1,677 matches
-
retragă, după care au distrus cu explozivi forticațiile. Obiectivul nr. 19, o cuplolă de observație dotată cu mitraliere a fost distrus cu explozivi, dar alte două obiective, nr. 15 și nr. 16, s-au dovedit a fi niște instalații false. Parașutiștii au întâmpinat probleme neaștepatate la Obiectivul nr. 23, o cupolă retractabilă care adăpostea două tunuri de 75 mm. Planificatorii germani consideraseră că armele acestei fortificații nu pot opri asaltul parașutiștilor, dar această presupunere s-a dovedit eronată în timpul luptelor. Parașutiștii
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
nr. 16, s-au dovedit a fi niște instalații false. Parașutiștii au întâmpinat probleme neaștepatate la Obiectivul nr. 23, o cupolă retractabilă care adăpostea două tunuri de 75 mm. Planificatorii germani consideraseră că armele acestei fortificații nu pot opri asaltul parașutiștilor, dar această presupunere s-a dovedit eronată în timpul luptelor. Parașutiștii au fost obligați să se adăpostească. Focul puternic al armelor din cupolă nu a putut fi oprit decât cu ajutorul bombardamentelor în picaj al unei escadrile Stuka. Deși bombele nu au
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
Parașutiștii au întâmpinat probleme neaștepatate la Obiectivul nr. 23, o cupolă retractabilă care adăpostea două tunuri de 75 mm. Planificatorii germani consideraseră că armele acestei fortificații nu pot opri asaltul parașutiștilor, dar această presupunere s-a dovedit eronată în timpul luptelor. Parașutiștii au fost obligați să se adăpostească. Focul puternic al armelor din cupolă nu a putut fi oprit decât cu ajutorul bombardamentelor în picaj al unei escadrile Stuka. Deși bombele nu au distrus cupola, exploziile i-au obligat pe belgieni să retragă
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
din cupolă nu a putut fi oprit decât cu ajutorul bombardamentelor în picaj al unei escadrile Stuka. Deși bombele nu au distrus cupola, exploziile i-au obligat pe belgieni să retragă cupola pe parcursul restului bătăliei. Toate căile de acces pe care parașutiștii au reușit să le localizeze au fost distruse cu explozivi. În acest fel, garnizoana a fost prinsă în capcană în fort, împieicându-i pe belgieni să contraatace. Parașutiștii au reușit să își atingă obiectivele principale - distrugerea sau scoaterea din funcțiune a
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
belgieni să retragă cupola pe parcursul restului bătăliei. Toate căile de acces pe care parașutiștii au reușit să le localizeze au fost distruse cu explozivi. În acest fel, garnizoana a fost prinsă în capcană în fort, împieicându-i pe belgieni să contraatace. Parașutiștii au reușit să își atingă obiectivele principale - distrugerea sau scoaterea din funcțiune a pieselor de artilerie care ai fi putut bombardeze podurile peste canal, dar unele ținte mai mici, precum unele cupole mai mici, cuiburi de mitralieră sau baterii antiaeriene
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
unele ținte mai mici, precum unele cupole mai mici, cuiburi de mitralieră sau baterii antiaeriene nu au putut fi distruse. În timpul în care aceste obiective secundare erau atacate, un planor a aterizat pe fort. Din acesta a ieșit grupa de parașutiști condusă de Oberleutnant Rudolf Witzig. După ce planorul său aterizase pe teritoriul german, Witzig a cerut ajutor prin radio. Un avion de remorcare și un nou planor a sosit să îi ia pe Witzig și oamenii săi. Planorul a fost remorcat
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de distrugere a pieselor de artilerie din fort, parașuțiștii au organizat apărarea împotriva contraatacurilor belginilor, care au fost declanșate aproape imediat. Atacurile infanteriei belgiene au fost lipsite de coordonarea centrală și au fost executate fără sprijinul artileriei. Din aceste motive, parașutiștii au reușit să respingă atacurile belginilor cu ajutorul tirului mitralierelor din dotare. Artileria din cele câteva foturi mici din apropiere și artileria de câmp belgiană au deschis la rândul lor focul împotriva parașutiștilor, dar și aceste atacuri au fost necoordonate și
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
fost executate fără sprijinul artileriei. Din aceste motive, parașutiștii au reușit să respingă atacurile belginilor cu ajutorul tirului mitralierelor din dotare. Artileria din cele câteva foturi mici din apropiere și artileria de câmp belgiană au deschis la rândul lor focul împotriva parașutiștilor, dar și aceste atacuri au fost necoordonate și în plus le-a lipsit precizia. Din acest ultim motiv, ele au împiedicat uneori contratacurile propriilor infanteriști. Germanii au trimis de asemenea patrule care să urmărească și să împiedice mișcările membrilor garnizoanei
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
o scără în spirală - și de faptul că toate abrazurile care aveau devere spre fort fuseseră cucerite sau distruse. Planul inițial prevedea ca Grupul „Granit” să fie înlocuit de Batalionul 51 de geniu după câteva ore de la cucerirea fortului, dar parașutiștii au rămas pe poziții până la ora 07:00 a zilei de mai 11. Rezistența puternică a belgienilor și distrugerea mai multor poduri penste Meuse i-a obligat pe geniști să construiască noi poduri, ceea ce a întârziat mult ritmul înaintării. După ce
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
au rămas pe poziții până la ora 07:00 a zilei de mai 11. Rezistența puternică a belgienilor și distrugerea mai multor poduri penste Meuse i-a obligat pe geniști să construiască noi poduri, ceea ce a întârziat mult ritmul înaintării. După ce parașutiștii au fost înlocuiți pe câmpul de luptă, geniștii și regimentul de infanterie sosit în zonă au organizat un atac împotriva intrării principale a fortului. În fața atacului conjugat inamic, garnizoana belgiană a capitulat la 12:30. Garnizoana fortului a pierdut 60
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
40 de răniți. Germanii au luat prizonieri aproximativ 1.000 de soldați belgieni. Parașutiștiii grupului „Granit” au pierdut 6 morți și 19 răniți. Atacul aeropurtat asupra celor trei poduri și a Fortului Eben-Emael a fost un mare succes al Fallschirmjäger (parașutiștilor ) din Sturmabteilung Koch. Piesele de artilerie al fortului au fost scoase din funcțiune. Două dintre cele două poduri care trebuiau capturate de către subunitățile Sturmabteilung Koch au fost cucerite mai înainte ca geniștii belgieni să le arunce în aer. Cucerirea podurilor
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
podurilor și neutralizarea artileriei fortului a permis infateriei și blindatelor Armatei a 18-a să depășească fără eforturi mari defensiva belgiană și să înainteze spre interiorul țării. Generalul Kurt Student avea să scrie după război cu privire la această operațiune că acțiunile parașutiștilor, în special a Grupului „Granit”, „A fost o faptă de îndrăzneală exemplară și însemnătate decisivă [...] Am studiat istoria ultimului război și a bătăliilor de pe toate fronturile. Dar nu am reușit să găsesc nimic printre numeroasele acțiuni extraordinare - întreprinse de prieteni
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
menționează 30.000 de evrei morți, și un număr total de 50.000. Lituania a rămas Republică Sovietică Socialistă până în 1990. În 1948, și-a stabilit sediul în cartierul general al comandantului cetății. Cazărmile au fost folosite de Regimentul 108 Parașutiști și Fortul V a deservit regimentul antiaerian. Majoritatea forturilor au servit însă drept depozite sau au găzduit colhozuri și alte organizații agricole. În timpul expansiunii și dezvoltării postbelice ale orașului, părți din cetate au fost desființate; ca parte a construcției , întăriturile
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
dată. Amploarea acestei lupte avea să fie în curând depășită de luptele de tancuri din Africa de nord și de pe frontul de răsărite. Tot acum s-a desfășurat și Bătălia de la Fortul Eben-Emael, prima operațiune aeropurtată care a folosit atacul parașutiștilor pentru cucerirea unei poziții defensive. Istoria oficială germană a vorbit despre 18 zile de lupte grele, în timpul cărora belgienii au opus o rezistență îndârjită și a sulbiniat „vitejia extraordinară” a inamicilor. Capitularea belgienilor a obligat forțele aliate să se retragă
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
tirurilor din Frotul Eben-Emael. Fortul trebuia cucerit și distrus primul. Adolf Hitler l-a convocat pe generalul Kurt Student, comandatul "7. Flieger-Division" (Divia a 7-a aeriană), pentru găsirea unei soluții. S-a discutat pentru început un atac clasic al parașutiștilor, care ar fi atacat și distrus tunurile fortului, mai înainte ca forțele terestre germane să intre în raza lor de acțiune. Această soluție a fost respinsă. Avioanele de transport Junkers Ju 52 aveau o viteză prea mică și erau vulnerabile
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de acțiune. Această soluție a fost respinsă. Avioanele de transport Junkers Ju 52 aveau o viteză prea mică și erau vulnerabile la atacul artileriei antiaeriene belgiene și olandeze. Student a mai pus probleme condițiilor meteo - vântul puternic ar fi îndepărtat parașutiștii de țintă și i-ar fi dispersat. O încercare de parașutare dintr-un Ju 52 la înălțimea minimă operațională a dus la o dispersare de peste 300 m. Hitler a remarcat un punct slab al apărării. Acoperișurile erau plane și neprotejate
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
planor precum modelul DFS 230 ar fi putut ateriza pe aceste acoperișuri ale fortului. Student a afirmat că este posibilă aterizarea a doar 12 planoare și doar pe timp de zi. Cele 12 aparate de zbor puteau să transporte 80-90 parașutiști la obiectiv. Hitler a propus folosirea unei arme noi, "Hohlladungwaffe", o încărcătură explosivă de 50 kgcare care putea să distrugă buncărele belgiene în care erau amplasate tunurile. Această unitate de parașutiști avea să ducă la îdeplinire prima operațiune aeropurtată strategică
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Cele 12 aparate de zbor puteau să transporte 80-90 parașutiști la obiectiv. Hitler a propus folosirea unei arme noi, "Hohlladungwaffe", o încărcătură explosivă de 50 kgcare care putea să distrugă buncărele belgiene în care erau amplasate tunurile. Această unitate de parașutiști avea să ducă la îdeplinire prima operațiune aeropurtată strategică din istorie. Armata belgiană putea mobiliza 22 de divizii, dotate cu 1.338 de baterii de artilerie și doar 10 tancuri AMC 35. În schimb, belgienii dispuneau de 200 de vehicule
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
a 7-a și a 22-a și fuseseră organizate în "Sturmabteilung Koch" (Detașamentul de Asalt Koch, după numele comandantului, Walter Koch). Organizarea Sturmabteilung Koch a fost finalizată în noiembrie 1939. Inițial, era compusă din parașuțiști ai Regimenului I de parașutiști și geniști ai Diviziei aeriene a 7-a, plus un mic grup de piloți "Luftwaffe". "Luftwaffe" a alocat pentru atacul împotriva Țarilor de Jos 1.815 avioane de luptă, 487 de avioane de transport și 50 de planoare. Asaltul împotriva
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
3-a de infanterie britanică comandată de generalul Bernard Law Montgomery a ajuns pe pozițiile desemnate conform Planului Dyle, la Leuven. În timp ce își ocupau pozițiile, soldații belginei din Divizia a 10-a au deschis focul asupra lor, confundându-i cu parașutiștii germani. Montgomery avea să povestească că în cele din urmă a reușit să își ocupe pozițiile, plasându-și oamenii sub comanda belgienilor, fiind sigur că aceștia din urmă aveau să se retragă de îndată ce pozițiile lor aveau să intre în raza
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
-a franceză de pe flancul nordic al liniilor belgiene, care trebuia să apere axa Bruges-Ghent-Ostend și porturile de la Canalul Mânecii, a înaintat în Belgia și Olanda cu viteză maximă. Francezii au ajuns la Breda în Olanda pe 11 mai. Între timp însă, parașutiștii germani cuceriseră podul de la Moerdijk de pe râul Hollands Diep, la sud de Rotterdam, și au reușit astfel să împiedice joncțiunea armatelor franceze și olandeze. Armata olandeză s-a retras la nord de Rotterdam și Amsterdam ca să facă față noii situații
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
a durat până pe 28 noiembrie. Între timp, feldmareșalul Rundstedt a hotărât să arunce în luptă o parte a rezervelor, acestea fiind două divizii, care fuseseră inițial destinate Ofensivei din Ardeni. Au fost transferate pe front efectivele Diviziei a 3-a parașutiști, iar soldații epuizați din Diviziile 12 și 47 Volksgrenadier au fost retrase din prima linie. Problemele logistice ale acestui transfer, dar și lipsa de experiență în luptă a noilor veniți au permis în cele din urmă americanilor din Divizia I
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
americanilor din Divizia I să înfrângă rezistența germanilor în pădure și să cucerească până pe 28 noiembrie localitățile de la est de aceasta - Langerwehe, Jüngersdorf și Merode. Cu toate aceste, situați grea a atacatorilor nu s-a modificat, iar contraatacul violent al parașutiștilor germani la Merode a dus la distrugerea a două companii americane. La începutul lunii decembrie, militarii Diviziei I erau epuizați și moralul zdruncinat. Divizia I suferise deja pierderea a 6.000 de oameni. Înaintarea Diviziei a 104-a a decurs
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
americanilor a fost întâmpinată cu o rezistență puternică, având loc lupte grele, cu pierderi mari în ambele tabere. Datorită pierderilor grele, Divizia a 12-a Volksgrenadier a ajuns practic la pragul distrugerii definitive, dar a fost înlocuită la timp cu parașutiștii Diviziei a 3-a. Americanii au ocupat pe 26 noiembrie Weisweiler, după ce germanii au ales încă o dată să se retragă dintr-un oraș pentru ca să evite încercuirea. Inden a fost cucerit pe 30 noiembrie, iar triunghiul industrial, care fusese obiectivul inițial
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
special pe efectuarea unor puternice baraje de artilerie. În nord, Diviziile a 9-a și a 104-a, sprijinite de Divizia a 3-a blindată, au înaintat fără să întimpine o rezistență importantă. Germanii din Divizia a 3-a de parașutiști și în special Divizia a 246-a de infanterie nu au reușit să opună o rezistență serioasă. După patru zile de lupte, Divizia a 104-a a reușit să ajungă la Rur. După relativ puțin timp, în zonă au ajuns
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]