o critici, zice Luke pătimaș. Tu ai o relație de invidiat cu mama ta. Eu am văzut-o doar din an în Paște când eram mic și... — Exact! țip, înainte de a mă putea opri. Asta am zis și eu! Nici atunci nu i-a păsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
frumoasele evreice poloneze”, mai ales cele din Galiția <endnote id="(194)"/>. Prin 1926, prozatorul rus Isaac Babel scria și el despre fetele atrăgătoare din „târgușoarele evreiești” de la granița Galiției cu Volînia : „Privindu-i [pe oamenii din stetl], am Înțeles istoria pătimașă a acestui ținut mărginaș, am priceput povestirile [...] despre fetele pe care le siluiau soldații polonezi și din pricina cărora se Împușcau magnații Poloniei” <endnote id="(793, p. 53)"/>. În paranteză fie spus, părerea generală privind frumusețea deosebită a evreicelor a supraviețuit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
turbă contra celor care au reușite. (Ieri la filiala Ac[ademiei] s-au ținut niște comunicări. Unul din autori a fost colegul Dan Mănucă (Eminescu și Leopardi) care a fost desființat, în public, cu o patimă costistă, cu o pornire pătimașă greu de descris, de celebrul istoric literar Al. Teodorescu , cercetător principal la filială). 5. Dacă la Bacău au venit mai multe Tomis-uri, expediază-mi măcar două exemplare ca să le fac să circule pe aici. 6. Ce reacții sînt la Bacău
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Cu toată prietenia, Mihai Drăgan P.S. Ai trimis plicul? Pentru a nu da apă la moară unora de aici te-aș ruga să suprimi din notă cuvîntul patimă (satirică). Zi forțat, sau altfel. Mi se spune aici că am fost pătimaș. Dacă e prea tîrziu, poate să rămînă . Cînd ne vedem vreau să știu exact care sînt textele ce le introduci în volum, cum se numește, cînd îl dai. Nu amîna ca mine! </citation> (28) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]