20,853 matches
-
ici-acolo, cu gândurile aiurea. Abia ce-i mijea un crâmpei de gând în minte că și dispărea ca luat de iele... După un timp, a intrat în bucătărie. S-a așezat pe un scăunel și, lăsându și capul în palme, a oftat adânc: „Ce-i cu mine?... Oare agronomul o fi vorbit cu... cum naiba i-o zis?... Cu șeful de post. Nu! Cu milițianul?... Unde am mai auzit eu vorba asta? Aaa! La ruși... Da’ de ce la noi îi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
curăță-l frumos, dă-i apă și ovăz și ai să pricepi singur cum devine vorba cu rușii... Uite la el, Măriucă! Întotdeauna o știut să comande. Norocul lui îi că știe cum s-o facă. Cât ai bate din palme, Petrache a mântuit treaba și a trecut pârleazul, cu bardaca plină cu vin. Hai, băiete, așază-te colea. Trage-ți blidul dinainte, că dacă mai lungești vorba eu leșin de foame. Cum văd eu, măi Costache, ți-o mers bine
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Copăcel - am trimis semnal prin curier că drumu-i liber. Zorii zilei ne-au găsit grupați în acest punct. Locul este o ridicătură care domină împrejurimile pe zeci de kilometri... Se vede și turla bisericii lui Bașotă de acolo. Ca-n palmă. La vreo trei sute de metri înainte, pe șosea, se găsește o răscruce. „Crâșma din drum”. Locul este marcat de o fântână. Ordinul colonelului a sunat clar: „Până nu se luminează de ziuă, mergeți să beți apă și umpleți bidoanele. Aveți
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ei. Mai mult îl târăsc. Nu-l abandonează. E de-al lor. Trebuie să ajungă cu ei în lagăr. Trebuie! Altfel... Costăchele! Ce-i cu tine? De ce stai la geam? - l-a smuls din tenebre Măriuca. Costăchel și-a trecut palma peste ochi și, cu un zâmbet trist, i-a răspuns: Ascultam urătorii și... -Te-au năpădit iar amintirile din lagăr? Când ai să scapi de ele, Costăchele? Când?! - a întrebat Măriuca disperată. Când le voi termina de povestit și altora, cum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
musafirii să-i guste bunătățile. Petrache, cu o oală fudulă în mâini din care adiau miresme de vin așezat, umplea ulcelele înșirate ca la paradă... Le-au ridicat, au ciocnit și au băut tihnit. Costăchel, ștergându-și mustața cu dosul palmei, a grăit: Apoi cu așa un vin nu-ți mai vine să pleci acasă. Așa că, Petrache băiete, s-ar putea să ne ai musafiri o săptămână întreagă. S-o tot ținem într-un guleai... Așa parcă mai vii de acasă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
marginea tranșeului, fără să scoată o vorbă. M-am așezat și eu. Am aprins o țigară și mam apucat să trag din ea ca disperatul. Gândurile au luat-o razna... „Cum adică, domnule? Până acum am luptat îndârjit pentru fiecare palmă de pământ și acum trebuie să-l așteptăm pe dușman cu arma la picior? Armistițiu nu înseamnă înfrățirea cu dușmanul! Ce ne așteaptă, Dumnezeule!?” Deodată, un caporal a început să strige ca un apucat: „Domn’ plutonier! Domn’ plutonier! Vin rușii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o voce aproape șoptită s-a auzit în spatele meu: „Costăchele! Eu sunt. Eu, Brad Filip! Dacă m-ai auzit, întoarce-te încet și poartă-te ca și cum aș fi un sergent oarecare.” Am crezut întâi că visez... Mi am tras o palmă peste obraz, să fiu sigur că-s treaz și întreg la minte... Cu încetineală de melc, m am întors. În față... aveam o umbră. Mi-am frecat ochii, să mă pot dumiri. Abia după o vreme mi-am dat seama
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ne rugam să dăm peste un pârâiaș cât de mic... Întâi, să ne ostoim setea și apoi să ne pierdem urma... Pe la chindie, am auzit clipocit de apă. Pentru noi era mană cerească... Un pârâiaș nu mai lat de două palme ne tăia calea. Pentru noi însă nici Dunărea nu era mai lată! Ne am ostoit setea. Ne-am răcorit fața și am umplut bidonul cu apă. Ne-am scos încălțările și am pornit pe firul apei la vale. Nu ne
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
stânga este sigur o linie ferată” - m-o făcut atent Filip. Din fericire, era chiar pe direcția noastră de marș... Zorii ne-au prins la marginea unei pădurici cocoțată pe o creastă de deal. În vale - se vedea ca-n palmă - o stație de cale ferată pierdută-n pustiu. Pe linii numai vagoane pline cu cărbuni. „Hai să ne așezăm la pândă! Ne lămurim noi cum se mișcă trenurile iestea” - am propus eu. „Se vede treaba că ai fost și cercetaș
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și a grăit foarte hotărâtă: Măi Petrache! Ia mai îndeamnă oamenii iștia cu ceva băutură. De mâncat... De! O zămorât ei ceva-ceva, da’ îs uscați cum îi iasca. Petrache părea că atunci s-a trezit la realitate. Și-a dus palmele la ochi, ca și cum ar fi vrut să strivească imaginile care-i jucau aievea în față... A turnat vin în ulcele, fără să scoată o vorbă. Dintre cei din jurul mesei, doar el înțelegea pe deplin povestea lui Costăchel. Au băut în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-ți vine a crede că am trecut-o?” „Nu de asta am rămas dus pe gânduri... Uite așa deodată - ca prin ceață - l-am văzut pe Ștefan-vodă cel Mare. Ședea în poarta unei cetăți, călare pe un cal alb. Cu palma stângă streașină la ochi și cu dreapta pe paloș... Privea în zarea pustiului rusesc”... „Eu însă, simt cum în sufletul meu picură - ca un izvor într-o fântână - lacrima lui Eminescu... „De la Nistru pân la Tisa tot românul plânsu-mi-sa... ” „Îmi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în traistă ceva, dar îi puțină. Până una-alta, mâncați ce este și eu trag o fugă acasă, fac mâncare și îndată-s înapoi” - o grăit bătrâna, bucuroasă. „Că bine zici, bre!” - o aprobat-o moșul. Cât ai bate din palme, bătrânica ne-o pus în față o bucată de brânză și un dărăb de mămăligă. Alături, un ulciuor cu apă. Nu ne venea să credem. Am făcut cruce și ne-am așezat lângă ștergarul cu bunătăți... „Doamne Dumnezeule! De când nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Mi-i dor să simt cum mușcă fierul din pământul reavăn... În prima zi de arat, Costăchel s-a aplecat și a rupt o bucată din prima brazdă crudă. A sfărâmat pământul și l-a lăsat să curgă dintr-o palmă în alta. Petrache privea la el fără să-l tulbure cu vorba. Îl înțelegea... Să vezi ce păpușoi au să crească aici! Mâine seară trecem pe la inginer, să vorbim de sămânță. Să socotim câtă sămânță ne trebuie la amândoi - a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Eu dau la întovărășirea voastră pământ, șarabană cu cal și plug. Muncesc apoi de mă spetesc toată vara și primesc de șase ori mai puțin ca Daurel. Lui și altora ca el le convine. Că ei nu dau măcar o palmă de pământ - pentru că n-au. Dacă ar da măcar un măgar acolo, tot ar fi ceva... Și stau toată vara cu dinții la soare... Și nu m-aș mira să ajungă un șăf ceva... N-a apucat moșul să isprăvească
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
când văzu că șoferul făcea pași urieșești către el. Nenorocitule, puteai fi acum îngeraș, tună el cu glasul omului ajuns la disperare. Cum te-ai gândit să treci strada fără să te asiguri, și era gata să-i dea o palmă. Mâna îi rămase însă suspendată în aer. Învățătoarea se interpuse între copil și șofer, zicându-i: Ce vrei să faci, dom' le? E un copil, a greșit! Bine că nu s-a întâmplat nimic... Da doamnă, dar puteam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pentru că Doina știa numărul lui direct, doctorul îi făcu semne discrete asistentei care voiau să semnifice că nu e de găsit. Nu e în secție, duduie, spuse aceasta dezinvoltă, îmi pare rău. Asistenta, neștiind despre ce este vorba, astupă cu palma receptorul și șopti: E soția dumneavoastră, domnule doctor! Nu sunt aici pentru nimeni... Domnul doctor nu se află în secție, duduie! Vocea de la telefon însă insista cu vehemență. Căutați-l domnișoară, aștept, trebuie să-i fac o comunicare importantă... Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
alergă așa cum era, în capot, la cimitir, luă la rând mormânt cu mormânt și unde văzu scris pe o cruce Radu Deleanu, 5 ani, începu să sape cu mâinile mormântul încă reavăn. Săpa fără spor cu unghiile, luând în căușul palmelor pământul și dându-l la o parte, în timp ce lacrimile îi curgeau fără istov. Fiecare fărâmă de pământ era însoțită de cuvinte dureroase, vorbe ce tăiau ca lama unui brici sufletul ei îndoliat, împuținat, istovit de durerea fără margini pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de crima săvârșită. Era o crimă a sinelui său, o crimă ce nu putea fi pedepsită de nicio lege și care nu îl afecta decât numai pe el. Stătea strâns ghemuit într-un cotlon, sfios și cu capul sprijinit în palme, priveghind continuu toate cioburile acelea din jurul său, de parcă încremenise așa... Se uita amărât la ele și încă nu putea deloc să creadă că nu se mai pot lipi la loc, precum fuseseră. Și, de fapt, el nici măcar nu știa dacă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
celui aflat în suferință, a face un gest de dărnicie, care vădește foarte bine compătimirea, înseamnă la fel de mult, ca a reda bastonul alb, care fusese furat orbului. Am scos o hârtie de zece lei și i-am așezat o în palmă - palma aceea tremura! I-am strâns apoi palma, făcându-i-o pumn și am sărutat-o pe obraz. Niciodată nu te va înălța mai mult în ochii tăi ceea ce te va coborî în ochii celorlalți! Apoi, m-am îndepărtat încet
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aflat în suferință, a face un gest de dărnicie, care vădește foarte bine compătimirea, înseamnă la fel de mult, ca a reda bastonul alb, care fusese furat orbului. Am scos o hârtie de zece lei și i-am așezat o în palmă - palma aceea tremura! I-am strâns apoi palma, făcându-i-o pumn și am sărutat-o pe obraz. Niciodată nu te va înălța mai mult în ochii tăi ceea ce te va coborî în ochii celorlalți! Apoi, m-am îndepărtat încet de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de dărnicie, care vădește foarte bine compătimirea, înseamnă la fel de mult, ca a reda bastonul alb, care fusese furat orbului. Am scos o hârtie de zece lei și i-am așezat o în palmă - palma aceea tremura! I-am strâns apoi palma, făcându-i-o pumn și am sărutat-o pe obraz. Niciodată nu te va înălța mai mult în ochii tăi ceea ce te va coborî în ochii celorlalți! Apoi, m-am îndepărtat încet de ea, fără să aștept cumva să-mi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mod exagerat și nefiresc, cu mâinile sub biroul său, ca să nu i le vadă, pe cât se poate, nimeni. La drept vorbind, avea toate motivele s-o facă, dat fiind că brațele ei, lungi, rigide și subțiri, se încheiau cu două palme mari și aspre, ce parcă aduceau mai mult a niște crengi de copac, decât a niște mădulare de om. Aceste brațe, se pare, sufereau groaznic de vitiligo - cum i-ar spune doctorii, de bună seamă -, adică de depigmentarea pielii și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
volens nolens 1, cu lucrul acesta; se adaptase, cu alte cuvinte. De aceea, am și spus că femeia rămase numai cu dorința, întrucât, de mai mulți ani deja, în astfel de situații foarte delicate, atunci când se năpustea asupra fiului cu palmele și cu pumnii, ea nu izbutea să facă altceva, decât să bată aerul, atât. Șerban învățase să se ferească așa de bine, încât se comporta întocmai ca pugilistul bine pregătit și cu experiență mare, care, analizând înaintea meciului fiecare modalitate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
N am reușit... În schimb, simțeam cum mă mistui lent la flacăra dureroasă a neputinței. Vedeam limpede, cum tot ce clădisem În nopțile de nesomn, se destrăma asemenea unei pânze de păianjen bătută de vânt. Mi-am Înfipt unghiile În palme, plină de mânie și de dezgust față de gelozia ce-mi strecura În inimă, picătură cu picătură , din veninu-i dăunător venin care Îmi dădea o stare aproape halucinogenă. Umblam furioasă prin cameră și zâmbeam amar. Nu puteam să mă ascund la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că de nu, rup un ciomag de spinarea ta! Mama, cu inima cât un purice, Încerca să se descurce cum putea; pe unii Îi lua În brațe și-i pupa, pe alții Îi dojenea, iar cei mai Îndărătnici primeau câteva palme la fund, de răsuna casa! Mama voastră de bestii! M-am săturat până peste cap! Într-o bună zi am să fug În celălalt capăt de lume, numai să nu vă mai aud, să scap de această nenorocită de sărăcie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]