1,734 matches
-
așa că am fugit într-un suflet la Lisbeth". "Grosime a limbii", "materie vâscoasă", "centru de greutate"... Clara Malraux evocă în memoriile sale acest prim flirt pe un ton rece, detașat, aproape științific. Departe de a aborda flirtul într-un mod pătimaș, nestăpânit și dramatic, așa cum o face Marie Bashkirtseff, aceasta îl tratează într-un mod cvasi-experimental. Clara se lasă sărutată nu pentru că se simte legată sentimental de Marcel, ci din pură curiozitate, "ca să vadă cum e", se va spune mai târziu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
încă floarea fecioriei. Însă era antrenată de doi ani într-un flirt înflăcărat cu Julien de Suberceaux, un tânăr falit, destul de destrăbălat, condamnat să-și joace rolul pentru a putea trăi. În intimitatea alcovurilor, fata îi dăruiește sărutări și îmbrățișări pătimașe, dezmierdări "primejdios de dulci", "de o sută de ori mai intense decât bucuriile fade și răsuflate ale iubirilor obișnuite". Astfel, Julien este "semi-amantul" lui Maud, care nu mai este ea însăși decât o "semi-virgină". Lui Maud nici nu-i trece
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
că le-am avut pe toate". "Vă asigur că gândul ăsta nu-mi dă pace, sunt ca oamenii aceia obsedați de o singură idee". Este flirtul un viciu, sau o boală? Emasculați sau obsedați, acești bărbați sunt în egală masură pătimași. Departe de a fi perceput drept un fleac, flirtul face să se nască în ei sentimente copleșitoare și dorințe nestăvilite. Ca să revenim la Julien de Suberceaux, patimă acestuia pentru Maud de Rouvre este atât de mare, încât și cea mai
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
unui braț pus în ghips". Fapt e că Lisbeth luase o hotărâre, că eu mă resemnasem, că nu puteam de altminteri face altceva și că, stăvilit cu fermitate de limitele dorinței ei, sentimentul pe care-l încercam față de ea devenea pătimaș: o iubeam". Surorile de caritate și "nașele de război" Dacă tânăra Clara este obsedată într-așa măsură de iubirea pentru Lisbeth, motivul este fără îndoială raritatea contactelor cu băieții. "Gineceul" în care fata se simte prizonieră are totuși, "ca mai
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
gurii tale! Dă-mi un sărut! Și ars de febra cruntă-a bolii lui fatale Soldatul, dintr-o dată, cu mâna lui slăbită O prinse și, smucind-o, pe pleoapa-i ostenită C-un horcăit cumplit, cu ultima suflare, Îi dete, pătimaș, o sumbră sărutare! La ivirea zorilor, "soldatul se stinsese", iar infirmiera, "stând acum amuțită, / își ștergea ochii mari și părea o smintită"78... Tonul este tragic, patetic, iar jocul seducției care se înfiripă între soldat și infirmieră este perceput ca
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
înțelege totul, de a deține cunoașterea și experiența deopotrivă". Treptat-treptat, Anaïs descoperă că "firea ei adevărată nu este să fie soție, să fie bună. Este rebelă, capricioasă, dezesperant de activă și de pătimașă". Educația primită, tabuurile morale, "loialitatea absolută și pătimașă" față de soțul său o înfrânează multă vreme. Tânăra rezistă, își face un titlu de glorie din a rămâne o soție credincioasă și devotată. Începând cu 1928 totuși, Anaïs se pomenește flirtând. Devine cochetă, îi place să se gătească. În timpul recepțiilor
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
acces la cărțile interzise, precum și una a ieșirii de serviciu, asigurându-și astfel independența. Odată ajunsă afară, stând în fața vitrinelor magazinelor sau în mijloacele de transport, Dominique se farda "ca o vampă". Astfel împodobită pentru scenă, se aventura în viața pătimașă și tumultuoasă după care tânjea. Pe când nici nu împlinise 15 ani, Dominique își propune, din ostentație, să dea concursul de admitere la Conservator și, "în mod miraculos sau din întâmplare", reușește. La aflarea rezultatelor, cuprinsă de groază, tânăra îl roagă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dezlănțuite, a certurilor lor zgomotoase. Nathan, întruchipare prin excelență a lui "Făt-Frumos", poate să se transforme cu ușurință într-un "zmeu" și să lanseze un potop de injurii asupra celei căreia îi arătase, cu puțin timp în urmă, o iubire pătimașă. Cuplul acesta furtunos îl sperie într-o oarecare măsură pe Stingo, însă tânărul ajunge foarte repede să fie sedus de el, iar cei trei devin "cei mai buni prieteni din lume", un trio inseparabil. Când sunt împreună, împărtășesc o strânsă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se dăruiește cu totul în acest prim sărut, ce părea să-i făgăduiască lui Stingo un înec divin, un ocean de fericire. Cu toate că este femeie, Leslie sărută așa cum face un bărbat dragoste, violent, impetuos, ca într-un soi de "căutare" pătimașă, deznădăjduită a unui dincolo "de neatins". "Acum nu se poate", îi șoptește ea totuși în ureche. Nici să n-audă de-așa ceva! se gândește Stingo, ștergându-și fața mânjită de ruj de buze și îndreptându-și hainele în fața unei oglinzi
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
denunța furturile nobililor. Unul dintre purtătorii lor de cuvînt, Horea, merge la Viena în noiembrie 1783, apoi în aprilie 1784. În primăvara anului 1783, împăratul a făcut o vizită în Banat, fiind asaltat cu reclamații. Horea se exprimă în numele celor pătimași, adică a "celor care suferă". Preludiul răzmeriței a plecat de la modificarea modalităților de recrutare militară. losif al II-lea instaurează un sistem întărit de apărare a frontierelor. Or, acceptarea înrolării militare este pentru țărani un mijloc de a scăpa de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
acestuia de către sîrbi și români. La sfîrșitul lunii octombrie 1879, Constituția română este revizuită: "Străinul poate căpăta naturalizarea adresînd o cerere urmată de o perioadă de așteptare de zece ani". Afacerea, legată de puternice presiuni economice din partea Berlinului, provoacă reacții pătimașe. Odată cu independența, elitele moldo-valahe descoperă noi forme de constrîngere dificil de tolerat. "Europa ne-a înglobat, încă o dată, în lumea orientală", declară prințul Carol în discursul de deschidere de la Cameră din 1879. Alecsandri notează și el cu amărăciune: Cînd ești
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
integra reprezentarea egală a naționalităților. În timp ce naționalismul conservator autohtonist este ispitit de reprezentarea verticală a unei națiuni fixate în continuitatea sa temporală, istorică, el se află prins în spațiul marii prăbușiri de sfîrșit al imperiilor. El determină printr-un iredentism pătimaș acest sfîrșit al imperiilor, activînd avangarde politice și culturale care fac să se clatine frontierele legitime ale statelor-națiuni burgheze și distrug legitimitățile dinastice. În zorii secolului XX, mizele ideologice cu care sînt confruntați intelectualii români sînt acelea ale modernității. Dincolo de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fi fost îndeajuns. III Cititorul zilelor noastre, parcurgînd lucrările lui Le Bon, este descumpănit de-o serie întreagă de ciudățenii. Dar previziunile lui sînt stupefiante. A anticipat toate evoluțiile psihologice și politice ale secolului nostru. Analizele și previziunile lui sînt pătimașe, pentru că se vede pe sine în postura unui Machiavelli al societății de masă, chemat să reia lucrarea ilustrului său înaintaș pe alte temeiuri: "Majoritatea regulilor artei de a conduce oamenii lăsate de Machiavelli, scria el în 1910, sînt de multă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pur abstract, și totuși real, de indivizi: "Tipurile de public, notează Tarde, diferă de mulțimi și prin aceea că proporția publicului unit întru credință și idee este mult mai mare, indiferent de originea sa, decît aceea a publicului activ și pătimaș, pe cînd mulțimile idealiste și credincioase nu valorează mare lucru în fața mulțimilor întreprinzătoare și pasionate"301. Pe scurt, mulțimile sînt față de public ce este corpul social față de spiritul social. Dar apare următoarea întrebare: cum se pot asocia oameni care nici
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a unei experiențe personale de cunoaștere, experiență ale cărei limite pot fi depășite prin puterea ei de abstractizare. Privit din perspectiva destinului protagonistului său, romanul lui Dino Buzzati, Deșertul tătarilor, poate fi considerat, până la un punct, o parabolă, o interogație pătimașă asupra rațiunii vieții și a fatalității destinului uman, comparabilă cu cea din operele lui Kafka. Privită în ansamblul ei și raportată la istoria europeană, cartea ar putea fi citită, așa cum s-a sugerat adesea, și ca o parabolă a Italiei
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
nuanțele: între alb și negru nu mai există gri. Unii-s buni, alții răi. Nu se sfiește să-i numească, și pe unii, și pe ceilalți. Are o sinceritate dezarmantă: uneori, stimabilă; alteori, deplasată. Dă verdicte întruna: uneori, juste. Cîteodată, pătimașe. Crochiuri obiective Nicki Atanasiu, Marcel Anghelescu, Marietta Sadova, Dina Cocea, Amza Pellea, securistul Institutului de Teatru (celebrul Manole), Florin Piersic, Vlad Mugur, frații Grunberg, Ana Pauker, Dej, Ramadan, Bălțățeanu, Petru Groza, Ceaușescu, Calboreanu, Vraca, madam Bulandra, Benedict Dabija, Mihai Popescu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în fine se decise pentru cel din urmă, poate fiindcă citind din Summa theologica 11 Dumnezeu i-a apărut nu ca o abstracție sau teoremă, ci ca o ființă concretă și vie; o garanție pentru firea sa suspicioasă și totodată pătimașă. Viața la mânăstire se scurgea liniștit între rugăciuni, studiu și muncă. Un monitor în fiecare zi trebuia să raporteze Starețului tot ce se-ntâmpla la bibliotecă. Studiul era călăuzit și organizat de călugării mai în vârstă, ei dădeau de fapt
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Cuviosul Nichita Stithatul s-a concentrat asupra practicării faptelor prin care se curăță ființa umană de patimi și dobândește virtutea (Capete practice); a doua se va opri asupra contemplării rațiunilor divine ale naturii, care implică "o minte curățită de privirea pătimașă a lucrurilor; o minte care nu le vede ca obiecte de sine stătătoare și slujind patimilor. De aceea capetele acestea se numesc naturale și vorbesc despre curățirea minții. Fără îndoială, această contemplare naturală nu se face fără ajutorul Duhului Sfânt
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și din exterior că le este amenințată viața, iar copiii vor suferi mai mult, decid să se despartă. Certurile soldate cu agresiuni fizice sunt mai răspândite - contând și alți factori - în rândul familiilor tinere. Dar și împăcările încununate cu sex pătimaș sunt mai dese. Pe baza unor cercetări și a observațiilor cotidiene, L. Walker (1979) descrie trei faze ale ciclului violenței: a) acumularea tensiunilor și „plutirea lor în aer”. Partenerul (în speță, femeia) încearcă să detensioneze atmosfera, să se poarte cât
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
la gradualism și moderație. Idealul național și soluționarea chestiunii agrare deveneau inseparabile. Discursul de la 1914, pandantul celuilalt discurs memorabil, consacrat problemelor externe, ilustrează profesiunea de credință liberal conservatoare a unui ju nimist impenitent. Mai mult decât un elogiu necritic și pătimaș al marii proprietăți, mai mult decât o probă de „reacționarism“, textul oratoric al lui P.P. Carp este îndatorat unei linii de reflecție care urcă până la 1870- 1871, atunci când Junimea alegea să intre în politica mili tantă. Acum, la 1914, ca
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Noi să le dăm căldura și înțelesuri noi." Doina Sălăjan aduce câte ceva din lumea specifică Ardealului: satul, câmpul, fata cu sapa pe umăr, al cărei cântec i-a rămas ca un dor în suflet: Nu știu. Ascult în mine pulsații pătimașe,/ Ecuații și ciudate melodii./ Da, poate vin din marile orașe/ Dar dacă totuși vin de la câmpii?" Ca toți poeții ardeleni, ea evocă pământul pentru puterea lui de a germina, invocă țara, istoria, vremile de răscoală, oamenii, într-un stil convențional
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
asupra confruntării cu lumea, precum și asupra disciplinării raționale a unui materialism terestru, turnate în ritmica pură a imnului, a cântecului. Dar la această decantare a preocupărilor despre poet și poezie ajunge după ce trece expozitiv și didactic prin începuturile exuberante și pătimașe, sintetizate într-o atitudine etică solidaritatea cu mulțimea, umilința, jertfa sunt distilate în ritmuri tulburătoare: "Că-ngenunchez frenetic în fața orișicui/ și-s pregătit de jertfă în fiecare clipă./ Că nu mă tem de-acum de spada nimănui/ și fie ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
colorând un cer/ (totdeauna altul, totdeauna aproape)/ ca o frunză căzând. Ca o răsuflare aburită de ger." ("Cântec fără răspuns"). Iubirea, ca la toți marii poeți, devine un act de cunoaștere, indiferent dacă ea pendulează sub semnul angelic rilkean sau pătimaș, într-o lume fantastic înflăcărată ca la Poe: "Stelele capete fără trupuri/ mă iubeau, lunecând simultan/ pe o secundă cât ora, pe o oră de un an" ("Visul unei nopți de iarnă"). Sentimentele se desprind parcă de trup sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
era răbdător, jucăuș, fiecare atingere a lui era o mângâiere și, cireașa de pe tort, aborda sexul dintr-o perspectivă nomadă; eram mereu pe drumuri, nu aveam două trăiri extatice consecutive în aceeași încăpere: mâncam un sendviș în dormitor, mă iubea pătimaș, mai mâncam unul la etaj, iarăși mă iubea... Vila avea vreo zece camere și itinerarul nostru amoros le includea pe majoritatea. Nu mai zic de sendvișurile de vară, pe care le savuram întinși pe gresia răcoroasă din hol... În condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
versuri declamative, nici după aceea. „Pămînt cult”, parte a unei țări „pline de umor”, în perioada interbelică Bacăul gusta cel mai mult epigrama, ai cărei reprezentanți erau: Al. Gheorghiu-Doinaru, Ioan Lambrino, G. D. Apostol, Al. Tiron, I. Voledi, Sandu Rusu-Saru. Pătimașe, disputele dintre ei au durata unora dintre războaiele medievale, cu învingători și învinși niciodată definitivi, cu permanentă poftă de revanșă. Bacovia e descoperit, mai întîi, de „străini”. Primul articol despre el îl face un ieșean, primul interviu cu el îl
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]